Desi a absolvit Facultatea de Medicina la UMF Carol Davila din Bucuresti si in prezent urmeaza un masterat in sanatate publica si management medical, Anca a inceput o cariera in comunicare ca PR assistant timp de 2 ani (pentru Expert Communication) si apoi un an si jumatate ca press officer la Labormed Pharma. In prezent, Anca detine functia de presedinte al Asociatiei REACT, organizatie neguvernamentala care activeaza in trei domenii: santate, educatie si protectia mediului. In 3 ani de activitate a obtinut 6 premii nationale si internationale, care certifica utilitatea proiectelor desfasurate.
GSC: Puteti sa ne spuneti mai multe despre Asociatia REACT, cum a luat nastere?
A.S.: REACT este un produs al studentiei: in anul IV de facultate impreuna cu cativa colegi si prieteni am infiintat Asociatia REACT. Fiecare dintre membrii fondatori venea cu cativa ani de voluntariat in organizatiile studentesti din facultate si cu totii ne doream sa lucram intr-un ONG dinamic, capabil sa mobilizeze oameni in virtutea unei cauze sociale. Vedeam atunci Asociatia REACT drept un up-grade al organizatiilor studentesti: pastram prospetimea ideilor, adaugam profesionalism si implicare si combateam problemele de continuitate datorate schimbului de generatii intre studenti.
GSC: Care a fost cel mai de impact proiect pe care implementat pana acum Asociatia REACT?
A.S.: La nivel national "O sansa pentru viata" este cel mai amplu program derulat de Asociatia REACT pana in prezent. Dincolo de rezultate , de numarul de donatori sau de miile de litri de sange recoltati, am obtinut increderea oamenilor la nivel local. Este foarte important pentru un program national, gandit pentru 25 de orase, sa poata fi flexibil la nivel local si sa aduca solutii pentru problemele comunitatii respective. Am primit nenumarate reclamatii la adresa sistemului sanitar romanesc, solicitari sa intervenim in rezolvarea unor situatii de conflict locale, solicitari sa organizam campanii de donare in licee, sa infiintam puncte de donare in orasele care nu au centre de transfuzii, etc. Este crucial pentru un ONG sa fie identificat la nivel local drept vehicul al schimbarii in bine si sa beneficieze de increderea comunitatii.
GSC: La ce rezultate ati ajuns la un an de la initierea proiectului "O sansa pentru viata"?
A.S.: Avem peste 50 000 de donatori (in octombrie, la urmatoarea sesiune de donare, cred ca vom atinge 60.000), de la care s-au recoltat mai mult de 23.000 de litri de sange. 30% sunt donatori fideli ai programului, care doneaza de fiecare data cand organizam o sesiune de recoltare in facultatea lor sau in sediul companiei. Ne-am programat aceste sesiuni la intervale de 4-5 luni, astfel incat sa nu existe nici un pericol pentru donator, iar sangele recoltat sa poata fi folosit si in prelevarea trombocitelor; Trombocitele, elemente sanguine care ajuta la colagularea sangelui, sunt folosite cu precadere in transfuziile pentru bolnavii de leucemie. Pot fi conservate pentru o perioada foarte scurta - 5 zile si se extrag doar de la donatorii fideli, siguri din punct de vedere transfuzional, cu cel putin doua donari in antecedente, la intervale mai mici de 6 luni.
In Bucuresti, la Centrul de Transfuzii se recolteaza in prezent aproximativ 200 de litri de sange pe saptamana. La fel de important, am reusit sa aducem in constiinta colectiva problema donarii de sange. Cred ca oamenii sunt in mod natural buni si generosi dar din necunoastere trec nepasatori pe langa probleme pe care le pot rezolva. Anul trecut campania TV a reusit sa aduca in prim plan aceasta problema a sistemului sanitar si ne bucuram sa vedem ca apar acum numeroase initiative pro-donare de sange din exteriorul asociatiei noastre, la alte ONG-uri sau in cadrul unor companii.
GSC: In urma implementarii acestui proiect, care este acum diferenta dintre cererea de sange a spitalelor si oferta centrelor de transfuzii, daca in anul 2007 au putut fii onorate doar 66% din cererile spitalelor?
A.S.: Am imbunatatit semnificativ raportul cerere-oferta in ceea ce priveste nevoia de sange din spitale, neinsemnand ca nu mai avem nevoie de donatori. Sangele poate fi stocat doar pentru 35 de zile astfel incat cresterea cu 30% a numarului donatorilor isi pierde valoarea daca acesti oameni nu merg periodic la Centrele de Transfuzii. Donarea ocazionala nu este suficienta, acesta fiind si motivul pentru care in toamna vom avea din nou o campanie de informare a pupulatiei in privinta donarii.
GSC: La inceputul campaniei aveati nevoie de 20.000 de donatori si ati reusit sa strangeti 50.00 de donatori la numai un an de la initierea proiectului. Care credeti ca a fost motivul care a condus la sucesul acestui proiect? Cum ati reusit sa convingeti un numar atat de mare de persoane sa doneze sange?
A.S: Este meritul echipei din spatele programului: Vodafone - sponsor principal, care dincolo de sprijin financiar, a pus pe masa resurse interne pentru derularea proiectului, a organizat pentu angajatii sai campanii de donare, contribuind activ la succesul campaniei, al agentiei Graffiti BBDO care a produs pro bono un spot mobilizator, al Media McCann si al posturilor TV care au inteles gravitatea situatiei si au acceptat sa difuzeze spotul gratuit, al partenerilor locali ONGuri, institutii care au organizat puncte mobile de donare. Succesul acestui proiect sta in implicare.
GSC: Care sunt urmatorii pasi de extindere ai proiectului? Unde vedeti proiectul in viitor in ce punct v-ati propus sa ajungeti?
A.S: Ne propunem sa fidelizam donatorii pe care ii avem in prezent dar si sa convingem tot mai multi oameni sa doneze. Exploram noi cai de abordare, introducem in joc medicii de familie ca putatori de mesaj, atragem noi parteneri locali. Ne dorim ca oamenii sa isi asume rolul de donator de sange si sa mearga la centrele de transfuzii locale pentru a dona independent de sesiunile sau de campaniile de recoltare pe care noi le organizam. Este o actiune fara riscuri pentru donator si cu beneficii vitale pentru pacienti.
GSC: Cine face parte din echipa proiectului "O sansa pentru viata"?
A.S: Membrii nationali "O sansa pentru viata": Asociatia REACT, Uniunea Nationala a Studentilor din Romania, Vodafone Romania, Graffiti BBDO, Media McCann, MB Dragan.
GSC: Cat de mult conteaza o cultura a donarii de sange? Se poate vorbi despre asa ceva la momentul actual in Romania, mai ales in randul studentilor?
A.S.: Din pacate nu pot spune ca avem o cultura a donarii de sange in Romania. "Frica de ace", "nu am timp", "de ce eu?" sunt scuze folosite pe scara larga pentru a nu dona. Avem nevoie de cativa ani pentru a-i educa pe oameni, pe tineri in special, ca donarea de sange este un gest normal care salveaza vieti. Studentii sunt un public aparte, sunt mai receptivi la astfel de mesaje, dar si mai imobili: sunt dispusi sa doneze doar daca le este solicitat in mod expres ajutorul, daca se organizeaza o recoltare de sange in facultatea lor sau in campusul universitar.
GSC: Cum decurge o zi obisnuita de munca pentru Anca Stefan?
A.S.: O zi de munca incepe cu mailul, continua cu presa si cu telefonul. Vin multe solicitari, apeluri disperate de la pacientii care au nevoie de sange, mai ales grupele rare. Vorbind la telefon direct cu donatorii sau cu pacientii iti dai seama cat de important si de util este sa continui in ceea ce faci . Este ceea ce eu numesc feedback-ul de teren. Urmeaza documentarea, scrierea unor proiecte pe care le vom lansa spre finalul anului. Planuim o toamna cu lansarea a 3 noi proiecte nationale, astfel incat avem multa treaba de back-office.
GSC: Ati voluntariat vreodata? Care a fost prima actiune de voluntariat pe care ati intreprins-o? Ce atributii si responsabilitati a presupus aceasta si in cadrul carei organizatii?
A.S.: Da, multi ani si inca ma mai implic in proiecte care nu au semnatura REACT dar care ma incanta ca si concept. Am inceput in anul II de facultate, in Societatea Studentilor la Medicina (SSM): mergeam in weekenduri la centrul de copii Luminita din Bucuresti in cadrul unui proiect Fratii mai mari- le duceam jucariile pe care le adunasem de la colegii din facultate si, alaturi de colegi, ne jucam cu ei toata ziua. Eu raspundeam de jucariile stranse de la seria mea: trebuia sa ma asigur ca sunt functionale, le depozitam in cutii in sediul asociatiei sau in camera de camin, depinde de unde le primeam. Imi facusem un afis (scris de mana, pictat cu Tempera) cu Aici puteti dona jucarii. La final de saptamana le adunam pe toate si mergeam la copii.
GSC: Povestiti o intamplare care v-a marcat din activitatea profesionala.
A.S.: Cred ca a fost prima tentativa de found-raising: Eram atunci voluntar in campania anti-HIV a SSM si primisem sarcina de a face rost de sponsorizari aveam o mapa de prezentare a proiectului si mergeam la diverse companii pentru a obtine banii necesari decontului transportului pt studentii care mergeau in liceele din apropierea Bucurestiului pentru a tine cursuri elevilor despre bolile cu transmitere sexuala. Am ajuns atunci la La Fourmi care mi-a explicat cum ar trebui saarate o cerere de sponsorizare, o prezentare de proiect, ca nu e suficient sa le amintim sponsorilor de beneficiile financiare pe care le au daca ne dau banii si sprijinul pe care noi il solicitam, ca trebuie sa avem proiecte integrate, care sa produca o schimbare, ca informarea este doar o prima etapa. Am beneficiat practic de un discurs motivational si tehnic totodata. A fost momentul in care am inceput sa-mi iau in serios rolul de voluntar, de membru al societatii civile. Mi-am dat seama ca voluntariatul nu tine neaparat de a activa intr-un ONG, participand la diverse actiuni punctuale, avand sarcini si responsabilitati limitate. In momentul in care am ajuns acasa am inceput sa citesc pe net ce inseamna fiecare termen pe care nu-l intelesesem la discutie. A fost prima piatra in construirea unei strategii personale de activism social.
GSC: Daca ar fi sa o luati de la inceput, din punct de vedere profesional, cum ati face lucrurile ce ati schimba sau ce ati incerca sa evitati?
A.S.: Cred ca nu as face alte alegeri. Eventual as schimba oamenii care activeaza in diverse pozitii ce nu li se cuvin sau poate doar i-as evita. Medicina este o scoala a vietii utila in orice domeniu in care alegi sa activezi apoi. Inca din primii ani de facultate ai contact cu pacientii, cu oameni care au probleme pe care cadrele medicale trebuie sa le rezolve. Trebuie sa faci alegerile corecte in baza resurselor de care dispui pentru a obtine un diagnostic rapid si pentru a oferi solutia optima: tratamentul adecvat. Ca student poti fi spectator sau te poti implica in stabilirea diagnosticului ori a tratamentului. Depinde de tine cat timp esti dispus sa aloci muncii in spital, invatatului, practicii. Este una dintre putinele facultati in care inveti nu numai din carti ci si din practica zilnica.
GSC: Care ar fi primul sfat (practic) pe care l-ati da unei persoane care intentioneaza sa puna pe picioare un proiect de dimensiunile si cu un impact asemenator O sansa pentru viata?
A.S.: Sa se asigure ca fiecare rotita a angrenajului stie care este scopul final si ca isi face treaba.
GSC: Care este dupa parerea dumneavoastra principalul obstacol cu care se confrunta ONG-urile din Romania in activitatea pe care o desfasoara?
A.S.: Lipsa unei viziuni si a unei strategii de dezvoltare. 2009 este si un an de restructurare sociala, astfel incat se creaza oportunitati multiple pentru ONG-urile cu capacitate mare de adaptare, care pot sa intrevada cum va arata sectorul in care activeaza peste doi ani si ce pot face ele pentru a-l aduce acolo.
GSC: Daca ar fi sa va ganditi pentru o clipa ca proiectul "O sansa pentru viata" nu ar exista, ce proiect ati incepe, in ce domeniu, ce problema ar combate?
Este un proiect pe care il vom incepe in toamna care imi este foarte drag, un proiect de stimulare a responsabilitatii sociale individuale. Oamenii au nevoie de recunoastere morala, de prestigiu iar ONG-urile pot mijloci prin oferirea unor vehicule de activare civica, generatoare de recunostinta si status in cadrul comunitatii.