Accesul deficitar sau aproape imposibil la consilierii generali cu putere de decizie, in numele locuitorilor din Bucuresti, alcatuirea unui bagaj necesar de informatie, cercetarea si autoinstruirea privind legislatia in vigoare, eforturile si timpul depuse pentru intocmirea scrisorilor deschise adresate autoritatilor, strangerea semnaturilor pentru petitii, protestele, totul pentru o reprezentativitate mai mare a intereselor comune ale cetatenilor in actiunile si deciziile luate de institutiile locale, sunt doar cateva dintre motivele pentru care a fost initiata o campanie de responsabilizare a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
 
 
GSC: Cum a aparut ideea unui asemenea proiect? Si care a fost “ultima picatura care a umplut paharul” pentru a decide initierea unei campanii de responsabilizare a Primariei Municipiului Bucuresti?
 
S.D.: Acest bulgare a inceput sa se rostogoleasca atunci cand un grup de cetateni, care a vrut sa atentioneze Consiliul General cu privire la situatia grava a Parcului Circului, nu a reusit sa ajunga la niciun consilier general. S-au dus la sedinta in vara lui 2012 si au descoperit ca nu au acces in sala de sedinte: consilierii au sala la etajul trei, ei stateau la mezanin. Nu li s-a dat voie sa mearga nici macar pana la usa salii. Nu aveau cum sa se mai inscrie la vreo luare de cuvant si, desi li s-a spus ca pot fi vazuti de consilieri din sala lor, nimeni nu a venit sa le vorbeasca. Nu aveau cum sa stea la iesirea din Primarie – sunt cel putin doua cai de acces si nu ai de unde sa stii cine e consilier si cine nu. Asadar, nu au reusit sa inmaneze petitia pe care o aveau pregatita si care fusese semnata de peste 1.000 de persoane si au plecat frustrati dupa ce se invoisera de la serviciu si pierdusera cateva ore degeaba. Apoi, s-au uitat pe site: nici un fel de date de contact pentru consilieri nici telefon, nici adresa de e-mail. Si de atunci am intrat noi pe fir si am preluat acest subiect. 
 
Asa am descoperit ca regulile se schimbasera la inceput de mandat: cetatenii au fost dati afara sub pretextul amenajarii unui colt special si mai incapator pentru presa. La inceput ne-am concentrat pe ideea de a reintra in sala, dar treptat am extins cererile la o lista care cuprinde masuri minimale (majoritatea prevazute de lege) care sa asigure premisele pentru comunicare si consultarea publicului. 
 
Am intreprins mai multe actiuni – am trimis scrisori deschise, am cerut audiente, am organizat un protest in fata sediului in timpul derularii unei sedinte. Nu am avut rezultate. Pana la urma, ne-am dat seama ca acest personaj colectiv, care este Consiliul General, ar trebui sa aiba o fata si atunci ne-a venit ideea de a adopta consilierii generali unul cate unul pentru a-i prezenta bucurestenilor.
 

Campania isi propune sa convinga Primarul si Consiliul General al Bucurestiului sa creeze cadrul (drumul, treptele, rampa, usa, ghiseul, site-ul, sala) prin care cetatenii pot sa intre usor in dialog cu alesii lor. O lista detaliata cu rezultatele pe care si le-au propus initiatorii acestei campanii o puteti regasi aici
Sursa:
http://nuasteptasupereroi.ro/
 
 
GSC: Cum se desfasoara efectiv proiectul, luand ca exemplu cazul unei singure adoptii?
 
S.D.: Pasii sunt simpli: iti alegi consilierul, ne anunti si ne lasi datele tale de contact, iar apoi il contactezi in vederea obtinerii raspunsurilor. Adoptia presupune sa raspunzi la un set minimal de intrebari, la care poti adauga altele suplimentare in functie de preocuparile tale. 
Pare simplu, dar nu este. In multe cazuri, consilierii generali nu au raspuns – si atunci trebuie sa gasesti o cale sa te faci auzit. In alte cazuri, nu exista date de contact si atunci incepi o munca de detectiv si de explorat site-uri sau relatii. 

Dupa ce obtii informatiile (pe e-mail sau prin intalniri fatain fata cu acestia) ne trimiti raspunsurile ca sa le punem pe site si sa le promovam mai departe. 
 
Optional, dar incurajam cu fervoare, povestesti pe propriul blog/ facebook experienta ta – astfel oamenii vor sti ce fel de consilier este cel pe care l-ai adoptat si cum a reactionat fata de cetateni. Tot astfel ii informezi pe cei care te citesc cu privire la faptul ca exista acesti oameni si ca ei ne reprezinta. Iar noi am preluat si am promovat, la randul nostru, aceste povesti. 
 
Munca tuturor celor care adopta este menita sa ii aduca in fata pe cei 52 de oameni care decid cum va arata orasul – caci deciziile majore referitore la Capitala trec prin mainile lor. Iar aceste informatii, care devin publice, vor ajuta alte grupuri si organizatii care vor sa se implice si vor sa faca auzita vocea locuitorilor acestui oras – fie ca vorbim de biciclisti, de locuitorii din Bucurestii Noi sau de cei afectati de diverse pasaje rutiere care sunt in plan. 
 
Unul din rezultatele imediate ale actiunilor noastre sunt aparitia pe site-ul Primariei, la www.pmb.ro, a datelor de contact si orarului de audiente pentru aproape jumatate din consilieri. Cand am inceput, nu era mai nimic. 
 
In momentul de fata balanta este echilibrata, fiind adoptati 26 de consilieri si 26 neadoptati. 
Unul dintre consilieri este propriul adoptator, trimitand din proprie initiativa raspunsurile la intrebarile propuse de CeRe. Lista adoptiilor o puteti vizualiza aici
 
GSC: Dincolo de rezultate, ce impact asteptati sa aiba acest proiect la nivelul cetateanului din Bucuresti?
 
S.D.: In primul rand ne bucura atentia pe care am reusit sa o catalizam in jurul Consiliului General: cetatenii din Bucuresti ar trebui sa devina constienti ca ei sunt reprezentati acolo de acesti oameni, nu doar de primar. Pentru ca o data ce stii acest lucru si stii ca exista undeva datele lor de contact, atunci cand esti nemultumit sau cand ai o idee buna, sunt sanse mai mari sa te duci si sa vorbesti cu ei. 
 
Cred ca cei mai multi dintre noi, cei care locuim in Bucuresti, suntem nemultumiti de oras – de statul bara la bara, de autobuzele rare si aglomerate, de insuficientele terenuri de sport, de viata dificila de parinte care isi plimba copilul in carucior si nu are loc pe trotuar (nu mai zic de faptul ca oamenii imobilizati sau nevazatorii nici nu ies in oras pentru ca nu ar supraveitui) si altele pe care oricare poate sa si le enumere in minte. Aceste lucruri nu se vor schimba pana cand noi, locuitorii orasului, nu vom incepe sa cerem socoteala celor care gestioneaza aceste lucruri. Si primii care raspund in fata noastra sunt consilierii – locali si generali! 
 
GSC: Care ar fi o metoda ideala de relationare intre societatea civila [cetateni], reprezentata de organizatii si institutiile publice locale pe care ati propune-o, astfel incat sa economisim eforturi, petitii, scrisori deschise, timp si lucrurile sa o apuce pe fagasul normal sau deciziile sa fie luate avand in vedere interesul comun? Cum ar fi normal sa se desfasoare acest proces, de la luarea deciziilor pana la cheltuirea banilor publici?
 
S.D.: Ca lucrurile sa fie mai bune si mai frumoase ar fi nevoie ca deciziile luate sa respecte cateva reguli simple. In primul rand sa fie cunoscute. Proiectele de hotarare trebuie aduse la cunostinta publicului: din timp, complet si intr-un mod accesibil (si din punct de vedere al limbajului, si din punct de vedere al formei de prezentare). Proiectele trebuie sa apara pe site-ul Primariei, sa fie trimise celor care s-au aratat interesati, Primaria sa fie proactiva in a identifica cine ar putea fi interesat de subiect – in timp poti sa iti faci liste de contacte care, chiar daca nu sunt complete, te ajuta la construirea unui proiect pe masura intereselor si dorintelor comunitatii. 
 
Ce prezinti nu trebuie sa fie un document scanat ininteligibil. Cu planse care nu pot fi citite. Sau intr-un format care nu poate fi prelucrat. De pilda, bugetul pe 2013 al Capitalei este scanat si,  pentru a-ti face niste statistici, ar trebui sa introduci manual cifrele. Iar documentele de urbanism nu trebuie sa includa cuvinte cheie cum sunt POT si CUT, care nu fac parte din cultura generala, inca! 
 
In al doilea rand, institutia publica ar trebui sa isi asume rolul de mediator al intereselor comunitatii. Activitatea de consultare sa o construiasca pentru a gasi cel mai bun raspuns,  nu pentru a bifa o obligatie legala. Ceea ce inseamna sa gestionezi interese variate! Nu ar trebui sa se simta stresata ca uite: vecinii din dreapta vor gardul gri, cei din stanga rosu, iar investitorul albastru. Aceasta este frumusetea unui regim democratic: fiecare are sansa sa isi spuna parerea, iar daca toate vocile sunt ascultate, rezultatul s-ar putea sa fie mai bun decat propunerea initiala.
 
Canalele de abordare ale autoritatii ar trebui sa fie adaptate comunitatii: pentru unii pe internet, pentru altii un birou. Nu trebuie sa fii disponibil 24/24, dar cu un program rezonabil, care sa nu ii excluda pe cei care nu pot veni intre 9.00si 17.00, cu proceduri simplificate pentru toti, se fac minuni.
 
Eu admir sistemul englezesc – daca vizitezi pagina de internet a Guvernului britanic sau a Primariei londoneze ai sa fi uimit de cat de simplu sunt explicate lucrurile si cat de usor gasesti informatia care te intereseaza, explicata intr-un limbaj non-tehnic. 
 
Si sa nu uitam: rolul alesilor! Consilierii si primarul ar trebui sa fie primii care sa fie conectati la comunitate – poate fiecare pe domeniul sau sau fiecare pe un anumit cartier, dar cumva aceste canale trebuie sa existe. 
 
Cred ca as putea scrie nenumarate pagini despre acest subiect.
 
GSC: Care sunt partenerii, care va sustin atat in implementare cat si in comunicarea acestui proiect?
 
S.D.: Campania este desfasurata printr-o colaborare intre noi, CeRe, Agentia de Monitorizare a Presei – Active Watch si Funky Citizens. Dar sunt multe alte organizatii care sustin cererile campaniei. 

GSC: Cateva cuvinte de incheiere?

S.D.: Invit cititorii sa se alature campaniei – un like pe facebook dar si mai bine adaugandu-se in lista de sustinatori pe care ii informam cu privire la evolutia campaniei la proiectele care vizeaza Bucurestiul. 
 
Pana pe 20 noiembrie este programul de adoptii de consilieri. Urmeaza, insa, activitati dedicate primarului Sorin Oprescu si avem in pregatire si alte idei – nu as vrea sa dau prea mult din casa acum, dar pot sa va asigur ca ne folosim de ceea ce consider singura resursa inepuizabila a omului: creativitatea! 
 
Si, cum zice si campania: nu astepta supereroi, CeRe-ti orasul inapoi! 
 
 
***
Centrul de Resurse pentru participare publica (CeRe) este o organizatie neguvernamentala infiintata in 2006. Misiunea noastra este de a actiona pentru ca deciziile publice sa raspunda nevoilor si dorintelor actorilor sociali. Pentru mai multe informatii, vizitati www.ce-re.ro