Societatea romanesca, societate de tip paternalist, este caracterizata prin dependenta de stat, fiind obisnuita ca guvernul sa ii satisfaca toate nevoile. Institutiile guvernamentale insa se adreseaza unui public generalist, neavand resursele materiale si umane pentru a acoperi toate grupele de nevoi. In acest scop, statul propune, prin delegare, organizatiilor non-profit sa acopere cererea suplimentara sau cererile variate ale publicului. Din cauza lipsei informatiei, multi cetateni nu fac diferenta intre stat si aceste organizatii, considerandu-le pe acestea din urma "obligate sa ajute indiferent daca le permite sau nu obiectul de activitate, daca au competenta sau resurse" dupa cum afirma Cristina Horia, Director Executiv al Fundatiei Sensiblu.
Rolului sectorului asociativ
Cristina Grigorean, Responsabil PR al Fundatiei Habitat for Humanity Cluj, apreciaza ca "persoanele care inteleg rolul unei organizatii non-profit sunt cele care activeaza intr-o astfel de organizatie si beneficiarii programelor implementate". Publicul larg in schimb are un nivel de intelegere limitat, nu este constient de importanta sectorul asociativ intr-o societate sanatoasa sau, mai pragmatic, ce poate face pentru ei o astfel de organizatie. "Exista carente foarte mari in intelegerea activitatilor acestui sector" este de parere Alexandra Nastase, fost PR Manager al Fundatiei Voluntari pentru Idei si Proiecte, iar acest lucru se datoreaza in principal deficitului de informatie sau lipsei unei expuneri constante a organizatiilor non-guvernamentale prin proiectele implementate.
O grupa de stakeholderi care s-a aratat intotdeauna receptiva la initiativele organizatiilor non-profit sunt tinerii care vad activitatea intr-un ONG ca fiind valoroasa pentru dezvoltarea personala, dar si ca un aspect important in pregatirea lor profesionala. Alexandra Barladianu a constatat in acest sens evolutia numarului de aplicanti pentru programele asociatiei studentesti AIESEC de la 2200 in 2007 la peste 2500 in anul 2008.
Cauze ale perceptiei limitate privind activitatea ONG-urilor si solutii asociate
Unul dintre motivele pentru care publicul nu intelege activitatea, si implicit rolul acestui sector, este lipsa informatiei si promovarea insuficienta. Alexandra Barladianu este de parere ca "societatea romaneasca nu are cum sa constientizeze valoarea ONG-urilor atata timp cat nu le da voce sa vorbeasca, atata timp cat nu le promoveaza proiectele si valorile".
Insuficienta resurselor de asemenea face ca "proiectele sa nu dureze suficient de mult incat sa devina cunoscute, atat ca nume, cat si ca impact" dupa cum afirma Anca Anton, vicepresedinte al organizatiei Team Work, rezultatul fiind un deficit de vizibilitate al sectorului tertiar fata de publicul larg si chiar fata de beneficiarii sai.
Irina Jarrett Thorpe, Director Executiv al Fundatiei Chance for Life este de parere ca pentru a imbunatati imaginea si vizibilitatea ONG-urilor in randul publicului tinta trebuie sa incercam sa ne asumam un rol de educare a publicului si de informare constanta a acestuia. Pentru a spori gradul de intelegere a activitatii organizatiilor de acest gen, existenta unor activitati constante si cu rezultate vizibile este esentiala. "Publicul va intelege rolul sectorului nonguvernamental pe masura ce vede rezultatele muncii depuse" dupa cum afirma Larisa Ispas, Coordonator Programe la Fundatia Aldea Tudorache.
Societatea civila - un sector in dezvoltare
Avand in vedere preocuparea tot mai mare pentru responsabilitatea sociala, atat corporativa cat si individuala, s-a constatat o crestere a increderii in aceste organizatii de la an la an, "publicul larg incepand sa fie tot mai sensibil la importanta sectorului non profit", dupa cum constata Cristina Grigorean.
Un exemplu in acest sens il constituie prevederea 2% referitoare la posibilitatea directionarii a 2 procente din impozitul pe venit in folosul unei asociatii. Desi in primul an al aplicarii prevederii (initial in procent de 1 la suta) reactia populatiei a fost timida, sumele importante care s-au strans in fiecare an "vorbesc despre un comportament al cetateanului care tinde sa recunoasca importanta sectorului non profit in conturarea unei societati romanesti tot mai responsabile si atente la intampinarea variatelor nevoi ale segmentelor populatiei" este de parere doamna Grigorean.
O alta dovada a perceptiei tot mai favorabile a ONG-urilor o reprezinta campaniile derulate prin intermediul principalelor posturi de televiziune nationale in sprijinul unor categorii defavorizate sau pentru protejarea mediului. Numarul mare de donatii, respectiv de donatori, din toate categoriile sociale, precum si numarul mare de voluntari care au raspuns pentru sprijinirea anumitor cauze sunt indicii ai faptului ca acest sector este in crestere.
Organizatiile non-profit -purtatori de cuvant ai comunitatii?
Desi idealul este ca ONG-urile sa indeplineasca un "rol de porta voce" dupa cum declara Cristina Grigorean, sa preia problemele comunitatilor si sa le introduca in agenda publica, acest rol de purtator de cuvant al comunitatii este greu de asumat si de implinit si "putine sunt inca ONG-urile din Romania care pot duce cu adevarat la indeplinire acest rol" dupa cum afirma Larisa Ispas, Coordonator Programe la Fundatia Aldea Tudorache. In acest scop, unele companii si-au infiintat propriile fundatii pentru a se implica direct in domeniile de interes, fara a mai apela la un mediator extern.
Daca totusi putem vorbi de o astfel de relatie intre o organizatie non-profit si comunitatea sa de beneficiari, nu se poate spune acelasi lucru si despre relatia intre un ONG si intreaga comunitate, o relatie foarte dificil de construit in opinia Irinei Jarrett Thorpe. O astfel de legatura ar fi o resursa nepretuita pentru o organizatie a sectorului asociativ, insemnand, in termenii Directorului Executiv al Fundatiei Chance for Life "o capacitate crescuta de a atrage resurse din randul comunitatii respective sau din randul oricaror altor institutii interesate de comunitatea respectiva". Aceste planuri par insa mai degraba utopice in conditiile absentei sentimentului de apartenenta la o comunitate a indivizilor pe de-o parte si, pe de alta parte, a lipsei de solidaritate a organizatiilor atunci cand ar trebui sa aiba o pozitie unitara fata de un anumit subiect.
Simona Serban, Director executiv al Fundatiei Comunitare Cluj este de parere ca in acest moment organizatiile non-profit nu sunt constiente de puterea pe care o detin si nu isi asuma rolul de lideri care sa le permita sa devina "un partener de discutie care sa deschida acel cerc inchis putere-bani-impact".
Deocamdata sunt des intalnite situatiile in care organizatiile care isi reclama dreptul de mediator intre comunitate si companii, cerandu-le acestora din urma dreptul la informare al comunitatii intampina reticenta din partea companiilor, dupa cum constata Anamaria Bogdan, PR & Campaigning Manager al Asociatiei Salvati Dunarea si Delta.
Sectorul asociativ - partener de discutie cu drepturi egale
In conditiile in care numarul companiilor care considera responsabilitatea sociala o parte integranta din misiunea lor este in continua crestere, putem afirma ca. mediul de afaceri cauta recunoasterea din partea comunitatii, "recunoastere care nu se mai rezuma numai la aprecierea produselor sau serviciilor propuse publicului, ci si a actiunilor colaterale celor aducatoare de profit si care vizeaza activitati de sprijinire a comunitatii in cadrul careia respectivele companii isi deruleaza activitatea" in opinia Cristinei Grigorean.
Din acest punct de vedere, putem vorbi de ONG ca un partener egal care actioneaza la nivelul societatii. Directorul Executiv al Fundatiei Sensiblu impartaseste aceasta viziune considerand ca exista o mare deschidere catre ONG-uri si o dorinta de parteneriat, daca acestea din urma isi dovedesc seriozitatea si trec testul credibilitatii. "ONG-urile nu sunt considerate neaparat purtatori de cuvant ai comunitatii dar le este acordat suficient credit pentru a fi abordati ca parteneri de discutie cu drepturi egale si li se recunoaste expertiza" afirma Cristina Horia.
Aceasta situatie este mai ales intalnita la nivelul companiilor mari, multinationale (care au o cultura in acest sens) sau al celor care au deja o politica de responsabilitate sociala si care percep ONG-urile ca purtatori de cuvant si agenti de schimbare, "ceea ce rareori se intampla la nivel local", dupa afirmatiile Annei Burtea, Director executiv al Fundatiei Inima de Copil.
In acest moment, pentru ca sectorul nu a ajuns la maturitate, organizatiile locale depind inca de sustinerea companiilor si pot ajunge in situatia de a-si incalca codul etic. Putem lua exemplul unei organizatii care militeaza pentru mediu si care isi asociaza imaginea cu o companie care polueaza care incearca astfel sa isi imbunatateasca imaginea publica.
O situatie de cele mai multe ori exemplara apare in cazul asociatiilor studentesti. Datorita fapului ca majoritatea voluntarilor sunt studenti, companiile sunt cu atat mai interesate sa se stabileasca o legatura cu acestia in vederea unei viitoare colaborari. Rolul asociatiilor este asadar cel de mediator, "o punte de legatura credibila intre publicul tinta si sectorul privat, o interfata" in opinia Alexandrei Nastase, pentru o relatie de tipul win-win: crearea unei reputatii bune a companiei in randul studentilor, dar si exprimarea opinilor studentilor in fata potentialilor angajatori.
Analiza realizata de Andreea Pana