Participanti & Proiecte
Acolo unde „nu se poate“ coord. prof. Mihaela Bucsa
|
|
Organizator: Asociația Teach for Romania |
|
|
Categorie: Incluziune sociala |
Majoritatea copiilor din Crizbav nici nu indrazneau sa viseze ca ei ar putea continua scoala dupa ce termina clasa a VIII-a. Au crescut cu ideea ca vor munci toata viata cu ziua si ca scoala nu le foloseste la nimic. Unii i-au spus Mihaelei ca ei nu cunosc pe nimeni care sa traiasca din ce a invatat la scoala. Profesoara si-a dat seama ca existau multe mecanisme de esec pe care nu le putea intelege in clasa, predand o materie cu 2h/saptamana, motiv pentru care a facut vizite repetate in sat, in special in Cutus, locul numit chiar de ei „la tigani“, sa discute cu parintii copiilor care lipseau mult sau care abandonasera scoala. In momentul in care, atat parintii, cat si copiii au vazut ca ii pasa de ei ca oameni, de cum traiesc, de problemele si de bucuriile lor, a inceput sa le pese si lor de ce facea ea in clasa.
| Scopul proiectului
Obiectivul avut inca de la inceputul anului scolar pentru clasa la care era diriginta a fost finalizarea clasei a VIII-a si inscrierea in clasa a IX-a la scoli profesionale cu invatamant dual si licee a 30 de copii din Crizbav.
| Aria geografica
comunitati Crizbav, Cutus, judetul Brasov
| Rezumat
Mihaela Bucsa face parte din generatia a 5-a de profesori sustinuti de Teach for Romania si preda din 2018, pentru al 2-lea an consecutiv, fizica la scolile din Crizbav, Sanpetru din jud. Brasov. Inainte de a intra in Teach a fost consultant pe proiecte pentru obtinerea de finantari si trainer pe antreprenoriat si dezvoltare organizationala. Comunitatea din Crizbav unde preda are un grad crescut de violenta, saracie, abandon scolar (cei care termina clasa a 8-a nu continua studiile), acces greoi la „civilizatie“, analfabetism si segrerare etnica, fiind o comunitate (nedeclarata) de etnie roma.
In 2018, cand a ajuns in Crizbav, colegii de cancelarie i-au spus Mihaelei ca acolo nu se poate produce invatare de niciun fel si nu se poate face nimic cu elevii, pentru ca vin de acasa cu tot felul de probleme, pe cand la Sanpetru ar mai fi avut sanse de izbanda.
Cea mai mare provocare cu care s-a confruntat a fost cand a aflat ca unii elevi de clasa a VIII-a nu stiu sa scrie bine si au dificultati de citire, dar si cu ideea ca majoritatea copiilor nici nu indrazneau sa viseze ca ei ar putea continua scoala dupa ce termina clasa a 8-a. Solutia a fost sa afle de unde provine lipsa de motivatie a copiilor si sa mearga in comunitate, sa o cunoasca mai bine.
Dupa vizite constante, Mihaela i-a facut pe copii si parintii lor sa inteleaga ca viitorul lor nu il reprezinta abandonarea scolii pentru munca in curte, nici lucrul cu ziua in constructii sau „la cartofi“, ci urmarea unei meserii. Dupa un an in care a lucrat foarte mult cu ei, a reusit sa inscrie 20 de copii din Crizbav la scoli profesionale si licee in Brasov.Asta a insemnat pentru ea peste 200 de ore de munca doar lunile din iunie&iulie 2019.In anul acesta este diriginta tot la o clasa de a 8-a si are de (re)scris 16 povesti.
| Date beneficiari
Publicul tinta a fost reprezentat de copiii din clasa a 8-a din Crizbav, judetul Brasov, 30 la numar.
| Date beneficiari
Beneficiarii indirecti pe termen lung vor fi comunitatile locale, familiile lor, societatea romaneasca.
| Activitati
La inceputul anului scolar doar vreo 3 copii spuneau ca se gandesc sa continue scoala. Dupa vacanta din februarie, cand profesoara a inceput sa discute serios despre inscrierea la scoli profesionale, a auzit din toate partile „nu merg astia“, „nu ii lasa“.
«M-am incapatanat sa cred ca „se poate“, ca trebuie sa gasim o cale. Am inceput sa merg prin sat cu mediatoarea scolara sa discut cu parintii. Am realizat repede ca in majoritatea cazurilor omuletii care se pregateau sa termine clasa a VIII-a erau oamenii cu cei mai multi ani de scoala din familiile lor. Cum ii explici acestui parinte ca exista altfel de scoli decat cea din sat? Cum ii explici ca oricat de greu va fi sa sustina copilul la scoala inca 3 ani, nu se compara cu cat de greu le va fi acestor copii toata viata daca nu continua scoala? Au fost multe situatii in care parintii au avut reactii de tipul „cine doamna, prostul meu? Ce sa faca asta la scoala in oras?“. Am incercat sa le explic ca sunt copii foarte practici, ca se vor simti bine la scolile in sistem dual unde se face multa practica. Multi parinti erau sincer uimiti. Mi-au spus ca ei de la scoala au auzit numai de rau de copiii lor.»
Intre timp s-a mai intamplat ceva: 200 de copii au mers in excursii gratuite la Sinaia, Bucuresti, Valcea, Zarnesti, Brasov si au inceput sa isi faca amintiri frumoase, au vazut ca scoala nu este numai despre stat in banca si scris in caiete. Au inceput sa isi doreasca sa fie acolo. Nu toti. Nu mereu. Dar a fost un inceput.
| Rezultatele proiectului
Rezultatele au venit dupa multa munca si vizite in comunitate. In prima etapa de inscrieri au reusit sa fie admisi 17 copii. 15 au intrat la invatamant dual. Unul nu a putut da testarea pentru ca era la munca pe santier in acea zi, iar unul a ales o meserie pentru care nu exista invatamant dual in Brasov. Au intrat la profesionala simpla. Repartizarea la liceu a mai adus o bucurie: o fetita a intrat la liceu.
«In etapa a doua de admitere aveam o lista cu 12 copii care se puteau inscrie la scoli. Am pornit iar prin sat. Se schimbase ceva. Copiii care intrasera deja la scoli apareau de nicaieri „Doamna, ati vazut?“. Da, vazusem. Vazusem de 17 ori ADMIS si niciun RESPINS. Ei m-au ajutat sa ajung acasa la cei care se mai puteau inscrie. Unii aveau corigente de rezolvat. Altii, disparusera dupa incheierea scolii si nu mai stiam nimic despre ei. Pana la urma, doar 2 s-au mai inscris in ultima etapa, dar pentru copiii astia doi m-am bucurat cel mai tare. Pentru unul a trebuit sa rezolvam un plasament in regim de urgenta ca sa aiba cine sa semneze cererea de inscriere. A dat testarea si a intrat la invatamant dual. Al doilea copil in aprilie abandonase scoala, fiind repetent deja de doua ori.Nu mai gasea nicio motivatie sa continue. Am reusit sa-l readuc la scoala si sa-l inscriu in clasa a IX-a. Dupa admitere primesc un mesaj de la el: „cand am venit acasa, mama m-a strans in brate. Multumesc ca m-ati ajutat! Nu merit eu, dar va multumesc.“ Mi-am dat seama ca povestea asta cu ADMIS nu e numai despre a merge la scoala, e despre incredere in sine, despre a fi vazut cu alti ochi.»
| Bugetul
4500
| Parteneri
Nina Mirea – mediatoare scolara implicata si activa. A fost cu Mihaela Bucsa pe teren de fiecare data cand a avut nevoie, inclusiv in vacanta de vara. A ajutat-o cu informatii si numere de telefon si in saptamana in care a fost plecata in concediu in afara tarii. Scoala Profesionala Germana Kronstadt a ajutat mult cu informatii despre procesul de selectie astfel incat profesoara a putut sa il explice mai departe copiilor si parintilor. Fara ajutorul lor nu ar fi reusit toti copiii sa intre la scolile pe care si le-au ales. Imediat dupa ce s-au incheiat cursurile pentru clasa a 8-a, Mihaela a reusit sa organizeze doua excursii pentru elevii claselor a 8-a. Acestea au fost momentele in care a reusit sa discute foarte mult cu copiii, sa le explice inca o data de ce este important sa continue educatia, sa ii auda discutand despre visurile lor. Ambele excursii au fost sustinute financiar de firma Apidava Roua Florilor din Blaj si de alti 12 donatori provati. Au mers la Bucuresti unde au vizitat Gradina Botanica, Muzeul Antipa si Spatiul Public European si la Sibiu, la Festivalul International de Teatru, la un spectacol oferit gratuit pentru copii de catre Teatrul National „Radu Stanca“ din Sibiu. Toate acestea i-au ajutat pe copii sa inteleaga ca scoala frumoasa si adevarata pentru ei abia acum incepe.
| Website proiect
https://www.facebook.com/JurnalDeFizica/