Sursa: institute.ro, interviu realizat de Sorina Topceanu

Exista un loc unde ursul, lupul, rasul, pisica salbatica, vulpea, mistretul, cocosul de munte sau capra neagra traiesc ca in povesti: Parcul National Buila-Vanturarita din Valcea si destinatia perfecta pentru excursia in care vreau sa plec cu fiul meu peste cativa ani. Datorita lui Florin Stoian si Asociatiei Kogayon acest loc va fi protejat, iar animalele nu vor fi personaje fictive, despre care doar sa ii citesc celui mic seara, inainte de culcare.

In urma cu un an si doua luni, cand am devenit mama, mi-am reevaluat viata si mi-am propus sa-i ofer cel mai bun exemplu de urmat copilului meu. Am privit putin mai departe de lumea mea comoda si de atunci incerc sa sustin idei si proiecte care ne vor influenta vietile, chiar daca abia peste ani buni. Unul dintre proiectele in care am fost implicati in ultimele luni este Campionatul de Bine, parte a platformei BursaBinelui.ro, ce are ca scop strangerea de donatii si mobilizarea de resurse umane prin voluntariat. Asociatia Kogayon, alaturi de Asociatia Romana Impotriva Leucemiei – ARIL si Asociatia SOS Infertilitatea sunt  castigatorii celei de-a doua editii a Campionatului de Bine.

Asociatia Kogayon a fost creata in 2003 si doar la un an diferenta, Florin alaturi de cativa voluntari au reusit sa infiinteze Parcul National Buila-Vanturarita, unul dintre cele 13 parcuri nationale ale tarii. Urmatorul pas a fost sa obtina statutul de partener la administrarea parcului.

Pe parcursul a 12 ani, Asociatia Kogayon a derulat peste 20 de proiecte, in valoare totala de peste 300.000 de euro, vizand conservarea biodiversitatii si geodiverstatii, educatia ecologica a copiilor comunitatilor locale si nu numai, promovarea parcului si zonei, informarea si constientizarea, amenajarea infrastructurii turistice specifice, dezvoltarea ecoturismului in parc si zona si i s-au alaturat 200 de voluntari. Desi, “daca e sa-i numaram pe toti voluntarii care au pus umarul la activitatile noastre, numarul este mult mai mare, totul fiind coordonat de un nucleu format din 50 voluntari, unii dintre acestia facand parte din echipa inca de la inceput”, spune Florin Stoian. “Prietenia joaca un rol extrem de important. Noua ne place sa spunem despre noi ca suntem in primul rand o familie, un mare grup de prieteni, partea organizationala fiind ceva colateral. Totul a pornit cand ne-am propus sa incercam sa facem ceva pentru natura de care ne place sa ne bucuram. Adica daca tot mergem pe munte, de ce sa nu si facem ceva pentru el” completeaza Florin.

Proiectul actual la care lucreaza si cu care a castigat Campionatul de Bine este Centrul de vizitare al Olteniei de sub Munte. Acesta va fi un nucleu de coordonare al ecoturismului zonei, al promovarii valorilor naturale si ale obiceiurilor si ocupatiilor traditionale, un centru de educatie ecologica si o platforma a dezvoltarii durabile a zonei. “Pentru a incerca sa conservi natura in zilele si locurile noastre, trebuie sa tii cont de nevoile comunitatilor locale si ale vizitatorilor zonei. Ecoturismul este principala cale a dezvoltarii zonei Olteniei de sub Munte, poate singura sansa a acesteia. Potentialul este fantastic, imbinand valori naturale si culturale de o extraordinara diversitate si valoare”, declara Florin.

Proiectul Centrul de vizitare a fost realizat de o echipa extinsa, formata din arhitecti, constructori, specialisti in interpretarea naturii, reprezentanti ai comunitatilor locale, toti voluntari. Vor folosi pe de-o parte cat mai multe tehnici, mesteri si materiale locale, iar pe de alta parte isi propun sa promoveze si ultimele metode aplicate in realizarea cladirilor verzi. “O sa folosim multa piatra si lemn, prelucrate de catre mesterii din zona in mod traditional, impletiturile din nuiele vor fi asociate cu sticla, acoperisul din sita o sa fie dotat cu panouri solare si sisteme de colectare a apei pluviale, cladirea in sine o sa fie un instrument de promovare a zonei”, spune Florin.

Ce standarde credeti ca ar trebui adoptate de catre industria ecoturismului pentru a fi considerata cu adevarat sustenabila?

In primul rand trebuie gasita o solutie de valorificare a resurselor, in asa fel incat rezultatele sa fie obtinute cu minimizarea impactului. Iar totul trebuie construit pentru ca o parte din beneficii sa se intoarca pentru protejarea, promovarea si valorificarea resurselor pe care se bazeaza dezvoltarea. Criterii exista deja, nu trebuiesc reinventate. Vorbim de infrastructura la scara mica, activitati cu impact redus, concentrarea pe cunoastere, educare, implicare activa si obtinere de experiente unice de catre vizitatori, utilizarea resurselor locale, sustinerea valorilor locale. 

Ati observat indeaproape Oltenia de sub Munte timp de cativa ani. Cum a evoluat aceasta zona?

Incet si greu, uneori nu in sensul dorit. E greu pentru o organizatie mica locala sa dea o directie de dezvoltare a unei intregi zone atata timp cat lipseste o strategie de dezvoltare acceptata de toti, de la autoritati si pana la agentii economici. La nivel judetean si local, autoritatile au alte prioritati, uneori contrare celor de dezvoltare a ecoturismului, insa de cele mai multe ori pur si simplu sunt lipsite de viziune pe termen lung. Noi incercam sa dam aceasta directie prin puterea exemplului, vrem sa-i atragem pe cat mai multi inspre aceasta, pana cand autoritatilor or sa se indrepte si ele in aceeasi directie.  

Care alte trei locuri din Romania credeti ca ar putea fi puse in valoare doar prin interventia si bunavointa oamenilor?

Sunt mult mai multe decat trei. Aproape intreaga zona rurala carpatica si subcarpatica a Romaniei s-ar putea dezvolta prin ecoturim. Numai in Valcea de Nord mai exista trei astfel de zone: Tara Lovistei, Valea Oltului, Valea Lotrului. Potentialul de dezvoltare prin ecoturim e unul urias, insa pentru asta ar trebui si vointa politica si viziune pe termen lung, in primul rand trebuind sa se faca trecerea de la proiecte mari nesustenabile la cele la scara mica, dar cu efecte benefice cumulate mult mai mari pe termen lung.

Cu ce se continua povestea voastra?

Mereu avem pregatite mai multe proiecte. Avem o lista pentru ce-am vrea sa facem la modul ideal, ce zicem noi ca ar trebui sa facem mai mult, mai repede si mai bine. Suntem insa constransi de resursele de timp si energie puse la bataie de catre voluntari.

Pentru anul in curs dorim sa finalizam proiectarea centrului de vizitare, sa obtinem avizele si autorizatiile necesare, sa pornim o campanie pentru atragerea resurselor necesare dedicata marilor donatori si firmelor care doresc sa ne devina partenere si sa incepem lucrarile.

Tot pentru acest an lucram la organizarea unei competitii de mountainbike in zona si la dezvoltarea platformei www.oltenia-biking.ro. Continuam si inventarierea celor mai batrani arbori din parc si zona si ne gandim la dezvoltarea unor platforme similare pentru alte categorii de vizitatori interesati ai zonei, cum ar fi alpinistii, speologii etc.

Si marea noastra piatra de incercare: dorim sa obtinem administratia Parcului National Buila- Vanturarita, contractul actual de administrare al R.N.P. Romsilva expirand la finalul anului.