Iar rezultatele obținute de elevii beneficiari au fost comparate cu cele ale elevilor dintr-un grup de control selectat aleator (aceștia din urmă au fost elevi care nu au beneficiat de sprijin prin proiect).

INTRODUCERE
Unul din grupurile cele mai vulnerabile în fața excluziunii sociale este cel al cetățenilor români de etnie romă. În ciuda preocupărilor din ultimele decade la nivelul politicilor publice de a îmbunătăți situația socială a acestui grup vulnerabil, rezultate consistente par a întârzia să apară. Strategiile guvernamentale dedicate special îmbunătățirii situației romilor (2001 , revizuită în 2006, 2011, revizuită în 2015) nu au produs schimbările sociale așteptate. 
 
Soluția sustenabilă se află totuși la nivelul deciziei guvernamentale, prin preluarea exemplelor de bună practică și generalizarea lor la nivel național. Proiectul “Copiii și părinții romi vor la școală”!, susținut prin Fondul Social European și în cadrul căruia a fost realizat studiul de față, a oferit tocmai oportunitatea testării unei intervenții cu potențial replicativ major pentru egalizarea șanselor educaționale ale elevilor romi proveniți din grupuri vulnerabile. Intervenția a constat în sprijinirea unui număr de aproximativ 800 de elevi vulnerabili din clasele V-VIII aflaţi în risc de părăsire timpurie a sistemului educaţional din regiunile Centru, Nord Est şi Sud Muntenia, prin furnizarea unui pachet de servicii integrate de mentorat, orientare şi consiliere, sprijin educaţional suplimentar  şi subvenții.  
 
Studiul realizat a urmărit evaluarea impactului intervenției la nivelul acumulărilor educaționale ale elevilor. În acest sens, nivelul performanței școlare a fost testat atât la începutul proiectului (val I), cât și la final (val II), iar rezultatele obținute de elevii beneficiari au fost comparate cu cele ale elevilor dintr-un grup de control selectat aleator (aceștia din urmă au fost elevi care nu au beneficiat de sprijin prin proiect). Concluziile evaluării impactului proiectului sugerează o nouă rută de dezvoltare a politicilor educaționale, în sensul egalizării șanselor educaționale. 
 
Avem speranța că această inițiativă, singulară în spațiul românesc prin modalitatea de organizare și desfășurare, va avea ecourile meritate și va genera îndelung așteptata punere pe agenda decidenților publici, cu aplomb, a problematicii inegalităților școlare și a măsurilor adecvate pentru combaterea acestui fenomen.
 
CONCLUZII
Datele și rezultatele prezentate în acest studiu reprezintă o fotografie la un anumit moment. Fără a pretinde că ele sunt reprezentative pentru întreg sistemul de educație, cercetarea oferă date și unele concluzii care se pot extrage pe baza acestora. Valul I al cercetării a oferit o imagine de ansamblu a profilului elevilor chestionați în proiect și a subliniat unele posibile implicații asupra sistemului educațional. Valul II al cercetării a completat analiza cu evaluarea impactului intervenției puse în aplicare prin intermediul proiectului ”Copiii și părinții romi vor la școală!”, implementat de către Fundația Roma Education Fund România.
 
Datele colectate în valul I al cercetării ne arată că școala rămâne o instituție semnificativă în viața elevilor, iar percepțiile asupra utilității ei, a ceea ce se învață în școală sunt puternic pozitive, așa cum reiese din datele prezentate. Până la urmă, această concluzie este una normală, grupul de copii căruia i-a fost aplicat chestionarul fiind implicat în activități educaționale, ca parte a sistemului de educație. Ceea ce surprinde în mod plăcut este satisfacția față de deprinderile și cunoștintele acumulate în școală.
 
Aspirațiile educaționale ale elevilor arată că ei valorizează educația. O proporție semnificativă dintre elevi, fie ei beneficiari sau nu, doresc să urmeze liceul și, mai apoi, învățământul superior. Mai mult, în rândul beneficiarilor proiectului procentajul celor cu aspirații educaționale este mai mare decât în rândul non-beneficiarilor. Aceasta, în ciuda faptului că elevii beneficiari au acces mai limitat la internet și au o situație materială mai dificilă decât a celor care nu sunt beneficiari. Având în vedere că elevii beneficiari ai proiectului sunt de etnie romă, această concluzie se contrapune opiniei larg răspândite, stereotipice, conform căreia romii nu acordă atenție educației sau că romii nu valorizează educația.  
 
Conform datelor cercetării (din primul val al cercetării), elevii sunt mulțumiți de metodele de predare într-o măsură destul de mare, distribuțiile fiind o variație de intensitate, însă aproximativ fiecare al zecelea elev a declarat că s-a simțit discriminat în școală. Acest aspect influențează percepția mediului școlar ca unul incluziv și prietenos, urmând a investiga mecanismele avute la dispoziție pentru a combate asemenea fenomene. Existența și eficiența acestor mecanisme instituționale pot mări, pe de o parte, încrederea elevului în școală și, pe de altă parte, gradul de percepere a școlii ca un mediu prietenos, elemente care conduc la diminuarea riscului de abandon școlar al elevului. 
 
Sprijinul familiei este un factor care contează în educația elevilor. Datele indică faptul că elevii beneficiază de sprijinul familiei, discută cu părinții despre școală și în caz de nevoie pot apela la familie pentru sprijin educațional, însă, în practică, sprijinul furnizat de familie la efectuarea temelor diferă semnificativ în rândul beneficiarilor și al non-beneficiarilor. Acest sprijin este în mod strâns corelat cu gradul de educație al mamei, în rândul beneficiarilor educația mamei fiind de un nivel mai scăzut și, prin urmare, elevii beneficiază într-o măsură mai mică de ajutorul părinților la efectuarea temelor. Aceste date sunt susținute și de declarațiile părinților privind gradul lor de pregătire pentru a fi capabili în a-și sprijini copiii în efectuarea temelor. 
 
Datele prezentate arată cu claritate că situația materială a grupului elevilor beneficiari este una mai dificilă decât a grupului de non-beneficiari. Acest fapt influențează capacitatea părinților de a acoperi costuri directe și indirecte legate de educația copiilor. Este clar că acest factor are un efect direct asupra egalității de șanse și a inechităților din cadrul sistemului de educație, părinții care au venituri mai scăzute neavând resursele necesare de a investi în meditații sau materiale educaționale adiționale.  
 
Performanța școlară a elevului influențează riscul de abandon școlar; cu cât performanța școlară este mai înaltă cu atât riscul de abandon scade. Performanța școlară a elevilor a fost măsurată prin aplicarea unor teste standardizate la limba română și matematică. Rezultatele testelor la matematică arată că elevii beneficiari aveau la momentul valului I al cercetării performanțe semnificativ mai slabe decât cei non-beneficiari. 
 
Trebuie spus că cercetarea de față este strâns legată de intervenția din cadrul proiectului „Copiii și părinții romi vor la școală!” urmărind, de asemenea, să măsoare într-o anumită măsură impactul intervenției. Prin urmare, pachetul de intervenție pentru elevii beneficiari a urmărit îmbunătățirea performanței școlare și prevenirea fenomenului de părăsire timpurie a școlii.
 
Datele colectate în valul II al cercetării au permis evaluarea riguroasă a impactului pe termen scurt a intervenției puse în act în cadrul proiectului. Acestea au arătat, fără echivoc, faptul că, în urma participării la proiect, elevii beneficiari și-au îmbunătățit semnificativ performanța școlară la matematică. Astfel, dacă la începutul proiectului, elevii din grupul de control (grupul asupra căruia intervenția suport din proiect nu a avut loc) înregistrau la matematică o performanță superioară elevilor beneficiari ai proiectului, la finalul acestuia, după opt luni de intervenție constantă prin sprijin educațional intensiv, ierarhia s-a inversat. Astfel, grupul elevilor beneficiari a înregistrat prin participarea la proiect performanțe semnificativ superioare elevilor din grupul de control; deși ambele grupe și-au îmbunătățit performanța școlară (o evoluție firească în urma participării școlare), elevii beneficiari au avut un ritm mai alert de îmbunătățire a performanțelor matematice care a permis în finalul proiectului, nesperat, obținerea unor rezultate superioare elevilor non-beneficiari, din grupul de control, chestionați în studiu.
 
Rezultatele indică și faptul că intervenția, așa cum a fost ea derulată în proiect, a avut și darul de a reduce inegalitățile școlare datorate apartenenței etnice, educației parentale mai scăzute, capitalului cultural mai reduse exprimat prin numărul de cărți din gospodărie, venit. Practic, la finalul proiectului, elevii proveniți din grupuri vulnerabile definite de caracteristici precum cele menționate, nu au mai prezentat performanță matematică mai scăzută comparativ cu ceilalți.
 
Rezultatele și concluziile prezentate pot conduce, putem spune, la un punct de cotitură în politicile educaționale din România. Ele ilustrează cum un tip special de intervenție (sprijin educațional intensiv) poate conduce la mutații semnificative în substanța educațională a elevilor, în nivelul acumulărilor lor școlare – cu implicații extraordinare mai târziu, în ceea ce privește continuarea studiilor, prevenirea abandonului școlar, reușita în viață, calitatea vieții la maturitate și implicit dezvoltarea socială sustenabilă. În plus, din perspectiva viitorului ciclu de programare a instrumentelor structurale, o astfel de intervenție este recomandabil a fi reluată la scară națională, pe un eșantion reprezentativ larg de elevi beneficiari, evaluând implicit și impactul manifestat. Toate acestea pot conduce la adoptarea unor binevenite măsuri generale și permanente de sprijin educațional intensiv (SEI) în vederea eliminării inegalităților de șanse educaționale - a căror victimă predilectă sunt copiii din grupuri vulnerabile (copiii romi, din familii marcate de sărăcie, cu stoc educațional parental redus etc.).

 
***
Studiu realizat în cadrul proiectului “Copiii și părinții romi vor la școală!” de către Fundația Roma Education Fund România. Autori:  Claudiu Ivan și Iulius Rostaș.