Dupa ce a fost aleasa delegat de tineret al Romaniei la ONU printr-un program care permite statelor membre implicarea directa a tinerilor in procesul decizional si influentarea politicilor internationale pentru tineret, Florentina Carbunaru s-a intors la Cluj sa ajute tinerii sa patrunda mai usor pe piata fortei de munca. In prezent, face parte dintr-o echipa de cercetare care analizeaza situatia elitelor din Romania din perioada interbelica.

Despre Florentina Carbunaru stiu ca este pasionata de fotografie, pictura si istoria artei, insa a ramas cunoscuta opiniei publice prin faptul ca a fost delegat al Romaniei la ONU. Ce a insemnat aceasta experienta pentru tine?

Am fost aleasa delegat de tineret al Romaniei la ONU. Insa nu am putut sa imi implinesc fagaduielile facute tinerilor din Romania pentru ca anul trecut, cand mi-a fost incredintata mie aceasta ispravnicie, programul a suferit cateva modificari majore. In tara noastra, el era organizat pana atunci de Consiliul Tineretului din Romania care va intra in conflict, la un moment dat in timpul mandatului, cu Autoritatea Nationala de Sport si Tineret. Si, asa cum se intampla de obicei in tara noastra, desi mandatul incepuse de cateva luni, s-a decis oprirea lui pentru a fi organizata anul urmator sub egida ANST. Tare m-am suparat atunci. Dar am revenit la Cluj printre studenti si printre organizatiile studentesti si mi-am dat seama ca, in fapt, pot sa asez gandurile in planuri si aici, dar la o scara mai mica.

In primul rand, aceasta experienta a fost catalizatorul preocuparii, care ulterior va deveni constanta, asupra tinerilor si a dimensiunilor cu care acestia ni se infatiseaza in fiecare zi: social, economic, antropologic, pedagogic, moral, etic s.cl. Si cum putea fi oare mai pertinent si mai legitim decat venind tot din partea unui tanar, caci m-am convins ulterior ca formularea cliseistica “prapastia dintre generatii” nu este o inventie a vreunui ageamiu, ci un fapt firesc a unei lumi in schimbare.

In al doilea rand, delegatia de tineret la ONU mi-a adus in cale si oameni care aproape de fiecare data cand ii intalneam mi se taia rasuflarea. Erau dintre cei mai diferiti din toate perspectivele, dar dintre cei mai minunati. In fapt, eu cea de acum sunt cate o bucata din toti acestia care s-au oprit putin si in fata mea in fuga lor prin lume. Ei m-au zidit asa.

Care sunt cunostintele pe care le-ai dobandit astfel si cum te-au ajutat in pasii pe care i-ai facut ulterior pe plan profesional?

Dupa vestile proaste am inceput sa ma gandesc ca vreau totusi sa le mai spun tinerilor ceva. Am inceput pregatirea sistematica timp de jumatate de an prin studii, documente, biblioteci si apoi conferinte dedicate tinerilor peste tot in Europa. Mi-am creat astfel o retea de oameni tineri sau oameni cu sufletul tanar preocupati de politica de tineret si din cand in cand ne revedem cu drag la evenimente de acest gen.

Apoi am inceput sa studiez din punct de vedere teoretic si practic politica de tineret din Romania. Mi-am dat seama ca, spre deosebire de alte tari, aici la noi se intampla uneori ca notiunile si teoria sa ramana in urma, iar viata sa o ia inainte. Atat de dinamici si uneori rasuciti sunt tinerii nostri.
Din toamna anului trecut am fost acceptata cercetator la Forumul European de Tineret (European Youth Forum) intr-un program dedicat aspectelor teoretice si practice din politica europeana de tineret. Rolul meu este sa stabilesc in ce masura are loc un proces de invatare pentru tineri atunci cand sunt membri unei structuri asociative de tineret.

Avand aceasta oportunitate la indemana, voi analiza asociatii de tineret din cel putin sapte tari europene pentru a stabili cand tinerii sunt motivati sa participe la bunul mers al societatii lor si cand acestia invata si isi insusesc competente tehnice sau transversale in aceste organizatii. Si eu astept cu nerabdare produsul final al acestui demers, dar pana atunci am atatia tineri cu care trebuie sa stau de vorba.

Ai sustinut programe de training in special pentru tineri si ai organizat conferinte pe tema angajarii tinerilor, a educatiei nonformale si a voluntariatului. Cum crezi ca se va dezvolta voluntariatul in urmatorii ani in Romania?

In primul rand, va voi spune cat. Foarte mult! Pentru ca tinerii sunt cea mai dispusa categorie de a se integra in comunitati cu oameni de acelasi tip, respectiv tineri. Aceasta dispozitie intr-un grad atat de ridicat nu o vom gasi la nici o alta categorie de varsta. Deci, avem de-a face cu o motivatie intrinseca a tinerilor de a se aduna. Drept urmare, mediul asociativ de tineret va fi foarte populat de structuri cu tineri in viitor. O mica precizare foarte importanta, aceste structuri nu vor functiona doar cu tineri voluntari, ci vor fi conduse la fel de voluntar de catre alti tineri.

Istoric vorbind, activitatea de tineret nu s-a dezvoltat numai ca sa tinem tinerii adunati si nu pe strazi, cum spunea o veche sintagma americana “keep people off the streets”, sau doar ca sa produca amuzament. Intr-un mod ascendent, foarte multe organizatii de tineret au astazi orientari educative. Deci voluntariatul este si va fi pretuit pentru competentele pe care le inlesneste.

Apoi piata muncii, din ce in ce mai schimbatoare. Cum sa te poti integra in echipa la noul loc de munca daca tanarul a fost invatat in toata perioada lui de junete sa lucreze de unul singur pentru proiecte sau pentru examene? Cum sa aiba spiritul analitic dezvoltat cand eforturile sale s-au indreptat doar spre memorare? Acestea si multe alte intrebari a caror raspuns duce intotdeauna catre competentele transversale pe care astazi le poti obtine cel mai repede si cu folos prin voluntariat: gandire sistemica, analitica, lucru in echipa, acceptarea alteritatii, managementul de proiect, evaluarea impactului… acestea si toate celelalte pe care le furnizeaza fatis sau pe furis activitatea unui voluntar.

Care este rolul implicarii civice in societatea actuala si cum ar trebui aceasta promovata?

Aici iar ar trebui sa fie simplu, vorba englezului, dreptul de a fi nemultumit este egal cu datoria de a face! Eu l-as completa si as spune ca si atunci cand lucrurile merg bine trebuie sa fii prezent in societatea ta. Asa cum crezi tu de cuviinta si cum ti se potriveste!

Ce ai dori sa le spui tinerilor din Romania considerand ca este important ca ei sa stie la inceput de drum?

V-am vorbit mai devreme despre oamenii pe care i-am intalnit. Unul dintre acestia, diplomat de meserie, m-a invatat ca, in teoria lui, tinerii au nevoie de doua lucruri. Smerenie si imaginatie. Mi-a explicat ca smerenia vine prima data, ca sa recunosti ca ceea ce stii nu este suficient si ca ai nevoie cateodata si de imaginatie, adica sa iti cunosti lungul nasului. De ce? Pentru ca lectiile invatate in trecut nu ne mai sunt suficiente noua tinerilor de azi. Cheia este sa fim in stare sa facem fata schimbarilor rapide. Si nu oricum, ci schimbarea aceasta trebuie gestionata bine. Adica trebuie sa fim strategici si realisti. Aici intervine imaginatia strategica, dar nici ea nu este suficienta pentru ca trebuie sa scoatem din tolba si cateva competente practice care sa produca schimbarea. Drept urmare, as vrea sa le spun tinerilor despre smerenie si imaginatie.

De multe ori voluntarul este considerat de catre ceilalti omul care munceste mult si nu castiga nimic. In aceasta ecuatie clasica a castigului, tu ce plusvaloare ai primit din tot ceea ce ai realizat pana acum? Povesteste-mi mai multe despre experienta ta ca voluntar.

Va povestesc despre experienta de voluntar cu aceeasi dragoste cu care imi amintesc de ea. Am inceput la varsta de 14 ani pentru ca tata m-a dat pe mana unui prieten de familie care se ocupa pe atunci cu dezvoltarea relatiilor comunitare. Pe Fane l-am cunoscut cand eram in clasa a sasea si cand m-a luat pe nepusa masa intr-o tabara la Sarata Monteoru. Eram un sfarnel de fata si numai ce aud ca vine tata intr-o zi si imi face propunerea de nerefuzat. Am ajuns la liceu, iar Fane m-a inrolat ca voluntar in Asociatia de Dezvoltare Durabila “Focul Viu” Focsani.

Nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca ei fac treaba, se simt bine in acelasi timp si adunau in jurul lor oameni de toate varstele. M-am lipit de ei ca marca de scrisoare si asa am reusit eu sa pricep cum e cu oamenii la varsta aceea. Nu va spun ce am facut acolo, orice voluntar stie ca faci de toate, vopsesti, stai cu tinerii, plantezi copaci, te superi, te revolti, gasesti solutii, stergi praful in sediu, canti la chitara, asezi cortul… tot ce trebuie ca sa devii om mare. Intotdeauna ma inclin respectuos in fata lor cu afectiune statornica si aleasa gratitudine pentru ca fac treaba buna!

Am plecat apoi la Cluj voluntar la Organizatia Studentilor din Universitatea Babes-Bolyai unde am stat 2 ani in pozitii de coordonare. Aici a fost ciocnirea cu realitatea… Aici am avut prima viziune catastrofica si primele momente de multumire deplina. Practic, in fiecare zi faceam traseul dintre rai si iad. Nimeni nu intelegea de ce este nevoie de miscare sindicala in randul studentilor. Venisem cu viziunea din oraselul de provincie conform careia cand dai de cineva care e foarte bun la ceva, mai ales la ceva la care tu nu te pricepi sau ai altceva mai mare de facut, cel mai inteligent lucru e sa-l atragi de partea ta, sa-l intrebi de ce are nevoie, daca poti sa intervii si sa astepti sa vezi la ce se pricepe. Cand nu poti sa-l ajuti, te asiguri ca nu-l incurci. Asa se obtin cel mai rapid rezultatele si performanta.

Actorii importanti cu care trebuia sa relationam ne-au deznadajduit de multe ori caci nu vedeau rostul muncii noastre. “Ce proiecte? Ce training? Ce angajabilitate? Poftim si invata, domnule student!”. De parca ar fi fost suficient… Incet studentii au obosit. Dar pentru un tonus sanatos si pentru o vibrare pozitiva va invit calduros sa povestiti cu voluntarii din generatia mea de la OSUBB. Au cateva povesti izbavitoare care te mahnesc la inceput, dar sigur pleci de acolo dotat cu un optimism aproape indecent. Si mai e ceva, te fac sa crezi iarasi in luatul de la capat cu o forta noua si un gand bun. Caci ei asa fac!

Acum doi ani am decis ca trebuie sa merg mai departe. Si a urmat perioada de cautare de informatii si de oameni asemenea despre care v-am povestit.

Imi spuneai ca te implici in cercetare stiintifica in domeniul istoriei. Povesteste-mi mai mult despre acest subiect.

Intrebarea aceasta ma face sa revin la oamenii alesi de care va povesteam mai devreme. In cadrul Institutului de Istorie “G. Baritiu” de la Cluj activeaza un cercetator harnic care scotoceste prin creiere si suflete de oameni. Oameni din istorie sau oameni din contemporaneitate. Ma cucereste de fiecare data cand curiozitatea lui intelectuala se exerseaza dincolo de birocratia specializarii. El m-a cooptat in echipa lui de cercetare.
Farmecul acestui demers vine din oamenii pe care ii aduna si din tema pe care o abordeaza: situatia elitelor din Romania in perioada interbelica. Studiul este focalizat pe natura grupelor de elite din acea perioada, degradarea lor sau schimbarea lor ca si categorie sociala, marimea acestor grupuri de elite, ce profesii le constituiau, selectia lor in spatiul social prin criterii regionale, etnice, de nume etc. Este un exercitiu deosebit pentru mine, pentru ca dincolo de toate aspectele teoretice vreau sa vad cum evolueaza ideea de meritocratie in tara noastra. Poate asa reusesc sa inteleg carentele sistemice de astazi. Dar acestea sunt investigatii care, de obicei, dureaza in timp si nu pot fi facute cu patima. Deci, mergem incet…

Care consideri ca sunt aspectele care avantajeaza Romania si care ar putea contribui la dezvoltarea societatii romanesti?

Toate aspectele pot sa avantajeze Romania, si la fel de iute se pot transforma in dezavantaj. Cu ingaduinta dumneavoastra, nu as vrea sa va reamintesc lucruri pe care le stiti deja, legate de cum sa reducem saracia din tara noastra, de faptul ca avem nevoie de un spirit antreprenorial sanatos, divers si eficace sau de cum trebuie sa beneficiem mai mult de pe urma banilor europeni si toate celelalte. Cred in continuare ca la baza tuturor acestora sta virtutea bunului simt care indreapta si randuieste. Si mai cred in educatia de acasa, educatia de la scoala, educatia din orice tip de comunitate. Restul e traire printre oameni!

Vorbind din prisma experientei personale, care ar fi primele lucruri care ar trebui schimbate in Romania?

Pacatul national este, cred eu, faptul ca ne lasam manevrati de un context pe care nu ne straduim sa-l intelegem. Refuzam sa devenim cat de cat competenti in materie de instrumente structurale, dezvoltarea unei afaceri viabile sau ce inseamna restructurarea. Singura forma de “participare” pe care o practicam e asumarea pozitiei de victime. Efortul de a intelege, de a prelucra, de a sistematiza ni se pare ca nu e treaba noastra. Competenta eficace, gandirea in perspectiva, evaluarea unui impact la nivelul simtului comun toate credem ca pica in sarcina administratiei, guvernului … oricum a celorlalti! In concluzie, ar trebui sa ne pese mai mult caci macar pentru Romania mica din jurul nostru vom reusi sa aducem asa o forma de progres.
Nu e nevoie de o vanatoare incrancenata de indivizi, ci de o triere a valorilor. Avem nevoie de intelectuali adevarati in spatiul public si pentru ca avem mare nevoie de publicul lor. O sa radeti, dar daca ar fi sa-mi exersez imaginatia asupra Romaniei anului 2020, as spune ca va fi mai bine decat acum. Daca o societate tanara, adolescenta, are dezavantajul turbulentelor permanente, are si avantajul tineretii, harniciei si creativitatii – posibilitatea de regenerare foarte rapida.

Ce parere ai despre tinerii romani de astazi, din aceeasi generatie cu tine?

Tinerii generatiei mele sunt fragezi, stapani pe sine si incarcati de o energie gata sa o foloseasca pentru cei de langa ei pana uita fiecare de sine. Un tanar astazi se mobilizeaza mult mai rapid si trece mult mai rapid de la o cale la alta. Este capabil de efort sustinut, dar nu il face oricum. El nu are numai un prisos de suflet care se cere cheltuit musai, ii trebuie context prielnic si curaj nepagubos. Si acest lucru trebuie sa fie in mintea noastra atunci cand ne fuge gandul la generatia mea, si mai ales la generatiile viitoare. Prin situatia sa de varsta, el vede mai mult in viitor, muta cu un pas mai departe chiar si dimensiunile mostenite. Sa le dam deci credit si schimbarea se va intrezari incet!

Care sunt planurile tale de viitor?

Intr-o dimensiune practica, imi voi continua activitatile incepute cu atat de multa ravna in cele doua directii de cercetare: procesul de invatare in mediul asociativ de tineret pe directia Forumului European de Tineret si elita interbelica. Iar intr-o nota personala, imi doresc sa-mi pastrez, asa cum m-a sfatuit un om drag, mintea aspra. Sa nu raman in certitudini si fixuri, sa am puterea de a crede in continuare in datorie, de a invata tot timpul, de a-mi iubi prietenii, de a fi cu bunavoire, de a avea rabdare sa se coaca vremea, de a ma misca prin lume si de a ma minuna.


***
Proiectul "Voci pentru Romania" este lansat de GRASP (Global Romanian Society of Young Professionals). Scopul proiectului este de a aduce in atentia publicului romani care au excelat in varii domenii si care pot reprezenta un reper concret pentru societatea romana contemporana si, mai ales, pentru tinerii romani in orientarea lor, spre o buna dezvoltare profesionala. Pentru mai multe detalii accesati www.vocipentruromania.ro.

Autor: Catalina Grigorasi
Sursa: evz.ro