Este o relatie de durata, de peste cinsprezece ani. E un schimb foarte simplu, platesc si primesc. Oricat de repede s-ar termina, ma pot alimenta din nou. Ele, dozele, oricum vin pe banda rulanta. Am citit ca se produc cam 600 pe minut. Si magazinul este asa de aproape. Cinci etaje mai jos, chiar la scara blocului. Daca as fi locuit langa fabrica de sucuri, ar fi fost si mai bine. Dar de cand am vazut pe Discovey ca in India oamenii merg kilometri pe jos dupa apa potabila, mi-am zis ca sunt un norocos. Iar ei chiar locuiau langa fabrica.

Un bax intreg de doze se termina in circa doua zile. Stam nedespartiti 48 de ore, care se prelungesc la nesfarsit, pentru ca pauza dureaza doar cat cobor la scara blocului sa cumpar inca un bax. Cu ocazia asta fac si efort fizic, deci relatia nu este una toxica si sedentara. Nu ma anchilozez si “trag si de fiare” atunci cand urc baxul inapoi. Jumatate de drum in mana stanga si jumatate in mana dreapta, ca sa ma dezvolt armonios. 

Eu si doza suntem mai mult decat prieteni, suntem parteneri. Ea imi ofera vitamine si sanatate, iar eu contribui cu banul. Nu ratez nici un salariu. Toate sunt cheltuite cum trebuie pana in ziua in care trebuie sa soseasca urmatorul. 
Am avut la un moment dat o discutie cu un doctor care imi spunea ca sunt supraponderal si ca, de fapt, nu ar trebui sa privesc lucrurile asa. Se referea la relatia mea cu sucul. “Te intrebi care este problema? Cat de “cool” ti se pare sa consumi, cu fiecare doza de suc, 12 lingurite de zahar? Esti constient de alegerea ta? Si chiar daca asta ar fi singura sursa de zahar din viata ta, tot iti dublezi doza recomandata zilnica. Insa, din pacate, consumi zahar din mai toate alimentele. Chiar si din paine, hot dog, pizza, chipsuri sau mustar. Deci dupa o masa copioasa “à la supermarket”, desertul deja ti l-ai servit. Prin urmare, daca iti mentii obiceiul sa bei o doza de suc in fiecare zi, intr-un an vei consuma peste 17 kg de zahar. Nu ti se pare enorm?”

“Dar eu nu am visat nicioadata la un trup 90-60-90!”. Nu stiu cum sa ii explic, cum sa va explic. Pur si simplu, de la primele mele amintiri am fost innebunit dupa bule si gustul acela care ma arde pe gat, dar apoi este dulce si revigorant. Nici nu stiu daca aveam trei ani cand beam suc cu biberonul. Era parca mai gustos asa. Cumva mai filtrat. 

“Si parintii mei erau grasi!”, i-am spus eu doctorului. Nu prea ma inteleg cu el, asa ca mai bine plec. Parca a trecut cam mult timp de cand nu am mai baut niste suc. “It’s your choice!”, “Dare for more!”, asa am invatat din reclame. Ar fi momentul sa trec la un alt nivel si sa imi iau un bax de sticle de doi litri? Sa vedem cat ma tine! 

Pana la urmatoarea povestire, tinem legatura pe pagina Facebook a campaniei.

Consumix este o campanie despre societatea de consum. Prin afise, clipuri si povestiri ne-am propus sa rupem rutina de a consuma “fast” si “nonsense”, rutina de a neglija sanatatea sau mediul in care traim. In sensul asta recomandam: “close all pop-ups”!

Multumim partenerilor pentru sustinere:
Societal, Responsabilitatesociala.ro, Think Outside the Box, Mixtopia, Sub25, ArtWe, Deco si Eco, Altreileasector.ro, ArtClue, Alternativ, StiriONG, BusinessLive, Onlinestudent, StopCO2, Cooperativaurbana, All Hollow, Sapte Seri, Hipmag, InfoONG.