Participanti & Proiecte

Școala Clubului de Mobilitate Urbană (CMU)

| Organizator:     Asociatia Metodelor Alternative de Integrare Sociala

| Categorie:     Incluziune socială

| Problema de fond
    Am înființat Școala în anul 2020 după ce am identificat în rândul nevăzătorilor nevoia de continuitate în învățare din perspectiva dezvoltării independenței. Mai mult, răspundem a două nevoi stringente pe care nu și le pot rezolva în nicio altă organizație: de mobilitate și de folosire a tehnologiei asistive pe telefon și calculator.

Nevoile au fost identificată după peste 200 de ateliere organizate de-a lungul a 5 ani la Clubul de Mobilitate Urbană, proiectul mamă în interiorul căruia am înființat departamentul Școlii. Dincolo de dezvoltarea abilităților necesare, am identificat nevoia de a face parte dintr-un grup cu aceleași nevoi și preocupări ca ei, pe o perioadă mai lungă de timp, nu doar în timpul unui atelier. La Școala CMU se simt ascultați și văzuți de cei din jur în timp ce se dezvoltă personal.



| Scopul proiectului
    Scopul este de a contribui la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități vizuale prin dobândirea abilităților unei vieți independente. E o nevoie reală acută, deoarece nevăzătorii depind de un membru al familiei în aproape tot ce fac, mai ales în deplasare și mobilitate, de unde începe independența lor.

Învață să folosească și să meargă cu bastonul pe stradă, să folosească un telefon smart, să gătească, să facă activități casnice la fel ca toată lumea precum datul cu aspiratorul ori spălatul vaselor, să facă un CV sau cum să se prezinte la un interviu.



| Aria geografica
    București și alte județe din țară: Ilfov, Bihor, Sibiu, Prahova, Galați, Bacău

| Rezumat
    Nevăzătorii din România se confruntă cu un fenomen acut de auto-izolare din cauza lipsei de independență. Proiectul - Școala Clubului de Mobilitate Urbană (CMU) - este un program de educație non-formală dedicat persoanelor cu deficiențe de vedere, ce se desfășoară de-a lungul unui an școlar.

Obiectivele Școlii sunt dezvoltarea abilităților pentru o viață independentă și reducerea fenomenului de (auto)izolare cu care se confruntă nevăzătorii. În paralel cu cele două obiective majore, de la înființarea școlii ne-am propus să construim o comunitate în care nevăzătorii să simtă că aparțin, unde interacționează cu alți oameni decât cei din familia și cercul lor de prieteni.

Școala are 18 ateliere grupate în 4 module de: 1) mobilitate, 2) tehnologie, 3) abilități de viață independentă, 4) dezvoltare personală și profesională. Din program fac parte 20 de nevăzători.

Rezultatele lasă în urmă exemple despre depășirea unor bariere mentale (auto-impuse) și sociale (transmise). E vorba despre Vlad, 10 ani, care și-a pierdut vederea de curând și face primii pași în folosirea calculatorului. E despre Laura, 21 ani, și David, 11 ani, care au mers pentru prima oară cu transportul în comun fără părinți și însoțiți de bastonul alb. Sau despre Ștefan care a învățat să-și facă un CV și în prezent este angajat.

Impactul poveștilor de mai sus e, de fapt, despre curajul de a-și demonstra lor înșiși că pot face pași către propria independență și că pot face mai multe decât cred ei și familiile lor.


| Date beneficiari direcţi
    20 persoane cu deficiențe de vedere și în jur de 30 de voluntari

| Activitati
    Activitățile de organizare cuprind:
- Identificarea nevoilor grupului țintă - persoanele cu deficiențe de vedere
- Stabilirea activităților și temele atelierelor
- Stabilirea obiectivelor pe termen scurt, mediu și lung
- Fixarea unui calendar al activităților
- Stabilirea unor criterii de selecție a participanților și a unui mod de evaluare
- Găsirea unor traineri specializați pentru susținerea atelierelor
- Implementarea proiectului

| Rezultatele proiectului
    Beneficiile sunt despre dezvoltarea personală și profesională a nevăzătorilor, vedem evoluție de la un atelier când vine vorba de curajul de a fi independenți. Din cei 20 de participanți, mai mult de jumătate se deplasează acum singuri cu bastonul.

Laura, de 22 ani, studentă, până să vină la Școală mergea pe stradă însoțită doar de părinți. Niciodată singură. Era și o formă de protecție și de nu-și arăta dizabilitatea din cauza prejudecăților tipicilor. După proba de mobilitate, Laura și-a cumpărat primul său baston alb și a mers singură.

Și povestea lui Ștefan, 23 ani, e un alt exemplu de schimbare generată. A învățat să-și facă CV-ul, cum să se prezinte la interviu, și azi e angajat. Vlad, 10 ani, a învățat să folosească laptopul cu tehnologia asistivă, obiectivul său e să învețe tastatura pe de rost. În vreme ce Dragoș, 20 ani, a plecat în Marea Britanie pentru studii. Toate au un numitor comun: dorința și curajul de a deveni independenți. Pe ambele le aveau, doar că alături de noi le-au scos la suprafață.

Dincolo de povești, am creat canale pe care interacționează și organizează ieșiri în afara atelierelor. Școala a pus și bazele unor prietenii între nevăzători. Iar doi dintre ei au fost traineri pentru alți nevăzători la ateliere, când au împărtășit din cunoștințele învățate la Școala CMU.


| Bugetul
    170000

| Parteneri
    Organizația La firul ierbii, compania Societe Generale Global Solution Centre Romania.

| Website proiect
    https://amais.ro/club/