Aproape orice este extraordinar, a fost creat de tineri // analiză de Gina Apolzan despre inovație în domeniul tineretului

În ultimii 20 de ani, au existat încercări de a realiza planificări strategice în domeniul tineretului. Prima decadă de după revoluție este caracterizată de absența politicilor în domeniul tineretului, prima politică de tineret fiind dezvoltată la nivel de an 2001, ca urmare a influenței venite și dinspre  Uniunea Europeană și a procesului de preaderare. Rezultatul este Planul Național de Acțiune pentru Tineret. Chiar și astăzi, în domeniul politicilor de tineret, acest document rămâne de referință pentru specialiști din considerente legate de rigurozitatea cu care a fost dezvoltat, dar și pentru comprehensivitatea măsurilor cuprinse în el. Planul a fost dezvoltat în baza unei analize de context a situației tinerilor și cuprinde 8 obiective: economică, civică şi politică, culturală şi respectiv participare la educație, reducerea factorilor de marginalizare şi excludere, stimularea creativității, promovarea mobilității în spaţiul european şi optimizarea cadrului instituțional.

În aceeași perioadă, se poate remarca o creștere a interesului pentru zona de tineret la nivel european, cu focus pe zona de creștere a participării tinerilor. În România, recomandările de creștere a focusului pe zona de tineret determinate de apariția și a Cartei Albe a Comisiei Europene au dus la apariția unui set de acte normative importante(1). În următoarea perioadă, după 2006, legi vizând domeniul de tineret au continuat să fie dezvoltate, măsuri ce au fost determinate de anumite progrese în domeniu și de solicitarea de pe piață. Cel mai bun exemplu este cel al legii voluntariatului care a determinat mobilizarea masivă a unor actori instituționali și organizații neguvernamentale. 

Una din legile care reglementează și definiția tinerilor în România apare la nivel de 2006, definind tinerii ca fiind cetățenii cu vârsta cuprinsă între 14 și 35 ani(2), dar și cadrul instituțional pentru ca beneficiarii direcți ai legii să fie cuprinși în măsurile prevăzute din lege. În 2015, la aproape 10 ani de la momentul dezvoltării, legea tinerilor deși are avantajul de a indica cine sunt beneficiarii acesteia, are lacune în ajustarea la contextul de acum. O mare parte a prevederilor legii cu referire la cadrul instituțional nu mai sunt de actualitate sau invers, cadrul instituțional nu a urmat prevederile legii. 

Abordarea Comisiei Europene față de tineret înregistrează o nouă schimbare în 2009. Văzută ca o populație problematică până acum, perspectiva abordării tinerilor se schimbă. Tineretul este văzut ca resursă pentru reînnoirea societății şi contribuirea la valorile şi obiectivele Uniunii Europene, o atenţie specială urmând a fi acordată tinerilor cu mai puţine oportunități. Strategia Europeană pentru Tineret 2010 – 2018 are două mari obiective: să ofere oportunități egale și mai numeroase la educație și locuri de muncă și să încurajeze tinerii să participe activ la viața societății. Obiectivele strategiei europene se realizează prin două abordări: initiațive care țintesc încurajarea educației non-formale, activități de voluntariat, mobilitate și informare, dar și prin includerea inițiativelor care asigură că problematica tinerilor este luată în considerare atunci când sunt formulate, implementate și evaluate politicile și acțiunile din alte domenii cu impact asupra tinerilor, așa cum este educația, angajarea, sănătatea. Strategia Europeană vizează inițiative în 8 domenii: educație și formare, ocupare și antreprenoriat, sănătate, participare, voluntariat, incluziunea socială, tinerii și lumea, creativitate și cultură. 

Începând din 2015, România are și o Strategie privind domeniul de tineret 2015 – 2020 și are drept obiectiv: susţinerea participării active a tinerilor la viaţa economică, socială, culturală şi politică a ţării, asigurând oportunităţi egale de acces la educaţie, ocupare şi condiţii de viaţă decente, inclusiv pentru grupurile vulnerabile. Strategia este construită în jurul a patru piloni: cultură și educație non-formală, sănătate, sport și recreere, participare și voluntariat, muncă și antrenoriat. Dezvoltarea și aprobarea strategiei de tineret reprezintă un prim pas, care ar trebui urmat de măsuri complementare, care vizează finanțarea, monitorizare și evaluarea măsurilor prevăzute de strategie. Strategia ar trebui să ajungă la cei mai mult de 6 milioane de tineri între 15 și 34 de ani din România. 

În ceea ce privește situația populației tinere, descreșterea numărului acesteia urmează trendul descendent al populației generale, de la 32,1% în 2003 la 28,6% în 2012. “Cauzele ce pot fi asociate cu scăderea numărului de tineri în România pot fi legate de suprapunerea unor factori precum: scăderea natalității și de emigrare. Din cei 6 milioane de tineri rămași în țară, un sfert din cei cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani se află în sărăcie relativă. În România, 60% dintre tinerii între 18 și 34 de ani locuiesc cu părinții. Constrângerile pieței muncii, tot mai dure pentru tineri și lipsa accesului la soluții de locuire independentă sunt printre factorii care conduc la amânarea deciziilor importante din sfera vieții de familie. Vârsta la prima căsătorie a crescut între 1990 și 2010 , de la 22 la 26 de ani pentru femei și de la 25 la 29,1 ani pentru bărbați. Vârsta medie la prima naștere a crescut de asemenea considerabil, de la 22,4 ani la 26 de ani în același interval de timp. Ca urmare a crizei economice, aproximativ 1 tânăr din 10 declară că a trebuit să renunțe la educație, să amâne decizia căsătoriei sau pe aceea de a avea un copil”(3).

În afara datelor furnizate de statistică, sunt puține date despre tinerii din România. Anual, Ministerul Tineretului și Sportului realizează Barometrul de Opinie Publică cu privire la Tineret din care se pot analiza evoluția percepției tinerilor cu privire la diverse domenii de interes: voluntariat, sănătate, participare, educație, etc. Dar altfel, există un gol în privința evidențelor, a datelor cu privire la tinerii din România. În privința discursului vizavi de tineri, în spațiul public avem de-a face cu ceea ce se poate numi: tricoul cu două fețe. Pe partea din față, avem sloganul: “tinerii sunt viitorul”, „tinerii sunt resursa țării”, ”trebuie să investim în tineri”, iar pe partea din spate a tricoului citim cu litere și mai mari: tinerii sunt drogați, tinerii nu știu ce vor de la viață, nu ne putem baza pe ei, etc.. Metafora tricoului cu două fețe poate să indice că există o diferența intergenerațională (așa mult menționatul ”generații diferite”) sau poate o tendință de a respinge ce nu este familiar, cunoscut sau o poziție de superioritate a unei generații trecute de prima tinerețe (”noi știm mai bine”), dar mai ales indică o lipsă de consistența între discurs și realitate, între ceea ce gândim și ceea ce facem cu adevărat. Această inconsistență este cu atât mai puțin ușor de acceptat când așteptările celor trecuți de vârsta tinereții este ca tinerii din ziua de astăzi, cei care sunt ”hipsteri”, ”rebeli” sau ”leneși” să susțină viitorul construct al Europei și, în consecință, al țării. 

Putem schimba această paradigmă în gândire și în acțiune? Dacă da, o primă inovație ar fi schimbarea individuală, de acceptare a diferențelor între oameni, între generații, de acceptare a noului. Și mai ales, să începem să aflăm mai multe despre tineri, despre dorințele și aspirațiile lor de la ei și să creăm oportunități ca tinerii să participe. Principiul participării este promovat de către Comisia Europeană din anul 2001 în Cartea Albă, principiul care a fost pus în practică în mai toate țările membre ale Uniunii Europene. În România, mecanismele de asigurarea a participării, precum mecanismul dialogului structurat, instrument de asigurare a consultării cu tinerii a început să fie implementat mai riguros din 2014. Și acest instrument ar trebui să ajungă la cei 6 milioane de tineri din România. Cum se poate realiza acest lucru și dacă se poate realiza acest lucru astfel încât toți tinerii să poată contribui rămâne o întrebare la care poate inovația să răspundă. Această infuzie de stimulare a creșterii participării din exterior, respectiv prin intermediul dialogului structurat este una din manierele prin care ne putem asigura că tinerii vor participa și că își vor exprima punctul de vedere. 

O schimbare poate fi determinată și din exterior dacă îndeplinește anumite condiții. Dacă este suficient de presantă, dacă are semnificație pentru cel vizat, dacă persoana vizată poate să o facă. O altă manieră care poate aduce rezultate pe termen lung, ar fi ca schimbarea să vină din interiorul societății, din interiorul comunității, de la cei tineri și de la cei mai puțin tineri. Presupune o schimbare de mentalitate care ia în considerare acceptarea diferențelor, recunoașterea valorii, dar presupune mai ales cooperarea între 2 sau mai multe generații.  Și implementarea ar trebui să înceapă cât mai curând de la vârste fragede, nu de la vârsta la care o persoană este declarată tânără și într-o manieră în care tânărul are parte de un model: "Vorbeşte-mi şi o să uit, arată-mi şi-mi voi aminti, implică-mă şi voi înţelege." 

Un rol deosebit de important în creșterea participării tinerilor o au organizațiile neguvernamentale de și pentru tineret, un sector el însuși tânăr, cu o vechime de aproape 20 de ani. Sectorul asociativ de tineret este într-o anumită măsură reflexia preocupărilor pentru domeniul de tineret la nivel european, dar și la nivel de țară. Există evidențe anecdotice că sectorul asociativ de tineret este în expansiune. Stau dovadă proiectele de tineret implementate de către aceste organizații. Ceea ce este necunoscut în momentul de față este dimensionarea acestui sector. Existența unui registru al organizațiilor neguvernamentale de și pentru tineret, a unui mecanism eficient de monitorizare a acestui sector, o platformă de discuție care să aducă la aceeași masă problematica tinerilor din România reprezintă în continuare un deziderat.

Sunt inițiative în acest moment de a crea platforme, rețele de organizații neguvernamentale de și pentru tineret, unele mai de succes decât altele, ceea nu poate fi decât un lucru îmbucurător. Ce mai lipsește este o viziune pe termen lung pentru tinerii din România, investiții în creșterea capacității acestora în diverse domenii (de ex. accesarea fondurilor europene, lobby și advocacy). Dacă situația este un pic mai clară la nivel național și în orașele mai mari în ceea ce privește situația organizațiilor neguvernamentale de și pentru tineret, la nivel local și mai ales în zone rurale și dezavantajate, capacitatea organizațiilor neguvernamentale de a ajunge cu măsuri la tineri este relativ scăzută. Aceasta se întâmplă în contextul în care mai mult de jumătate din tinerii din România trăiesc în mediul rural. O măsură inovativă pentru organizațiile neguvernamentale de și pentru tineret ar fi să crească nivelul de cooperare cu autoritățile publice locale din astfel de zone sau să ia în considerare posibilitatea de a realiza munca de teren în astfel de comunități, în condiții care să presupună o prezență constantă. Prezența constantă în comunitate, inițiative bazate pe evidențe, pe analiza de nevoi a tinerilor din comunitate, dar și asigurarea participării lor de la bun început în programele destinate lor poate să ducă la schimbări pe termen mediu. 

Societatea în care trăim încurajează obținerea rezultatelor imediate, internetul și tot ce presupune el s-a mutat în viața reală. Ca și când s-ar apăsa pe mouse, așa există și așteptarea nescrisă ca rezultatele să apară imediat, iar cei implicați, de la tineri, la organizații, la autorități, donatori, rezultatele să se producă imediat când de multe ori, multe proiecte și inițiative sunt deficitare în a aduce evidențe că acțiunile întreprinse au adus rezultate, rezultate care să fie de eficace, eficiente, sustenabile. Cel mai recent exemplu îl avem de la programul Garanția de Tineret. Raportul Comisiei(4) face o serie de recomandări cu privire la nevoia de a întări mecanismele de monitorizare și evaluarea programului, despre nevoia de a aduce informații despre cum tinerii care se află în situația NEETs(5) urmează să fie atinși. Sunt numeroase inițiative destinate tinerilor din România derulate fie de organizații neguvernamentale de și pentru tineret, de alți actori relevanți, precum Ministerul Tineretului și Sportului ceea ce este îmbucurător. Ce mai trebuie adăugat pentru a da greutate acestor inițiative sunt măsurile de monitorizare și evaluare pentru a identifica care sunt acele măsuri care produc schimbări pentru tineri.