Mădălin-Gabriel Florea face parte din echipa de Tineri Jurați care a evaluat proiectele din noua secțiune a competiției Gala Societății Civile - Tineri de Bine. Cei 7 Tineri Jurați au fost selectați de echipele Gala Societății Civile și ASAP România, partener strategic, în urma unui call public.
Pe lângă evaluarea proiectelor gândite și implementate de tineri, cei 7 jurați au luat parte, alături de ceilalți 55 de membri ai juriului, și la evaluarea proiectelor eligibile pentru Marele Premiu la GSC 2022 – adică proiectele câștigătoare, în urma primei runde de jurizare, ale Premiului I de la secțiunile din cadrul Categoriilor A și B.
Cine este Mădălin-Gabriel Florea?
Un #TânărÎnAcțiune, concept în jurul căruia mi-am deschis și un blog în pandemie. În el, vreau să documentez experiența de tânăr care a decis încă din liceu că trebuie să facă mai mult decăt a merge la școală și, apoi, acasă. În fiecare articol îmi propun să explic cum am luat diverse decizii la școală, în voluntariat sau în viața personală, astfel încât să dau puțină perspectivă altor tineri și poate chiar să-i inspir.
Acolo relatez cum, de exemplu, nu reușisem niciodată, încă din clasa a V-a, când am intrat la Colegiul Național Iași, să ajung la o olimpiadă națională. Imediat ce am început să lucrez pe mai multe fronturi cât de bine am putut, în clasa a XI-a (cu arte marțiale, voluntariat, școală), m-am calificat și la Olimpiada Națională de Lingvistică, de unde nu m-am întors cu mâna goală (deși, ca de obicei, țintisem extrem de sus – voiam să mă calific la internațională, dar n-am reușit, ceea ce m-a întristat pe moment, însă viața are un fel de a-ți arăta, mai târziu, că eforturile merită, așa că am ajuns olimpic internațional la matematică, la facultate).
Odată cu blogul, am dezvoltat și o secțiune cu peste 100 de obiective imposibile în viață - lucruri personale de realizat, ca un CV sub formă de check-list. Unele ținte sunt îndeplinite deja (de la a călători în 9 țări într-un an, a fi campion național sau a deveni președintele asociației unde am început voluntariatul, până la a fi șef de promoție la unul din cele mai prestigioase licee din țară sau a scrie și aproba primul meu proiect Erasmus+), dar mai multe puteți descoperi acolo. Cel mai mult mă bucură când îmi mai scrie câte un tânăr care îmi vede lista, își face și el una, iar mai târziu mă anunță că, deși i se părea de nerealizat, a început să bifeze progrese sau realizări. Chiar se poate, dacă ne punem puțin în mișcare spre acel ceva al nostru, fix ca un #TânărÎnAcțiune.
Povestește-ne un pic despre experiența ta profesională. Ai plecat la drum cu gândul la o carieră în IT, dar pe parcurs te-ai întreptat spre voluntariat și organizarea proiectelor Erasmus+. Cum și de ce ai ales să faci această schimbare?
Mediul școlar, prin cerințele lui zi de zi, nu reușește să ne ducă printr-o gamă mai largă de situații de viață. Sigur, cred cu tărie că orice materie are rolul ei, pentru că te pune în situația efectivă de a gândi și a rezolva probleme, când informația îți este oarecum dată. Ce faci, însă, când ai o problemă și nici informația nu o deții încă? Ei, bine, mai întâi trebuie să dai de ea, iar voluntariatul asta ne învață: prin simplul fapt că primești niște task-uri, de la cele mai simple (lipește un afiș, realizează un eveniment pe Facebook sau cară o masă), până la cele mai complexe (strânge bani pentru o cauză - fundraising, adună parteneri media sau scrie proiecte pentru finanțare).
În ceea ce mă privește, m-am apucat de voluntariat când simțeam că mă plictisesc groaznic, într-o vacanță de vară. Mi-am promis că mă voi implica în orice activitate găsesc. Așa am și făcut, m-am înscris direct la vreo trei festivaluri locale. E ciudat cum poate nici nu-ți dai seama că te schimbi, că faci lucruri noi și crești. Tot atunci mi se întâmplase ceva nou: ieșisem la prima mea întâlnire romantică. Am vrut apoi să-mi organizez propriul eveniment, Explore Your City. Deși aveam o echipă, am făcut totul aproape singur (dacă nu știam să lucrez în echipă…): am strâns sponsorizări de peste 5000 RON, 25.000 vizualizări în mediul online și mulți tineri în sala mare a Casei de Cultură a Studenților din Iași. Mi-am dat seama că-mi place ce fac – să vorbesc cu oameni (deși, de când mă știu, mă înroșesc de emoție când vorbesc în public), să-i invit să se alăture demersului meu, să organizez activități și să le dau tinerilor o alternativă de petrecut timpul liber. Am învățat să fac aceste lucruri, nu m-am născut cu ele. Mai mult, greșelile, în voluntariat, nu vor duce la concediere (cum e mai târziu la job), ci chiar sunt lecții valoroase.
Revenind la parcursul meu, știam încă din liceu că nu mă văd lucrând în IT, evaluând și opțiuni la facultate precum Academia de Poliție / de Informații, Marketing Digital sau Inginerie. Până la urmă, am ales varianta cea mai simplă (fiind atras de matematică, Facultatea de Informatică avea admiterea și pe această materie), care să-mi ofere mereu un plan B, o plasă de siguranță, dacă nu aș reuși cu alte inițiative. Deși aveam bursă, am simțit imediat că nu voi fi pe termen lung persoana care scrie cod, dar am descoperit înclinația spre a fi persoana care poate oferi o experiență faină de învățare celui care scrie cod. Astfel că m-am înscris la modulul pedagogic, am început să pregătesc copii in particular și m-am interesat mai mult în asociație despre ce înseamnă să fii facilitator, trainer sau lucrător de tineret. Mereu am simțit că educația maselor ar trebui să fie o prioritate absolută pentru bunăstare, doar că noi o asociem mereu cu plictiseala sau forțat informația să intre în cap. Cu Erasmus+, în mobilități și în tabere, parcă înveți fără să-ți dai seama. Devine ceva “cool” educația, și de asta și îndreptarea mea spre acest program. E o poveste drăguță și cum am ajuns eu în prima mea mobilitate Erasmus+.
Ce implică rolul tău de lucrător de tineret acreditat? Care sunt activitățile în care te implici cel mai des?
Sincer, nu mă consider încă un lucrător de tineret în adevăratul sens al cuvântului, deși acreditarea mea spune acest lucru. Spun asta pentru că trebuie să mai acumulez experiențe, pe care să le analizez și din care să extrag principii care, da, pot fi transmise și predate non-formal cât mai atractiv după. Momentan, din ce am reușit să fac până acum, tot ce am învățat pun la mine în practică, să îmi dau seama dacă sunt lucruri care chiar funcționează... și, ușor, ușor, ce merită dat mai departe, ajunge pe blog sau împărtășesc într-un training cu mine. Ca să fie mai clar și la ce mă refer prin principii, unul din ele ar fi să mă promit și să îmi iau responsabilități cât mai multe, să mă oblig să ies din zona de confort, să onorez deadline-uri, să-mi cresc nivelul și, dacă nu, să-mi dau seama unde mă situez. Pe acesta l-am aplicat și atunci când, în pandemie, am acceptat să fiu facilitator într-un schimb de tineri Erasmus+ în Spania, deși aveam examene online dimineața, iar în pauza de prânz și dinainte de cină intram la cursurile online pentru acreditarea de lucrător de tineret. 10 zile cu adevărat intense.
Activitățile în care mă implic cel mai des acum, pe zona de ONG (că între timp am dat curs și spiritului antreprenorial, tot datorită a ceea ce urmează să spun), se învârt în jurul scrierii de proiecte. La început de an, când îmi stabileam obiectivele pe 2022 și analizam cum a fost 2021, mă gândeam mult ce să-mi planific. Spre ce să țintesc? Bun, voluntariatul mi-a așezat o fundație solidă în dezvoltarea personală, dar cum ajung, încet, să mă susțin financiar ajutând tinerii să se dezvolte și ei? Mi-am reamintit de ce m-am înscris la masterul de Managementul Proiectelor în primul rând, astfel că m-am decis – mă pun mai serios pe scris proiecte. Am luat 2 burse strânse și mi-am cumpărat un ecran secundar pentru birou, m-am înscris la 2 cursuri și am aplicat cu 2 inițiative la Erasmus+ și Corpul European de Solidaritate. În timpul semestrului 2, o materie la facultate tot despre asta era (mulțumesc d-nei. prof. Meșniță, care m-a susținut și să aplic la GSC), fapt care m-a ajutat să realizez și un plan de afaceri pentru o agenție a mea de marketing digital. În vară, când scriam cu tinerii alte inițiative locale, au venit și răspunsurile – toate 3 proiectele aprobate. Prin urmare, voi rămâne o perioadă aici, în zona proiectelor, unde sper să aduc cât mai multe idei fresh și abordări “cu lipici” pe termen lung, cu educația aia care nu-i plictisitoare.
Care a fost cea mai mare reușită de până acum? Dar nereușită din care ai învățat cel mai mult?
Încă de când am fost în prima mea mobilitate internațională, în timpul liceului, datorită unui proiecțel mic în sprijinul copiilor cu autism, mi-am promis că voi ajunge și eu să fac asta într-o bună zi. După ce am ajuns și în primul schimb de tineri Erasmus+, am simțit imediat că vreau să aduc oportunitatea aceasta și pentru tinerii din Iași, pentru că eu plecasem cu o altă asociație din țară, din vest. Cred că era 2019, abia devenisem președintele Asociației Culturale Moldavia și îmi doream enorm să fie și asociația mea parteneră în acest program. Trebuia să câștig încrederea unui organizator, care să ne permită să trimitem o echipă românească în mobilitate. Nu pot descrie în cuvinte, dar după sute de email-uri, un ONG din Macedonia a acceptat colaborarea. Bucurie, dar după panică – trebuia să facem o echipă de tineri care să meargă cu mașina acolo, în timp scurt, iar eu eram în sesiune. În orice caz, am reușit, cu brio chiar. Bun, foarte mândru eu, deja începeam să visez la a organiza și eu un astfel de proiect. Am încercat, prin 3 organizatori din afară, să punem la cale un proiect Erasmus+ în Iași, dar niciunul nu a primit finanțare. Am început să scriu eu proiectul meu, cap-coadă, dar și acesta a eșuat de 2 ori (nu mai spun că îl scriam în același timp cu licența sau alte activități destul de solicitante). 3 ani cu “RESPINS” - aici ar fi nereușita mea, doar că n-am spus povestea până la capăt. Adevărul complet este că nu am renunțat la acest vis. Am continuat să fiu participant, lider de echipă și facilitator în astfel de proiecte... iar anul acesta când a venit și decizia de a mă pune mai serios doar pe scris proiecte... la a 3-a redepunere, a venit și cea mai mare reușită. Astfel, 37 tineri din 6 țări vor veni în Iași în decembrie pentru a învăța experiențial și a-și dezvolta noi competențe. Cum toate se întâmplă repede, când parcă a venit momentul potrivit, ulterior am reușit să devin și #AmbasadorErasmus la nivel național... și multe alte lucruri frumoase sper eu că vor urma, cu și pentru tineri, pentru că nu voi renunța. Mie îmi sună foarte bine un centru de tineret în Iași sau o tabără cu facilități complete... cine știe, vedem cum planificăm și spre această direcție
Ce te motivează să continui să te implici în sectorul neguvernamental?
Pe lângă dorința ca educația să devină ceva atractiv, motivația mea constă în faptul că lucrez și țin legătura cu tinerii. Mă bucură foarte mult să aud că au reușit la o selecție, la un concurs sau la orice altceva își propun, mai ales când îmi spun că și eu am contribuit puțin, prin dezbaterile avute împreună. Ce sentimente te pot încerca atunci când cunoști la o școală de vară un elev puțin dezorientat, dintr-un mediu defavorizat - rural, care n-avea la acel moment idee de cum arată un CV, iar un an mai târziu ajunge cu Erasmus+ tocmai în Tenerife și intră la facultate la buget la București? Iar exemplele pot continua... în orice caz, a simți pulsul tinerilor – ce vise au, nevoi, dorințe, probleme sau motivații – iar ulterior a răspunde cu proiecte adaptate mi se pare o provocare faină, iar sectorul neguvernamental permite să-ți pui ideile în practică relativ repede... desigur, dacă ai o idee care convinge și finanțatorii că merită implementată.
Să vorbim acum și despre experiența de Tânăr Jurat la Gala Societății Civile 2022. Cum ți s-au părut proiectele din secțiunea Tineri de Bine? Ce probleme ți-ar plăcea să vezi mai des adresate în astfel de proiecte, dezvoltate și implementate de tineri?
Secțiunea Tineri de Bine a adus în acest an în față inițiative chiar lăudabile, cu oameni faini care mi-au dat și mie o motivație extra de a continua ceea ce fac. Să faci ceva alături de comunitate, elev cu profesor sau tineri cu părinți, setează un exemplu puternic, iar dacă această acțiune este repetată destul, cu siguranță ne ridicăm cu toții la nivel de țară. Prin ridicat nu mă refer să câștigăm mai mulți bani fiecare, ci pur și simplu să avem încredere reciprocă mai multă, să colaborăm mai mult, să tragem spre aceleași obiective colective mărețe și să simțim că ceea ce facem are sens. Indiferent dacă vorbim de zona caritabilă, cea de mediu, sportivă sau de dezvoltare personală, departajarea s-a făcut la câteva zecimi. La gala din septembrie unii vor fi învingători, iar alții, în aparență, vor bifa o nereușită... doar că sper să fie o nereușită ca a mea, cu ceva mai măreț în viitor, dacă nu vor renunța să aibă inițiative frumoase.
Personal, îmi doresc să văd cât mai multe proiecte pe partea educațională, pentru că multe probleme pornesc de aici, iar cea mai durabilă și sustenabilă soluție este să tratăm cauza, nu efectele. Așa cum avem influenceri, vloggeri, tiktok-eri, cred eu că va veni și ziua în care și educația va deveni virală... chiar dacă va fi mascată sub o formă sau alta, important e să aibă efecte durabile benefice societății.
Cum ai caracteriza societatea civilă de acum? Și cum o vezi evoluând în următorii 20 de ani?
Cred că la ultimele crize cu care țara noastră s-a confruntat (pandemia sau situația refugiaților ucrainieni), cel mai rapid, unit și eficient în timp scurt a răspuns societatea civilă. Astfel de exemple ne demonstrează că în țara noastră avem mici ambasadori ale unor valori precum voluntariatul, compasiunea, încrederea sau transparența. Ar trebui să îi protejăm cu orice preț, să îi susținem și chiar să ne alăturăm inițiativelor lor. Dacă vom reuși să facem acest lucru în următorii 20 de ani, sper eu ca cei cu interese personale dăunătoare să se împuțineze sau să se molipsească de facerea de bine, iar vămile și aeroporturile la ieșirea din țară să nu mai vadă români cu lacrimi în ochi de tristețe, disperare sau deznădejde, nevoiți să își construiască viitorul copiilor în altă parte.
Secțiunile din competiția GSC dedicate noii generații sunt susținute de ASAP România, partener strategic. Cât de important ți se pare demersul ASAP pentru colectarea separată în unitățile de învățământ?
Ce am spus la întrebarea anterioară n-ar putea fi realizabil dacă apa pe care o bem n-ar mai exista sau ar fi plină de microfibre de plastic, dacă aerul ar fi irespirabil, dacă temperatura din atmosferă ar fi insuportabilă sau dacă nu am mai avea ce mânca, pentru că noi nu am mai exista. Sigur, poate aceste lucruri nu se vor întâmpla prea curând, dar dacă nu începem să acționăm colectiv pentru problema deșeurilor, așa cum propune ASAP, sau pentru alte probleme legate de mediu, efectele dăunătoare vor crește în efecte. Deja suntem martori la nivel planetar la probleme precum topirea ghețarilor, incendii de vegetație sau dispariția faunei, ce mai așteptăm până când luăm mediul în serios? Fiecare dintre noi poate începe cu acțiuni mici, acasă sau la școală... și, așa cum spuneam, educația este cheia.
***
Festivitatea de premiere a Galei Societății Civile 2022 va avea loc miercuri, 28 septembrie, sa le 19:30, la Ateneul Român din București și va încheia ediția a XX-a a competiției anuale.
Pentru participarea la festivitatea de premiere a Galei Societății Civile din acest an este necesară completarea formularului online care poate fi găsit aici.
De asemenea, festivitatea de premiere va fi transmisă și live pe pagina de Facebook a Galei Societății Civile.
***
ASAP este un program de responsabilitate socială inițiat de Fundația The Institute și susținut de Lidl România, care urmărește să educe tânăra generație cu privire la importanța colectării separate a deșeurilor și construiește alături de unitățile de învățământ din România cea mai extinsă rețea de colectare separată și de reciclare a plasticului.
Gala Societății Civile este un proiect THE INSTITUTE.
Parteneri principali: UniCredit Bank, Rompetrol
Partener pentru Sustenabilitate: Lidl România
Parteneri Strategici: Ashoka România, ASAP România
Partener Secțiune Sănătate: Secom Healthcare
Partener Secțiune Dezvoltare economică și socială: Mastercard
Partener Secțiune Proiecte și campanii de voluntariat: KRUK România
Cu sprijinul: Primăria Municipiului București, ARCUB
Parteneri media: Rock FM, IQads.ro, News.ro, Zile și Nopți, Biz, România Pozitivă, Știri ONG, AGERPRES, RADOR, IQool
Parteneri tradiţionali: Gavrilă&Asociaţii, Netvibes România, MediaTrust România
Pentru mai multe informații despre Gala Societății Civile 2022, vizitați www.galasocietatiicivile.ro.
Pe lângă evaluarea proiectelor gândite și implementate de tineri, cei 7 jurați au luat parte, alături de ceilalți 55 de membri ai juriului, și la evaluarea proiectelor eligibile pentru Marele Premiu la GSC 2022 – adică proiectele câștigătoare, în urma primei runde de jurizare, ale Premiului I de la secțiunile din cadrul Categoriilor A și B.
Cine este Mădălin-Gabriel Florea?
Un #TânărÎnAcțiune, concept în jurul căruia mi-am deschis și un blog în pandemie. În el, vreau să documentez experiența de tânăr care a decis încă din liceu că trebuie să facă mai mult decăt a merge la școală și, apoi, acasă. În fiecare articol îmi propun să explic cum am luat diverse decizii la școală, în voluntariat sau în viața personală, astfel încât să dau puțină perspectivă altor tineri și poate chiar să-i inspir.
Acolo relatez cum, de exemplu, nu reușisem niciodată, încă din clasa a V-a, când am intrat la Colegiul Național Iași, să ajung la o olimpiadă națională. Imediat ce am început să lucrez pe mai multe fronturi cât de bine am putut, în clasa a XI-a (cu arte marțiale, voluntariat, școală), m-am calificat și la Olimpiada Națională de Lingvistică, de unde nu m-am întors cu mâna goală (deși, ca de obicei, țintisem extrem de sus – voiam să mă calific la internațională, dar n-am reușit, ceea ce m-a întristat pe moment, însă viața are un fel de a-ți arăta, mai târziu, că eforturile merită, așa că am ajuns olimpic internațional la matematică, la facultate).
Odată cu blogul, am dezvoltat și o secțiune cu peste 100 de obiective imposibile în viață - lucruri personale de realizat, ca un CV sub formă de check-list. Unele ținte sunt îndeplinite deja (de la a călători în 9 țări într-un an, a fi campion național sau a deveni președintele asociației unde am început voluntariatul, până la a fi șef de promoție la unul din cele mai prestigioase licee din țară sau a scrie și aproba primul meu proiect Erasmus+), dar mai multe puteți descoperi acolo. Cel mai mult mă bucură când îmi mai scrie câte un tânăr care îmi vede lista, își face și el una, iar mai târziu mă anunță că, deși i se părea de nerealizat, a început să bifeze progrese sau realizări. Chiar se poate, dacă ne punem puțin în mișcare spre acel ceva al nostru, fix ca un #TânărÎnAcțiune.
Povestește-ne un pic despre experiența ta profesională. Ai plecat la drum cu gândul la o carieră în IT, dar pe parcurs te-ai întreptat spre voluntariat și organizarea proiectelor Erasmus+. Cum și de ce ai ales să faci această schimbare?
Mediul școlar, prin cerințele lui zi de zi, nu reușește să ne ducă printr-o gamă mai largă de situații de viață. Sigur, cred cu tărie că orice materie are rolul ei, pentru că te pune în situația efectivă de a gândi și a rezolva probleme, când informația îți este oarecum dată. Ce faci, însă, când ai o problemă și nici informația nu o deții încă? Ei, bine, mai întâi trebuie să dai de ea, iar voluntariatul asta ne învață: prin simplul fapt că primești niște task-uri, de la cele mai simple (lipește un afiș, realizează un eveniment pe Facebook sau cară o masă), până la cele mai complexe (strânge bani pentru o cauză - fundraising, adună parteneri media sau scrie proiecte pentru finanțare).
În ceea ce mă privește, m-am apucat de voluntariat când simțeam că mă plictisesc groaznic, într-o vacanță de vară. Mi-am promis că mă voi implica în orice activitate găsesc. Așa am și făcut, m-am înscris direct la vreo trei festivaluri locale. E ciudat cum poate nici nu-ți dai seama că te schimbi, că faci lucruri noi și crești. Tot atunci mi se întâmplase ceva nou: ieșisem la prima mea întâlnire romantică. Am vrut apoi să-mi organizez propriul eveniment, Explore Your City. Deși aveam o echipă, am făcut totul aproape singur (dacă nu știam să lucrez în echipă…): am strâns sponsorizări de peste 5000 RON, 25.000 vizualizări în mediul online și mulți tineri în sala mare a Casei de Cultură a Studenților din Iași. Mi-am dat seama că-mi place ce fac – să vorbesc cu oameni (deși, de când mă știu, mă înroșesc de emoție când vorbesc în public), să-i invit să se alăture demersului meu, să organizez activități și să le dau tinerilor o alternativă de petrecut timpul liber. Am învățat să fac aceste lucruri, nu m-am născut cu ele. Mai mult, greșelile, în voluntariat, nu vor duce la concediere (cum e mai târziu la job), ci chiar sunt lecții valoroase.
Revenind la parcursul meu, știam încă din liceu că nu mă văd lucrând în IT, evaluând și opțiuni la facultate precum Academia de Poliție / de Informații, Marketing Digital sau Inginerie. Până la urmă, am ales varianta cea mai simplă (fiind atras de matematică, Facultatea de Informatică avea admiterea și pe această materie), care să-mi ofere mereu un plan B, o plasă de siguranță, dacă nu aș reuși cu alte inițiative. Deși aveam bursă, am simțit imediat că nu voi fi pe termen lung persoana care scrie cod, dar am descoperit înclinația spre a fi persoana care poate oferi o experiență faină de învățare celui care scrie cod. Astfel că m-am înscris la modulul pedagogic, am început să pregătesc copii in particular și m-am interesat mai mult în asociație despre ce înseamnă să fii facilitator, trainer sau lucrător de tineret. Mereu am simțit că educația maselor ar trebui să fie o prioritate absolută pentru bunăstare, doar că noi o asociem mereu cu plictiseala sau forțat informația să intre în cap. Cu Erasmus+, în mobilități și în tabere, parcă înveți fără să-ți dai seama. Devine ceva “cool” educația, și de asta și îndreptarea mea spre acest program. E o poveste drăguță și cum am ajuns eu în prima mea mobilitate Erasmus+.
Ce implică rolul tău de lucrător de tineret acreditat? Care sunt activitățile în care te implici cel mai des?
Sincer, nu mă consider încă un lucrător de tineret în adevăratul sens al cuvântului, deși acreditarea mea spune acest lucru. Spun asta pentru că trebuie să mai acumulez experiențe, pe care să le analizez și din care să extrag principii care, da, pot fi transmise și predate non-formal cât mai atractiv după. Momentan, din ce am reușit să fac până acum, tot ce am învățat pun la mine în practică, să îmi dau seama dacă sunt lucruri care chiar funcționează... și, ușor, ușor, ce merită dat mai departe, ajunge pe blog sau împărtășesc într-un training cu mine. Ca să fie mai clar și la ce mă refer prin principii, unul din ele ar fi să mă promit și să îmi iau responsabilități cât mai multe, să mă oblig să ies din zona de confort, să onorez deadline-uri, să-mi cresc nivelul și, dacă nu, să-mi dau seama unde mă situez. Pe acesta l-am aplicat și atunci când, în pandemie, am acceptat să fiu facilitator într-un schimb de tineri Erasmus+ în Spania, deși aveam examene online dimineața, iar în pauza de prânz și dinainte de cină intram la cursurile online pentru acreditarea de lucrător de tineret. 10 zile cu adevărat intense.
Activitățile în care mă implic cel mai des acum, pe zona de ONG (că între timp am dat curs și spiritului antreprenorial, tot datorită a ceea ce urmează să spun), se învârt în jurul scrierii de proiecte. La început de an, când îmi stabileam obiectivele pe 2022 și analizam cum a fost 2021, mă gândeam mult ce să-mi planific. Spre ce să țintesc? Bun, voluntariatul mi-a așezat o fundație solidă în dezvoltarea personală, dar cum ajung, încet, să mă susțin financiar ajutând tinerii să se dezvolte și ei? Mi-am reamintit de ce m-am înscris la masterul de Managementul Proiectelor în primul rând, astfel că m-am decis – mă pun mai serios pe scris proiecte. Am luat 2 burse strânse și mi-am cumpărat un ecran secundar pentru birou, m-am înscris la 2 cursuri și am aplicat cu 2 inițiative la Erasmus+ și Corpul European de Solidaritate. În timpul semestrului 2, o materie la facultate tot despre asta era (mulțumesc d-nei. prof. Meșniță, care m-a susținut și să aplic la GSC), fapt care m-a ajutat să realizez și un plan de afaceri pentru o agenție a mea de marketing digital. În vară, când scriam cu tinerii alte inițiative locale, au venit și răspunsurile – toate 3 proiectele aprobate. Prin urmare, voi rămâne o perioadă aici, în zona proiectelor, unde sper să aduc cât mai multe idei fresh și abordări “cu lipici” pe termen lung, cu educația aia care nu-i plictisitoare.
Care a fost cea mai mare reușită de până acum? Dar nereușită din care ai învățat cel mai mult?
Încă de când am fost în prima mea mobilitate internațională, în timpul liceului, datorită unui proiecțel mic în sprijinul copiilor cu autism, mi-am promis că voi ajunge și eu să fac asta într-o bună zi. După ce am ajuns și în primul schimb de tineri Erasmus+, am simțit imediat că vreau să aduc oportunitatea aceasta și pentru tinerii din Iași, pentru că eu plecasem cu o altă asociație din țară, din vest. Cred că era 2019, abia devenisem președintele Asociației Culturale Moldavia și îmi doream enorm să fie și asociația mea parteneră în acest program. Trebuia să câștig încrederea unui organizator, care să ne permită să trimitem o echipă românească în mobilitate. Nu pot descrie în cuvinte, dar după sute de email-uri, un ONG din Macedonia a acceptat colaborarea. Bucurie, dar după panică – trebuia să facem o echipă de tineri care să meargă cu mașina acolo, în timp scurt, iar eu eram în sesiune. În orice caz, am reușit, cu brio chiar. Bun, foarte mândru eu, deja începeam să visez la a organiza și eu un astfel de proiect. Am încercat, prin 3 organizatori din afară, să punem la cale un proiect Erasmus+ în Iași, dar niciunul nu a primit finanțare. Am început să scriu eu proiectul meu, cap-coadă, dar și acesta a eșuat de 2 ori (nu mai spun că îl scriam în același timp cu licența sau alte activități destul de solicitante). 3 ani cu “RESPINS” - aici ar fi nereușita mea, doar că n-am spus povestea până la capăt. Adevărul complet este că nu am renunțat la acest vis. Am continuat să fiu participant, lider de echipă și facilitator în astfel de proiecte... iar anul acesta când a venit și decizia de a mă pune mai serios doar pe scris proiecte... la a 3-a redepunere, a venit și cea mai mare reușită. Astfel, 37 tineri din 6 țări vor veni în Iași în decembrie pentru a învăța experiențial și a-și dezvolta noi competențe. Cum toate se întâmplă repede, când parcă a venit momentul potrivit, ulterior am reușit să devin și #AmbasadorErasmus la nivel național... și multe alte lucruri frumoase sper eu că vor urma, cu și pentru tineri, pentru că nu voi renunța. Mie îmi sună foarte bine un centru de tineret în Iași sau o tabără cu facilități complete... cine știe, vedem cum planificăm și spre această direcție
Ce te motivează să continui să te implici în sectorul neguvernamental?
Pe lângă dorința ca educația să devină ceva atractiv, motivația mea constă în faptul că lucrez și țin legătura cu tinerii. Mă bucură foarte mult să aud că au reușit la o selecție, la un concurs sau la orice altceva își propun, mai ales când îmi spun că și eu am contribuit puțin, prin dezbaterile avute împreună. Ce sentimente te pot încerca atunci când cunoști la o școală de vară un elev puțin dezorientat, dintr-un mediu defavorizat - rural, care n-avea la acel moment idee de cum arată un CV, iar un an mai târziu ajunge cu Erasmus+ tocmai în Tenerife și intră la facultate la buget la București? Iar exemplele pot continua... în orice caz, a simți pulsul tinerilor – ce vise au, nevoi, dorințe, probleme sau motivații – iar ulterior a răspunde cu proiecte adaptate mi se pare o provocare faină, iar sectorul neguvernamental permite să-ți pui ideile în practică relativ repede... desigur, dacă ai o idee care convinge și finanțatorii că merită implementată.
Să vorbim acum și despre experiența de Tânăr Jurat la Gala Societății Civile 2022. Cum ți s-au părut proiectele din secțiunea Tineri de Bine? Ce probleme ți-ar plăcea să vezi mai des adresate în astfel de proiecte, dezvoltate și implementate de tineri?
Secțiunea Tineri de Bine a adus în acest an în față inițiative chiar lăudabile, cu oameni faini care mi-au dat și mie o motivație extra de a continua ceea ce fac. Să faci ceva alături de comunitate, elev cu profesor sau tineri cu părinți, setează un exemplu puternic, iar dacă această acțiune este repetată destul, cu siguranță ne ridicăm cu toții la nivel de țară. Prin ridicat nu mă refer să câștigăm mai mulți bani fiecare, ci pur și simplu să avem încredere reciprocă mai multă, să colaborăm mai mult, să tragem spre aceleași obiective colective mărețe și să simțim că ceea ce facem are sens. Indiferent dacă vorbim de zona caritabilă, cea de mediu, sportivă sau de dezvoltare personală, departajarea s-a făcut la câteva zecimi. La gala din septembrie unii vor fi învingători, iar alții, în aparență, vor bifa o nereușită... doar că sper să fie o nereușită ca a mea, cu ceva mai măreț în viitor, dacă nu vor renunța să aibă inițiative frumoase.
Personal, îmi doresc să văd cât mai multe proiecte pe partea educațională, pentru că multe probleme pornesc de aici, iar cea mai durabilă și sustenabilă soluție este să tratăm cauza, nu efectele. Așa cum avem influenceri, vloggeri, tiktok-eri, cred eu că va veni și ziua în care și educația va deveni virală... chiar dacă va fi mascată sub o formă sau alta, important e să aibă efecte durabile benefice societății.
Cum ai caracteriza societatea civilă de acum? Și cum o vezi evoluând în următorii 20 de ani?
Cred că la ultimele crize cu care țara noastră s-a confruntat (pandemia sau situația refugiaților ucrainieni), cel mai rapid, unit și eficient în timp scurt a răspuns societatea civilă. Astfel de exemple ne demonstrează că în țara noastră avem mici ambasadori ale unor valori precum voluntariatul, compasiunea, încrederea sau transparența. Ar trebui să îi protejăm cu orice preț, să îi susținem și chiar să ne alăturăm inițiativelor lor. Dacă vom reuși să facem acest lucru în următorii 20 de ani, sper eu ca cei cu interese personale dăunătoare să se împuțineze sau să se molipsească de facerea de bine, iar vămile și aeroporturile la ieșirea din țară să nu mai vadă români cu lacrimi în ochi de tristețe, disperare sau deznădejde, nevoiți să își construiască viitorul copiilor în altă parte.
Secțiunile din competiția GSC dedicate noii generații sunt susținute de ASAP România, partener strategic. Cât de important ți se pare demersul ASAP pentru colectarea separată în unitățile de învățământ?
Ce am spus la întrebarea anterioară n-ar putea fi realizabil dacă apa pe care o bem n-ar mai exista sau ar fi plină de microfibre de plastic, dacă aerul ar fi irespirabil, dacă temperatura din atmosferă ar fi insuportabilă sau dacă nu am mai avea ce mânca, pentru că noi nu am mai exista. Sigur, poate aceste lucruri nu se vor întâmpla prea curând, dar dacă nu începem să acționăm colectiv pentru problema deșeurilor, așa cum propune ASAP, sau pentru alte probleme legate de mediu, efectele dăunătoare vor crește în efecte. Deja suntem martori la nivel planetar la probleme precum topirea ghețarilor, incendii de vegetație sau dispariția faunei, ce mai așteptăm până când luăm mediul în serios? Fiecare dintre noi poate începe cu acțiuni mici, acasă sau la școală... și, așa cum spuneam, educația este cheia.
***
Festivitatea de premiere a Galei Societății Civile 2022 va avea loc miercuri, 28 septembrie, sa le 19:30, la Ateneul Român din București și va încheia ediția a XX-a a competiției anuale.
Pentru participarea la festivitatea de premiere a Galei Societății Civile din acest an este necesară completarea formularului online care poate fi găsit aici.
De asemenea, festivitatea de premiere va fi transmisă și live pe pagina de Facebook a Galei Societății Civile.
***
ASAP este un program de responsabilitate socială inițiat de Fundația The Institute și susținut de Lidl România, care urmărește să educe tânăra generație cu privire la importanța colectării separate a deșeurilor și construiește alături de unitățile de învățământ din România cea mai extinsă rețea de colectare separată și de reciclare a plasticului.
Gala Societății Civile este un proiect THE INSTITUTE.
Parteneri principali: UniCredit Bank, Rompetrol
Partener pentru Sustenabilitate: Lidl România
Parteneri Strategici: Ashoka România, ASAP România
Partener Secțiune Sănătate: Secom Healthcare
Partener Secțiune Dezvoltare economică și socială: Mastercard
Partener Secțiune Proiecte și campanii de voluntariat: KRUK România
Cu sprijinul: Primăria Municipiului București, ARCUB
Parteneri media: Rock FM, IQads.ro, News.ro, Zile și Nopți, Biz, România Pozitivă, Știri ONG, AGERPRES, RADOR, IQool
Parteneri tradiţionali: Gavrilă&Asociaţii, Netvibes România, MediaTrust România
Pentru mai multe informații despre Gala Societății Civile 2022, vizitați www.galasocietatiicivile.ro.