Monitorizare de Impact – Etapa 1 // Cimitirul Bellu – Muzeu în aer liber

GSC și Ashoka România lansează seria Monitorizare de Impact, un demers prin care ne propunem să urmărim evoluția proiectelor înscrise în categoria A a competiției din 2022 – proiecte care au avut șansa să obțină, pe lângă Premiile I, II, III și Premiul pentru Impact Social.

Pornim seria alături de Iulian Tănașcu – Președinte al Asociației Călător prin România, care ne-a povestit pe larg despre proiectul Cimitirul Bellu – Muzeu în aer liber.
 

De Cimitirul Șerban Vodă (cunoscut drept Bellu), am auzit în urmă cu mulți ani, când o colegă îmi povestea că o rudă d-ale ei, boier, își odihnea somnul de veci în acest cimitir. Pentru mult timp, nu am vrut să intru în incinta sa, dat fiind faptul că nu pare o idee prea bună să te relaxezi într-un cimitir.
 

Ca parte a proiectului ,,Digitalizarea Turismului din România’’, pe care Asociația ,,Călător prin România’’ îl implementează încă din 2018, trebuie să documentăm toate locurile cu potential turistic și cultural și să ,,mutăm’’ legendele, istoria, patrimoniul și turismul în on-line. Cum Bucureștiul se află într-o continuă explorare, am hotărât că este vremea să ne depășim, atât eu cât și colegii mei, teama de cimitire și să începem să explorăm și să cunoaștem Cimitirul Bellu.

Înainte de a intra, ne-am documentat puțin. Bloggerii din turism spuneau despre Cimitirul Bellu că era un Pere Lachaise de România, celebrul cimitir din Paris, unde-și dorm somnul de veci mari personalități ale culturii franțuzești. Vizitasem anterior cimitirul din capitala Franței și aveam să putem să realizăm o comparație obiectivă.

Când am intrat, am crezut că o să stăm o oră, o să ne uităm pe ici, pe colo și plecăm. În realitate am stat 8 ore. Cum am intrat am găsit o personalitate despre care citisem – David Praporgescu. Apoi, la câțiva pași, încă o personalitate și încă una și tot așa. Am căutat o hartă unde să vedem unde sunt toate personalitățile localizate și care sunt acestea însă nu am găsit. Concomintent cu noi, mai erau vizitatori care blamau conducerea pentru că nu erau în stare, ziceau ei, să facă Bellu un Pere Lachaise așa cum toți promovau. Ba mai mult, promiteau să nu se mai întoarcă niciodată în cimitir, pentru că-i dureau picioarele, erau frustrați și nici nu găseau ușor locurile de veci.

Acela a fost momentul în care mi-a fost reconfirmat faptul că există o ,,sete’’ de cunoaștere incredibilă în rândul românilor, că aceștia doresc să cunoască istoria propriei țări (contrar a ceea ce este prezentat peste tot), însă vor să aibă și acces facil la informații. Tot atunci, colegii mei și cu mine, am realizat că Cimitirul Bellu trebuie să fie un proiect de sine stătător, iar fiecare metru de pământ din cele 28 de hectare, să fie transformat într-un muzeu, un veritabil muzeu în aer liber.

Timp de aproape 2 ani am documentat în fiecare weekend cimitirul. Chiar dacă am petrecut foarte mult timp în cimitir, nu am scos la lumină mai mult de 5% din totalitatea personalităților. Acest lucru se datorează faptului că Cimitirul a trecut peste foarte multe perioade istorice, fapt ce a dus la modificări substanțiale (multe, nu bune). De aceea, acum sunt foarte multe personalități care nici cruce nu mai au (Apostol Arsache – fondator comuna Vedea). Am scos la lumină mii de personalități pe care, în primă fază, le documentăm, iar apoi le marcăm în cadrul unei hărți digitale și pe teren.

Harta digitală ajută turistul să-și facă un plan de vizitare direct pe telefon. Interesul nostru este ca el, în cazul în care nu utilizează harta digitală și ajunge întâmplător la un mormânt, să poată cunoaște povestea personalității doar pentru că a văzut plăcuța respectivă. Plăcuța are o descriere bilingvă (eng-ro) imprimată lângă codul Q.R. și stema familiei Bellu, astfel că informația (într-o formă foarte comprimată) poate ajunge și la cei care nu sunt prieteni cu tehnologia.

Există multe căi prin care vom scala acest proiect, până în momentul în care cimitirul o să ajungă un veritabil muzeu în aer liber.
 

Am învățat foarte multe lucruri pe care aș vrea să le împărtășim cu toată lumea. Poate cel mai important lucru este faptul că prejudecățile împiedică dezvoltarea. Mulți spun că nu avem nimic în țară de văzut, iar personalitățile din trecut nu se ridică nici la degetul mic al celor din afară. Cimitirul Bellu mi-a arătat că avem un părinte al psihanalizei (un Freud de România), care a studiat tipare psihanalitice în tranșee, nu așa cum a făcut-o Freud. Am aflat că am avut aviatori celebri, cărora li se datorează modalitățile de transport pe care le avem acum. Am aflat că avem medici celebri, care au descoperit lucruri uimitoare și care au fost batjocoriți de România pe care au iubit-o atât de mult. Am descoperit oameni care aveau o onoare și un cuvânt, iar când au fost acuzați de plagiat, au preferat să se sinucidă decât să trăiască cu rușinea aceea (mai târziu a fost dovedit că nu au plagiat). Am descoperit și eroi, fără pelerină și mască așa cum putem vedea în Marvel, care s-au ridicat cu oastea din găuri de obuz, în cămăși able sau la pieptul gol, și au atacat dușmanul înarmat până în dinți la baionetă. Am învățat că trebuie să descoperim mai mult, să cunoaștem mai mult și să fim tare mândri de ce avem.

 

Făcând o paralelă cu corpul uman, impactul reprezintă sistemul circulator al organizației noastre. Un impact mai mare înseamnă pentru noi că un număr mai mare de români și străini cunosc personalitățile noastre, legendele, istoria, patrimoniul și tradițiile. Acesta a fost și motivul pentru care am pornit Călător prin România – cât mai mulți oameni să aibă acces eficient la informații, gratis și ușor.
 

Majoritatea proiectelor au ca scop să ,,mute’’ tot ce avem fizic de arătat turiștilor (străini sau naționali) în mediul on-line. Tot ce am făcut până acum a avut la bază tehnologia Q.R. de stocare a informațiilor și de accesare a lor. Tehnologia aceasta ne permite să măsurăm direct interacțiunea turistului cu textul ,,încapsulat’’ în cod, să vedem de unde este turistul (naționalitate), când a scanat, de pe ce dispozitiv etc. Toate aceste date nu fac trimitere la o persoană anume, ci ne ajută să conturăm profilul turiștilor care vizitează fiecare punct marcat, iar apoi să dezvoltăm proiectul și mai mult, tot pentru a-i ajuta pe vizitatori.

Când ne referim la Cimitirul Bellu si la măsurarea impactului de aici, ne uitam la numărul de scanări avute zilnic, lunar (și, în curând, anual). Fiecare personalitate descoperită în cimitir o să fie marcată cu o mică plăcuță cu cod Q.R. Odată scanat codul, turistul își alege o limbă din cele 33 disponibile și începe să citească biografia personalității. În prezent sunt marcate 100 de personalități.
 

 

Am observat următoarele lucruri:

5. Ce ați face diferit acum, când proiectul s-a terminat?

 
Competiția GSC s-a terminat, însă proiectul continua. Un singur lucru aș face diferit, privind retrospectiv – aș face poze și aș documenta și cea mai mică piatră din cimitir. Din cauza faptului că nu ne-am mișcat suficient de repede și dat fiind faptul că nu am fotografiat rapid anumite opere de artă funerară, România și turiștii le-au pierdut pe vecie, fără a avea posibilitatea să le mai vadă în poze. Acesta este marele nostru regret, însă ne-am schimbat strategia.

Monitorizarea de Impact va avea patru etape și va ajunge la final în luna octombrie 2023. Pentru a urmări evoluția proiectelor participante, rămâneți cu ochii pe website-ul GSC, dar și pe canalele de Facebook și Instagram.

***

Ashoka este cea mai mare organizație globală de promovare și sustinere a antreprenoriatului social și a inovației sociale, prezentă începând din 2017 și în România unde își propune să contribuie la crearea unei societății în care fiecare persoană este un creator de schimbare, capabil să ia acțiune în mod creativ pentru a rezolva probleme sociale și a genera schimbări sistemice.

Gala Societății Civile este un proiect THE INSTITUTE, care promovează și premiază an de an activitatea sectorului asociativ din România.