Cristiana Ionescu, un avocat devenit PR

  Cristiana Ionescu, in prezent PR&FR specialist la SOS Satele Copiilor Romania, a urmat cursurile Facultatii de Drept din cadrul Universitatii din Bucuresti, urmate de multe traininguri facute la Viena in domenii ca marketingul direct, fundraising online, direct mailings, etc. In anul 2008 a castigat premiul The Best Fundraiser of the Year.

"Inainte am fost avocat, am stat ani de zile in sali de tribunal, printre arestati si oameni tristi, insa  la un moment dat am simtit ca trebuie sa construiesc ceva, ceva care sa ma multumesca pe mine, nu clientul, judecatorul. Am vrut sa fac ceea ce faceam si ca avocat: sa ajut, caci pentru mai multe fundatii si asociatii am fost avocat pro-bono."

Motto-ul preferat: Iti poti trai viata in doua moduri: sau crezi ca nu exista magie; sau crezi ca totul este magie. (Albert  Einstein).


GSC: Puteti sa ne spuneti mai multe despre organizatia SOS Satele Copiilor, cum a luat nastere?

C.I.: Ramas fara mama cand avea doar cinci ani, medicul Hermann Gmeiner a stiut ca pentru a creste si a se dezvolta armonios toti copiii au nevoie mai intai de o casa si o familie. El s-a dedicat ingrijirii copiilor care isi pierdusera familia in urma celui de-al Doilea Razboi Mondial si in 1949, la Imst, in Austria, a pus piatra de temelie a primului Sat SOS din lume.

Avand suportul a numerosi prieteni si colaboratori, dar si alaturi  de donatori care credeau in visul sau, Hermann Gmeiner a creat organizatia.

SOS semnifica prescurtarea acelei prime "societa socialis", dar si semnalul de ajutorare pe care il auzim si  la care actionam atunci cand un copil este in nevoie.


"SOS Satele Copiilor Romania inseamna 60 de ani de munca in slujba copiilor. Peste 500 de Sate SOS in 132 de tari ale lumii. De 10 ani nominalizati consecutiv la Premiul Nobel pentru Pace."


GSC: Care a fost cel mai de impact proiect implementat pana acum de SOS Satele Copiilor in Romania?

C.I.: Din cele 15 proiecte desfasurate anual in Romania pentru 15.000 de beneficiari, este greu de ales. Cred ca ele, intergal inseamna SOS Satele Copiilor Romania, inseamna succesul.
Ca imagine, cel mai mare impact l-a avut proiectul FIFA pentru SOS Satele Copiilor, proiect care i-a adus ca ambasadori pe dl. Gica Popescu si dl. Cristian Chivu. Mai mult, acest proiect a facut ca Seara Campionilor 2007 sa fie dedicata asociatiei noastre si sa aduca 202.000 euro pentru copiii din proiectele noastre.



GSC: Care sunt cele mai remarcabile rezultate la care a ajuns pana acum proiectul "SOS Satele Copiilor"?

C.I.: Cred ca atunci cand cresti copii, rezultatele inseamna adulti independenti si autonomi. Noi, la SOS Satele Copiilor ne mandrim ca in 20 de ani de la infiintarea asociatiei in Romania 86 de copii au crescut in Satele SOS, iar 32 sunt independenti si autonomi ( au o profesie, slujba si o locuinta, au familie)

GSC: Cati copii cresc in casele SOS din Romania? Ce le ofera aceste case familiale copiilor beneficiari?

C.I.: In prezent in cele 29 de familii SOS cresc peste 140 de copii. In Romania exista trei Sate SOS: SOS Satul Copiilor Bucuresti cu 15 case familiale, SOS Satul Copiilor Cisnadie (judetul Sibiu) cu 12 case familiale si SOS Satul Copiilor Hemeius (judetul Bacau) cu 4 case familiale.

Fiecare casa corespunde nevoilor unei familii numeroase (camere pentru copii, sufragerie, bucatarie, bai). Mama sociala locuieste impreuna cu copiii si le ofera acestora un camin. Satul SOS reprezinta pentru copil prima sa comunitate.
Conceptul de ingrijire a copiilor in mediu familial se bazeaza pe patru principii esentiale pentru cresterea unui copil: mama, fratii si surorile, casa, comunitatea (Satul).

Fiecare copil fara familie primeste o mama sociala, care ii ofera afectiune, echilibru, stabilitate si protectie, iar mama SOS impreuna cu 6-7 copii (baieti si fete de varste diferite), care cresc impreuna ca frati si surori, formeaza o familie. Fratii biologici sunt intotdeauna crescuti impreuna. In Satul SOS (o comunitate formata din 4 pana la 15 case familiale), fiecare familie locuieste intr-o casa proprie.

GSC: Cum se va extinde acest proiect? Care sunt urmatoarele directii pe care la va lua proiectul?

C.I.: Ne dorim sa ajutam comunitatea in care traiesc copiii nostri, sa reducem gradul de abandon al copiilor de catre familiile nevoiase ale comunitatii din jurul Satelor SOS.

Din aceste motive incercam sa dezvoltam Centre de Consiliere si sprijin pentru copii si parinti si sa ajutam peste 500 de copii sa ramana in familiile lor si sa nu intre in sistemul de protectie speciala. Suntem incurajati de rezultatele de pana acum ale acestor proiecte si ne dorim sa le extindem.

GSC: Ce servicii ofera organizatia prin intermediul programului "SOS Comunitatea de tineri"?

C.I.: Continuarea fireasca a muncii din Satul SOS este Comunitatea de Tineri, aceasta fiind adaptata la nevoile adolescentilor. Adolescentii ajung aici dupa ce termina scoala si dupa ce au parcurs cu succes un program de pregatire la finalul caruia fac dovada ca au deprins abilitati de viata independenta.

In aceasta perioada (de regula de 4 ani) sunt ajutati de o echipa de consilieri in pregatirea pentru o profesie/meserie, in gasirea si pastrarea unui loc de munca, dobandirea de abilitati sociale si stabilitate emotionala, pregatirea pentru viata, pentru a deveni adulti independenti.

Comunitatea de Tineri este urmata de alte doua etape de asistare a tinerilor.
Prima este „Programul de asistare partiala”, in care tanarul este incurajat sa-si gaseasca si mentina un loc de munca ce-i aduce un venit stabil si este ajutat in gasirea unei locuinte (cu chirie). Tinerii care dovedesc in timp, pe baza unor criterii clare de evaluare, ca pot sa-si asume responsabilitatea in procurarea unei locuinte apeland la un credit bancar, sunt ajutati in cumpararea unei locuinte proprii.

Urmeaza apoi ultima etapa, „Programul de post-asistare”, in care tanarul preia controlul deplin al propriei vieti, dar se mentine legatura sentimentala si sprijinul moral pentru adultul independent, integrat in societate.

In Romania avem in prezent 2 comunitati de tineri la Bucuresti, alte doua la Sibiu, iar o a cincea este la Bacau.

GSC: Exista alte proiecte in Romania care sa ofere adapost tinerilor de peste 18 ani, care sa ii ajute cu mancare si adapost pana la terminarea facultatii?

C.I.: Nu stiu, dupa informatiile mele, sa mai existe o asociatie sau fundatie care sa asigure un sprijin continuu pe o perioada atat de mare copiilor /tinerilor in dificultate.

GSC: Care este echipa organizatiei, din spatele acestor proiecte?

C.I.: Pentru aceste proiecte lucreaza 150 de angajati: mame sociale, pedagogi, psihologi, consilieri, o mare echipa care, impreuna cu echipa de management, asigura succesul unei organizatii ce anual investeste in caritate in Romania aprox 3 mil de euro.( din care numai 20% sunt fonduri locale).

GSC: Cum sunt finantate proiectele SOS Satele Copiilor?

C.I.: O intrebare buna, pusa unui Fundraiser (caci aici, la SOS Satele Copiilor Romania eu am si functia de PR, dar si pe cea de Fr specialist, iar cu mandrie spun ca anul acesta am si titlul de Cel mai bun fundraiser al Anului 2008, pentru cei peste 200.000 de euro atrasi local).

Avem un business plan bine elaborat, suport de la departamentul de specialitate al SOS Kinderdorf International si experinta pe care anii ne-au adus-o. Derulam campanii de direct mailing, felicitari de Craciun si Paste, cutii de donatii, CRM (Cause related marketing), abordari directe, granturi mici, aplicatii de finantare,  din care trebuie sa ajungem sa acoperim in cativa ani intergral bugetul de 3 mil de euro. Anul acesta primul milion. Restul finantarii vine de la KDI care la randul sau strange bani din tarile dezvoltate, in principal de la persoane fizice. Ca fapt divers, in Austria, peste 4,5 mil de persoane sunt sponsori ai KDI.


"Am primit de SUS sansa sa fac ce-mi place, sa aduc plusul meu la jobul pe care il fac."


GSC: Cum decurge o zi obisnuita de munca pentru Cristiana Ionescu?

C.I.: Depinde de zi caci nu seamana doua intre ele.Poate ca aici este toata frumusetea. Ca mereu inveti, ca faci lucruri noi, ca ai provocari. Cresti odata cu copiii si cu asociatia. Creste increderea in tine, in ceea ce poti face. Dimineata inseamna mailuri, planificare, iar pana seara, tarziu, research, intalniri, evenimente, abordari, etc.

Anul trecut a insemnat si 27 de sambete si duminici lucrate... ceea ce inseamna totusi inca o luna la anul de munca.



GSC: Ati voluntariat vreodata? Care a fost prima actiune de voluntariat pe care ati intreprins-o, ce atributii a presupus aceasta?

C.I.: Da, zilnic avem si parte de voluntariat, caci daca lucrezi aici nu ai cum sa nu daruiesti: fie descarci/incarci carti si alte donatii, fie numeri marunti din cutiile in care adunam, fie oferi din expertiza ta colegilor in ateliere si grupuri de lucru.

GSC: Spuneti o poveste de succes a unui copil crescut in Satele SOS, care acum a devenit un adult independent pe picioarele lui?

C.I.: Sunt multe povesti minunate, insa eu am sa va spun povestea unui tanar care se pregateste sa "iasa din cuib", este preferata mea, caci el a primit si a invatat sa daruiasca .
Iata povestea lui:

Lucian a fost un copil ca multi altii care s-a indragostit la prima vedere de computer… Doar ca pentru el dragostea s-a dovedit una stabila, durabila in timp, un sentiment adevarat si nu doar o pasiune de timp liber. Copil fiind s-a jucat pe computer, ulterior a vazut ca acesta ii poate usura multe din sarcinile scolare. Si atunci a inceput sa se intrebe: „ce o fi oare in spatele acestor programe?” Mai tarziu a aflat ca „programele” poarta numele generic de soft-uri si ca pentru „derularea” acestora este nevoie de partea de „hard” s.a.m.d. De pe atunci a inceput sa se infiripe o idee, un ideal... Sa ajunga si el unul dintre cei care sa poata usura munca altora, sa devina programator. Astfel a aparut VISUL.

Mai tarziu, cand Lucian urma sa se inscrie pentru cursul liceal, alegerea era deja facuta. Un liceu de specialitate, o clasa de matematica – informatica intensiv. Ajungand insa intr-un liceu de specialitate, Lucian a descoperit ca VISUL sau este unul care se atinge cu efort daca iti doresti cu adevarat sa fii bun in domeniu, si nu doar un simplu IT-ist. Astfel, pentru Lucian a inceput perioada DEDICARII timpului, resursa cea mai importanta a adolescentei, muncii consecvente pentru indeplinirea visului sau.

Prin clasa a XI-a, a realizat ca ceea ce invata la scoala este insuficient pentru cat de multe doreste el sa afle. Si astfel a cautat cursuri de specialitate. Si nu doar le-a cautat... Le-a gasit, le-a urmat, le-a finalizat, si a obtinut un prim certificat valoros pentru viitorul lui. Viitorul imediat s-a materializat printr-o oferta de angajare in regim part-time, avand astfel posibilitatea practicarii celor invatate, precum si continuarea studiilor liceale. Mare parte din clasa a XII-a s-a impartit intre scoala, serviciu, studiu individual, scoala...

Dar Lucian a crescut intre timp, s-a maturizat, a aflat o serie de lucruri despre el, fapte, comportamente, si astfel a realizat nu doar ca doreste sa devina un bun programator, ci unul bun intr-un domeniu care pentru el reprezinta o atractie personala. Iar acesta este reprezentat de domeniul financiar. Deja era simpla povestea admiterii la facultate. Si punerea in fapt s-a petrecut la scurt timp dupa finalizarea Bacalaureatului. Acum Lucian este student la Facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica din cadrul Academiei de Studii Economice Bucuresti.

Si nu s-a oprit aici... Lucian s-a inscris si a mai urmat cursuri de specializare in „retelistica” si „web-design”, pentru a se asigura ca are o viziune mai ampla asupra domeniului informatic. Si a gasit timp si pentru a se inscrie in asociatia studentilor de la Cibernetica si, mai mult decat atat, a devenit in scurt timp membru in departamentul fundraising al asociatiei. In luna aprilie a acestui an – 2009 – Lucian, impreuna cu toata echipa asociatiei au reusit sa organizeze „Festivalul de teatru studentesc” in conditii foarte bune. Lucru de care este foarte mandru, dupa cum era si de asteptat.
Modelul sau? Bill Gates.

GSC: Daca ar fi sa o luati de la inceput, din punct de vedere profesional, cum ati face lucrurile – ce ati schimba sau ce ati incerca sa evitati?

C.I.: Nimic! Cand deschid usa unei companii sa solicit sprijin, intru cu inima de mama si cu pasii siguri pe care toate experientele de viata personala si profesionala  anterioara mi le-au oferit.Intru avand alaturi de mine, in sufletul meu, pe toti cei care, de mica, mi-au spus, ca pot face orice imi doresc in viata si ca pot reusi reusi.

Intru cu parfumul succesului impanzindu-mi parul, cu mana sigura strangand mana interlocutorului, cu glasul ferm si vocea penetranta, intru eu, toata, cu increderea ca munca pe care o fac este cea mai frumoasa din lume.

Sunt profesor atunci cand fac colegilor mei workshopuri, seminarii, dar si atunci cand le predam studentilor de la facultate dreptul roman. Tot ceea ce mi-a placut in viata a avut un rost mai tarziu, m-a ajutat sa dezvolt proiecte noi, atragatoare.Daca cineva m-ar pune sa aleg alt drum, nu l-as alege pe altul.

Drumul meu este frumos, iar calatoria mea continua.
Nu las o clipa invatarea deoparte. Astazi invat sa fac origami cu fiul meu, care ma mosteneste: vrea sa faca ateliere sa-i invete pe cei mici (el are 11 ani si se considera mare) sa faca o lume din hartie. Vrea sa se faca “scientist”, dar si director la SOS.

Am noroc, cred eu, ca la 36 de ani sa pot spune ca in viata a fost de ajuns sa-mi doresc sa fac ceva, am muncit pentru asta, mult, foarte mult, dar am reusit.Cu mandrie pot spune ca nu am cunoscut esecul.

GSC: Care ar fi primul sfat (practic) pe care l-ati da unei persoane care intentioneaza sa comunice activitatile unui ONG?

C.I.: Sa vada cu ochii celui care priveste, sa asculte cu urechile celui care vrea sa auda, sa vorbeasca cu limbajul celui care vrea sa inteleaga. Succesul nu va intarzia sa apara.

GSC: Care este dupa parerea dumneavoastra principalul obstacol cu care se confrunta ONG-urile din Romania in activitatea pe care o desfasoara?

C.I.: Multi spun ca este finantarea, mai exact lipsa ei. Eu cred ca este limbajul “hiperprofesionist” in care comunica ONG-urile, in care scriu proiectele de finantare, fara sa tina cont de faptul ca la capatul celalalt al scrisorii sunt oameni obisnuiti, care vorbesc cuvinte obisnuite, care inteleg povesti si nu standarde.

Mai este si frica de a lucra impreuna, de a fi parteneri, fara sa inteleaga ca de fapt, mai multi inseamna o voce mai puternica, un spirit care aduna mai multe energii, inseamna succes.

Uita ca in locul unui adversar puternic, unui competitor puternic, poti avea un partener puternic, iar altfel reusesti sa faci proiecte in aceste conditii.

GSC: Daca ar fi sa va ganditi pentru o clipa ca organizatia SOS si toate proiectele ei nu ar exista ce ati face in loc?

C.I.: Sunt aici pentru ca exista! Pentru ca stiu personal ce inseamna sa nu fi existat.Daca atunci cand eu aveam 10-12 ani ar fi existat in Romania SOS Satele Copiilor as fi purtat cisme iarna, iar nu pungi peste sosete sa nu ma ud in pantofi, as fi avut o haina de iarna calduroasa, iar nu un pulover crosetat de mama cu care m-am dus toata clasa a 9-a  la liceu si care mi-a adus doar reumatism, as fi avut zilnic un sandvis si nu as fi stat sa citesc in biblioteca maldare de carti ca sa pot uita ca mi-e foame si gandul sa ma duca spre minunate aventuri. Dar toate acestea au avut insemnatatea lor si m-au facut omul care sunt astazi.

Fiecare zi de lucru, fiecare drum catre birou, fiecare proiect de care ma ocup le consider un dar pe care il aduc copiilor. Daca nu as putea s-o fac eu as face probabil Origami (daca ma invata fiul meu) ori as preda copiilor.