Interviu Irina Tudor – presedinte ANOSR, 2007 - 2008.


In varsta de 24 de ani, si-a inceput activitatea ca membru in cadrul Aliantei Nationale a Organizatiilor Studentesti din Romania (ANOSR) acum patru ani, inca de la inceputul studentiei. Dupa o perioada in care s-a implicat activ in proiectele federatiei a fost aleasa in august 2005 pentru postul de Vicepresedinte PR.  A ocupat acesta functie vreme de doua mandate, in perioada 2005-2007. Ulterior, in urma Adunarii Generale de la Galati, a fost aleasa Presedintele ANOSR si a detinut aceasta functie in perioada 2007-2008. In prezent, este studenta la masteratul de "Constructie Politica si Marketing Electoral".





Descrie pe scurt Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania?


Sa descriu ANOSR...depinde din ce punct de vedere. Oricum o sa incep cu motto-ul: Reprezentam viitorul!
Formal, ANOSR este o organizatie neguvernamentala, de tip federativ, ai carei membri sunt deci persoane juridice, mai precis organizatii studentesti, la nivel de facultate sau universitate. In prezent ea reuneste 56 de organizatii din 18 centre universitare ale tarii respectiv peste 30 de universitati, reprezentand asfel aproximativ 500.000 de studenti din intreaga tara. Constituita inca din 1998 ea a fost recunoscuta legal abia in 2001 si a devenit ulterior unica federatie studenteasca din Romania recunoscuta ca membru al Uniunii Europene a Studentilor, statut mentinut si in prezent. Scopul principal ANOSR: reprezentarea studentilor in toate aspectele ce tin de politicile publice care ii vizeaza. Pentru mai multe detalii www.anosr.ro

Informal, reprezinta o retea uimitoare de organizatii, unite intr-o viziune comuna, cu un set propriu de obiective. Pentru mine ANOSR-ul este vocea adevaratului sprit studentesc, este forta si esenta sa.  Este o echipa de voluntari, tineri, studenti, aflata in permanente schimbare. Este o resursa inepuizabila de energie, profesionalism, motivare, creativitate si initiativa. Cred sincer ca este una dintre putinele structuri asociative care poate sparge tipare, poate produce schimbari si poate reforma multiple domenii.

Ce a inseamnat sa fii PR-ul uneia dintre celei mai mari organizatii studentesti din tara? Ce responsabilitati corespund functiei pe care ai ocupat-o?

ANOSR-ul este prima si cea mai mare structura asociativa studenteasca din Romania. Ea reuneste organizatii studentesti locale, din domenii de studiu extrem de diverse si cu o cultura organizationala specifica. Din aceasta perspectiva sa faci PR-ul unei asemenea organizatii nu este deloc usor. Practic, am derulat o activitate ce solicita o buna planificare si organizare, in care trebuia sa asigur comunicarea in ambele sensuri (de la si catre structura) pentru a creste nivelul de incredere al publicului tinta dar si pentru a asigura permanenta adaptare a structurii la schimbarile/nevoile din exterior. Incercand o abordare mai pragmatica a activitatii pot spune ca am facut putin din fiecare: relatii interne, coordonare, lucru pe componenta de continut a proiectelor, concepte de marketing, relationare cu mass-media si partenerii, analize/cercetari, redactarea discursurilor si permanenta corelare a mediilor de comunicare si imaginea emitatorilor cu obiectivele stabilite. Responsabilitatile nu sunt insa niciodata suficient de bine tratate intr-o fisa de post ... in cazul meu pot spune ca am facut tot ceea ce am putut pentru a asigura vizibilitatea structurii in concordanta cu specificul acesteia, unitatea echipei si imaginea profesionalista a activitatii.




In perioada in care ai fost membru ANOSR (ca Vicepresedinte PR sau ca Presedinte) ai avut si un loc de munca stabil?

Activitatea in ANOSR este o munca voluntara ce s-a aflat in permanenta pe primul loc printre prioritatile mele. Desi initial am putut sa impart cele 24 de ore ale zilei intre ANOSR, facultate si job (la un moment dat aveam chiar doua locuri de munca) ulterior, odata aleasa Presedinte, am constatat ca nivelul de munca este considerabil mai mare si am renuntat la pozitia de angajat. Cred cu tarie ca e mai important sa faci un singur lucru, si bine, decat sa faci mai multe dar prost. In plus, in ANOSR am facut totul din pasiune si placere ... iar munca facuta din placere nu se numeste munca (sau cel putin asa credea Confucius).

Cat timp iti ocupau activitatile din cadrul organizatiei?

Activitatile desfasurate in ANOSR fluctuau intre un job part-time si unul full-time. Totul depindea de proiectele federatiei, de activitatile interne dar si de contextul extern. Imi amintesc zambind acele momente in care stateam nedormiti 3-4 zile la rand pentru a ne asigura de reusita unui eveniment sau cum ne urcam in tren si vreme de minim 2 saptamani vizitam intreaga tara pentru a verifica implementarea campaniilor. Sunt insa si zile in care esti mai liber, te trezesti tarziu catre pranz si in afara de verificarea mailului nu apare nimic de facut. Totusi cel mai mare neajuns nu este numarul de ore pe care le dedici activitatii in ANOSR ci programul zilnic, extrem de fluctuant: apar mereu noi intalniri, probleme pe care trebuie sa le rezolvi, drumuri pe care trebuie sa le faci … iar toate sunt evident sub presiunea timpului.





Care consideri ca este cea mai mare reusita din viata profesionala?

E greu sa definesc cea mai mare reusita pentru ca au fost mai multe iar ele de fiecare data s-au datorat nu atat mie cat echipei alaturi de care am lucrat. Prima reusita din activitatea de PR-ist a fost cand am semnat primul parteneriat media de tip barter. Cea mai mare reusita profesionala, dintr-o perspectiva strict personala, a fost premiul I la Olimpiadele Comunicarii, pe care il datorez in proportie considerabila experientei acumulate in ANOSR. Cea mai mare reusita strict profesionala o constituie insa permanenta vizibilitate media a evenimentelor ANOSR in timpul mandatului meu de PR. As adauga aici faptul ca peste 80% din acestea erau pozitive.
Recunoasterea reusitei a venit insa odata cu premiul 1 - la Sectiunea Educatie a Galei Societatii Civile, pentru proiectul Saptamana Bologna in Universitati. Cred ca a fost momentul in care am vazut ca exista recunoastere dincolo de orice alte interese si m-a motivat enorm in activitatea ulterioara.

Care este cel mai mare obstacol de care te-ai lovit in activitatea ta, in relatia cu partenerii?

Cel mai mare obstacol as spune ca a fost neincredere si lipsa de informare. Cand spun neincredere ma refer imaginea, devenita stereotip, conform careia o organizatie studenteasca inseamna doar greve si baluri ale bobocilor. Intrebarea "dar faceti sau nu greva?" devenea uneori tabu. Cred ca aceasta neincredere este strans legata de lipsa de informatii reale, curente, complete. O organizatie studenteasca inseamna mai mult, mult mai mult. Sunt inca putini cei care stiu care este cu adevarat amploarea activitatii acestora si pe acestia ii provoc sa o descopere...am convingerea ca vor avea o surpriza extrem de placuta.

Acum, dupa incheierea mandatelor din cadrul ANOSR vei ramane sa activezi in cadrul sectorului non-profit? Care ar fi domeniul si cauzele catre care te-ai indrepta?

Deja nu mai activez in ANOSR, am predat stafeta cum se spune. Daca as ramane in sectorul non-profit probabil ca as varia intre doua domenii de activitate: politici educationale sau PR pentru o cauza conexa problemelor educationale.

Care este, dupa parerea ta, principalul obstacol cu care se confrunta ONG-urile studentesti din Romania?


Pe langa obstacolele care tin de neincrederea si lipsa de informare a tertilor as spune ca lipsa formulelor de asigurare a nevoilor primare este un obstacol important. Ma refer la absenta in sistemul national de finantare de stat a mecanismului de tip grant administrativ care permite organizatiilor sa acopere costurile ce tin de activitatea curenta. Totodata resursa umana nu este cuantificata drept contributie a organizatiei.
Pe langa acestea as adauga insa un obstacol major in atingerea obiectivelor organizatiilor studentesti: puternica rezistenta la schimbare ce caracterizeaza sistemul de invatamant superior, la toate nivelurile.