Educatia, asadar, defineste cultura unei societati prin ansamblul de valori materiale si sprituale deprinse personal de catre individ, dar care se reflecta, mai apoi, in legaturile create la nivel de grup. 

In aceeasi ordine de idei, este justificat faptul ca, in unele tari, un sistem de invatamant adecvat poate contribui chiar si la cresterea economica a societatii. Singapore  confirma acest lucru, prin rezultatele modelului educational pe care il urmeaza, fapt dovedit si de titlul obtinut: “Tara cu cei mai inteligenti copii din lume”. Crezul educational al acestei regiuni se bazeaza pe sustinerea creativitatii si a invatarii productive. Cu alte cuvinte, tinerii nu sunt apreciati doar pentru ceea ce stiu, ci pentru cat de eficient se folosesc de cunostintele acumulate. Calitatea primeaza si atunci cand vine vorba de profilul cadrelor didactice din Elvetia Orientului, deoarece sunt alesi cei mai buni dintre cei mai buni. In randul elevilor, insa, dezvoltarea personala, increderea si motivarea definesc potentialul acestora, pe langa inteligenta. O consecinta absolut normala pentru nivelul ridicat de civilizatie din Singapore.
 
Si pentru ca faceam, mai sus, referire la cultura fiecarei civilizatii, influentata de specificul individului, iata ca, educatia, la randul sau, se diferentiaza ca modalitate de perceptie si in functie de indrumarea si practicile institutiilor responsabile. Astfel, Marea Britanie a stabilit menirea de baza a modelului educational dezvoltat in aceasta regiune, prin faptul ca se pune foarte mult accent pe invatamantul vocational. De ce au ales britanicii aceasta directie? Din dorinta de a crea o legatura cat mai sustenabila intre mediul de invatamant si piata muncii. Totodata, acestia mizeaza pe ideea ca aplicabilitatea in activitatea de productie presupune perfectionarea continua si exploatarea amanuntita a cunostintelor dintr-un anumit domeniu. Astazi, calificarile vocationale oferite de Marea Britanie se bucura de cea mai mare recunoastere in intreaga lume.
 
 
Putem concluziona, astfel, ca tendinta de globalizare a educatiei este benefica in vederea sustinerii sanselor egale in ceea ce priveste accesul la cunoastere, insa diversificarea ramane o conditie impusa de specificul fiecarei regiuni – economic, socio-politic si cultural. In aceasta situatie, scopul politicilor educationale este de a valorifica sprijinul reciproc, la nivel global. Prin urmare, diferentele culturale si implicit educationale sunt necesare, insa nu trebuie sa redefineasca educatia mai presus de nevoile de baza ale individului. 
 
 
Georgia Petria
Fundatia Seeding Knowledge