Participanti & Proiecte
Harta Abandonului
|
|
Organizator: Asociația Q-Arts |
|
|
Sectiune: Incluziune socială |
Harta Abandonului este un efort de recuperare istorică a memoriei instituțiilor de ocrotire în care au trăit, probabil, jumătate de milion de copii abandonați. În prezent, Harta Abandonului conține informații pentru peste 130 de instituții din fiecare județ al României și peste 550 de imagini de arhivă, după un efort de documentare și digitizare întins pe aproape doi ani, realizat cu sprijinul a zeci de studenți voluntari care au scanat arhivele pe care ni le-au pus la dispoziție Fundația SERA România și Fundația Romanian Angel Appeal, ambele active în asistență umanitară imediat după căderea comunismului și mai apoi în reforma sistemului de protecție a copilului. Acestora se adaugă materialele documentare strânse în cadrul campaniilor curente de cercetare ale muzeului, precum și donații digitale de la supraviețuitori sau foști angajați, voluntari.
Folosim pictograme pentru fiecare tip de instituție care a adăpostit copii abandonați: leagăne, case de copii preșcolari și școlari, cămine pentru copii „recuperabili” și „nerecuperabili” și spitale. Fiecare centru marcat pe hartă conține o fișă de documentare realizată pe baza arhivelor de presă din perioada comunistă, a mărturiilor, a rapoartelor de vizită realizate de organizațiile care au contribuit la reforma sistemului de protecție a copilului și a legislației în vigoare. În următorii ani, vom încărca treptat, după cercetare și prelucrare, toată arhiva care adună la un loc un patrimoniu material și imaterial de istorii ale abandonului, alcătuit din peste 20.000 de fotografii, documente, obiecte, mărturii.
| Scopul proiectului
La mai bine de 30 de ani de la Revoluție, numărul copiilor care au trăit în sistemul de ocrotire și numărul instituțiilor în care au copilărit rămâne încă o necunoscută.
Obiective: Realizarea unei arhive digitale cu acoperire națională; Maparea fenomenului abandonului prin elementele arhivate, care să ofere o viziune generală asupra acestei traume colective; Digitizarea arhivelor colectate și organizarea lor unitară după principii și standarde noi și moderne, afiliate direcțiilor europene; Crearea unui reper credibil de informație pentru orice jurnalist, cercetător, din țară sau străinătate.
Cercetăm fiecare centru în care au trăit copii abandonați și adăugăm mărturii și imagini de arhivă pentru a răspunde unei nevoi universale de cunoaștere a trecutului. Copiii cu istoric de instituționalizare rareori au fotografii sau obiecte personale din acei ani, trăind într-o uniformizare care împiedica manifestarea individualității. Reconstruim frânturi de puzzle pentru sute de mii de adulți ai prezentului care nu au un album de familie sau rude pe care să le întrebe despre cum au curs primii lor ani de viață și construim un spațiu sigur de împărtășire pentru amintirile și întrebările lor.
| Acoperire
9
| Rezumat
Quartz Records Srl, FONPC (Federația ONG pentru Copil), DGASPC, Fundaţia SERA România, Consiliul Tinerilor Instituționalizați, Fundația Romanian Angel Appeal
| Date beneficiari direcţi
Cel puțin 200 de studenți de la facultățile de profil cu care am încheiat parteneriate (istorie, studii socio-culturale, etnologie, științe politice) care au participat la prezentări ale Muzeului Abandonului în cadrul seminariilor de la facultate. O parte din aceștia au fost implicați, în cadrul unor stagii de practică, în recuperarea, organizarea, digitizarea și descrierea arhivistică a articolelor din arhivele vizate prin proiect.
Comunitatea copiilor adoptați internațional până în 2004 (când adopțiile internaționale au fost interzise). Avem astăzi ca punct de reper comunitatea „Copiii niciodată uitați ai României”, urmărită de peste 60.000 de oameni, unde mii de persoane din străinătate adoptate din România în urmă cu mai bine de 20 de ani au reușit, în ultimii ani, să își găsească părinții biologici prin intermediul unei pagini de Facebook.
Supraviețuitorii sistemului de protecție a copilului. La începutul anilor ‘90 aproape 100.000 de copii se aflau oficial în registrele caselor de copii. În realitate, numărul lor era mult mai mare. Mii de copii erau abandonați în spitale și nu intraseră încă sub tutela Statului.
O parte din personalul medical. Li s-a spus Garda Albă. Așa au rămas consemnați în istoria orală a vremurilor medicii care au facilitat intervențiile organizațiilor internaționale în orfelinatele din România. Ei sunt cei care în anii ‘90 au devenit primii activiști ai societății civile și care continuă și azi să participe activ la reforma sistemului de protecție a copiilor. Aceștia, alături de alți angajați în ONG-uri, au documentat realitatea pe care o descopereau în anii 1990. În lipsa unui demers public de documentare și prezervare, acești oameni au inițiat arhive private de obiecte și imagini care acum vor putea fi puse în valoare.
Curatorii proiectului, neimplicați direct în povestea abandonului în România, dar implicați indirect prin responsabilitatea comună pe care o avem cu toții de a vorbi deschis despre această traumă colectivă.
Specialiști din muzee și alte instituții culturale naționale și internaționale care vor putea urmări acest experiment muzeal / un studiu de caz despre evoluția unui muzeu-forum digital și participativ.
| Activitati
-dezvoltarea HĂRȚII ABANDONULUI: prima bază de date publică dedicată centralizării instituțiilor de protecție a copilului care au funcționat în România socialistă și în prima decadă post-comunism.
-Peste 550 fotografii au fost încărcate online pe Hartă. Din cele peste 10.000 de materiale fotografice arhivate și digitizate în cadrul proiectului, a fost operată o selecție de loturi arhivistice prioritare pentru încărcarea online. Prelucrarea fiecărui lot a însemnat editarea (decuparea fișierelor brute rezultate în urma scanării), selectarea materialelor ce pot fi făcute publice, anonimizarea loturilor (pentru a proteja identitatea și demnitatea persoanelor)
- Interviuri cu supraviețuitori și profesioniști ai sistemului pentru culegere mărturii sau context
-Creare texte de specialitate redactate într-un limbaj accesibil publicului larg, care însoțesc arhiva și oferă o viziune istorică asupra fenomenului abandonului și a documentelor cercetare și arhivate în cadrul proiectului. Un exemplu este Dicționarul Abandonului, instrument care are scopul de a facilita parcurgerea și înțelegerea conținutului Hărții de publicul larg, puțin familiar cu termenii specifici ai fenomenului abandonului. A fost realizat de Ana Maria Ciobanu, Anca Niță, Iris Șerban, Corina Doboș și este disponibil la adresa muzeulabandonului.ro/dictionarul-abandonului.
| Rezultatele proiectului
Peste 50 de persoane (studenți în practică și voluntari) au contribuit la efortul de implementare a Hărții Abandonului. Împreună, au parcurs, prelucrat și digitizat un total de 10.307 materiale de arhivă: din arhiva Fundației Romanian Angel Appeal (4.052 de fotografii scanate, 167 înregistrări audio-vizuale și 116 documente diverse opisate), iar din arhiva Fundației SERA România 5972 fotografii și 24 rapoarte de activitate (1996-2006) din arhiva Fundației SERA România.
În primă etapă de derulare a proiectului, alături de studenți în practică și voluntari, am căutat informații despre instituțiile de protecție în mediul online, ghidându-i spre identificarea surselor de informații credibile și verificabile și oferind feedback pe tot parcursul procesului. Am inițiat voluntarii în consultarea arhivelor de presă din ultimii 70 de ani. Pentru instituțiile pentru care au fost găsite informații, voluntarii și studenții în practică au realizat primele draft-uri de fișe, care ulterior au trecut printr-un proces de editare realizat de Anca Niță, antropolog, Iris Șerban, antropolog și arhivist, și Ana-Maria Ciobanu, jurnalist. Ne-am asigurat astfel că sursele găsite sunt valide, dar și că formatul fișelor este unul propice atât pentru publicul larg, cât și pentru cel specializat. După procesul de verificare și editare a fișelor pentru mai bine de 100 de instituții, s-au realizat conexiunile cu artefactele din arhivă și au fost publicate pe Hartă.
| Parteneri
Acoperire națională, reprezentativitate în fiecare județ
| Despre organizator
| Website proiect
Lucrul cu aceste arhive dificil în primul rând din perspectiva timpului și a resursei umane. Apoi este și aspectul intens emoțional al informației, pentru mulți dintre colegii și voluntarii echipei MA fiind complicat managementul emoțional al informațiilor legate de maniera în care copiii României au fost tratați în trecutul recent. Aceste arhive pun multiple probleme juridice, fiind realizate în perioade în care contextul GDPR nu exista, așa că fiecare imagine sau document trebuie analizate separat și decis dacă face obiectul unei expuneri în arhiva publică a MA, dacă necesită operațiuni de anonimizare (blurarea de nume, date sau figuri) sau este necesară includerea ei în arhiva de cercetare, unde item-ul să poate fi accesat doar în urma îndeplinirii unor condiții de protejarea a conținutului.