Monitorizare de Impact – Etapa 1 // Kitul de arhitectură eematico

GSC și Ashoka România au lansat seria Monitorizare de Impact, un demers prin care ne-am propus să urmărim evoluția proiectelor înscrise în categoria A a competiției din 2022 – proiecte care au avut șansa să obțină, pe lângă Premiile I, II, III și Premiul pentru Impact Social.

Continuăm seria alături de Ion Neculai – Education Architect & Co-Founder al Asociației eematico, care ne-a povestit pe larg despre proiectul Kitul de Arhitectură eematico.

Kitul de Arhitectură este un proiect dezvoltat de Asociația eematico cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România prin Taxa de Timbru. Prin acest proiect, 216 copii din ciclul primar și gimnazial, din 11 clase și 8 județe, au beneficiat de un curs despre arhitectură și mediul construit bazat pe kituri refolosibile de jucării educaționale de asamblat, activități pe calculator și tutoriale video educative. Profesorii locali au fost direct implicați în susținerea activităților, fiind pregătiți de echipa noastră. În acest mod, ne-am asigurat că impactul va depăși clasele și generațiile implicate inițial, kiturile de materiale fiind refolosibile. Câteva detalii despre proiect aici.
 

eematico există de peste 7 ani și în acest timp am interacționat cu peste 6500 de copii din licee, școli și grădinițe private sau de stat, din toate mediile.
 

O problemă fundamentală pe care am identificat-o a fost gradul de implicare al copiilor în activitățile școlare. Aceasta decurge din:

Aceste probleme sunt observate de multiple studii internaționale care văd o conexiune directă între ele și performanța academică sau adaptarea la viața reală.

Problemele sunt cu adevărat acute în mediile defavorizate, unde de exemplu, activitățile extra-curriculare care ar putea suplini aceste carențe sunt aproape absente.

În același timp se constată o preocupare redusă a școlilor și chiar a mediului non-profit pentru educația despre arhitectură sau mediul construit. Și asta deși copiii sunt direct afectați de mediul în care trăiesc și urmează să devină actori în viața orașului. Și în cazul adulților relația dintre cetățeni și mediul construit este una pasivă, în care oamenii nu realizează ca sunt direct influențați de mediul în care trăiesc și au posibilitatea de a deveni participanți activi în viața și dezvoltarea acestuia. Lipsa unei educații, începând din copilărie, este un factor decisiv privind pasivitatea cetățenilor față de mediul construit.

Credem de asemenea că în această privință contribuie, pe lângă lipsa unor programe și materiale dedicate, și lipsa de pregătire a cadrelor didactice privind acest subiect.
 

Cel mai important lucru a fost să descoperim că exista un număr mare de cadre didactice deschise unor proiecte noi, deschise să învețe abilități noi și să încerce activități care îi vor provoca să își depășească limitele.

Astfel, pentru a putea demara proiectul Kitul de Arhitectură de a cărui implementare la clasă urmau să se ocupe cadrele didactice locale, am făcut un anunț prin care căutam voluntari. Intenția era să implicăm în proiect doar persoane care își doresc, motiv pentru care am anunțat de la început condițiile în mod transparent. Ne așteptam sincer să primim 3 - 5 cereri. Am primit 40 deși aveam posibilitatea să implicăm în proiect 7-8 cadre didactice. Până la urmă, prin eforturi suplimentare, am reușit să implicăm 11. Surprizele nu s-au oprit aici. Deschiderea arătată a fost prezentă din momentul activităților de formare până la implementarea propriu zisă.

Am fost de asemenea surprinși foarte plăcut când am descoperit inovația de care au dat dovadă unele dintre cadrele didactice. De exemplu, una dintre învățătoare, care avea o clasa de 13 copii, a dorit să implementeze proiectul și în altă școală unde avea un alt post. Problema era că acolo avea un număr aproape dublu de copii. Și atunci a încercat ceva ce noi doar ne gândisem înainte, de teama pandemiei. Doamna profesoară, profitând de un moment de relaxare al restricțiilor, a decis ca folosirea kiturilor de către copii să se facă în echipe de câte doi sau trei copii, extinzând cursul și la clasa mai numeroasă. Deși poate părea o soluție de compromis, în realitate valoarea educațională este sporită prin dezvoltarea lucrului în echipă.
 

Impactul pentru noi îl reprezintă modificările care apar în comportamentul și atitudinile beneficiarilor după implementarea proiectului. Desigur, vorbim despre schimbări ce pot fi atribuite activităților noastre, excluzând acele lucruri care s-ar fi întâmplat și în absența activităților propuse. Un exemplu de astfel de impact sunt copii care se duc acasă și aplică metode de reciclare descoperite în activitățile noastre.

Știm că în literatura de specialitate la ce ne referim noi este mai degrabă “outcome”, impactul fiind mai degrabă un cuvânt rezervat schimbărilor sistemice. Sigur, în acest sens este dificil de spus, dacă avem sau nu impact. Activitățile educaționale produc efecte peste ani, foarte greu de măsurat și mai ales de atribuit unei singure intervenții.

În ceea ce privește măsurarea impactului, facem acest lucru într-un mod mai degrabă simplist. Acest lucru nu este o consecință a neștiinței. Avem în echipă membri care au urmat cursuri despre măsurarea impactului. Este mai degrabă o consecință a unui concurs de factori. Pe de o parte este dimensiunea redusă a organizației noastre care face ca resursele noastre, financiare și umane, să fie extrem de limitate. Măsurătorile necesită bani și timp. Este apoi faptul că puțini finanțatori alocă specific resurse unui astfel de demers. Și chiar dacă impun cerințe în acest sens, rezultatele pe care le așteaptă sunt mai degrabă din sfera rezultatelor concrete de tip - număr de beneficiari, număr de produse livrate etc. care țin mai mult de “output”.

Concret însă, încercăm, în mod limitat să analizăm rezultatele intervențiilor noastre prin chestionare de autoevaluare ale copiilor, chestionare cu întrebări deschise pentru cadre didactice, interviuri semi structurate cu copii sau adulți și desene ale copiilor. În general căutăm să facem o evaluare înainte și după intervenție pentru a seta o referință obiectivă.
 

Schimbările observate sunt în două direcții. O schimbare, din ce au raportat cadrele didactice, este legată de deschiderea copiilor față de alte domenii profesionale. Astfel copiii, ca urmare a acestui curs, au început să se gândească la meserii precum designer, arhitect, inginer, deși interesele lor erau mai limitate înainte - fotbal, cosmetică, youtuber etc.
 

O altă schimbare privește grija și interesul pentru mediul construit. Mulți dintre copii s-au implicat puternic în proiectele lor și au dat frâu liber creativității, punând în machetele lor viziunea despre cum ar putea arăta casa lor, camera lor sau orașul ideal. Au abordat aceste probleme cu simț critic și o dorință de a îmbunătăți situația existentă.

Activitățile cursului, așa cum au mărturisit și profesorii în chestionarele de feedback, au atins și alte arii de dezvoltare precum gândirea critică, creativitatea, comunicarea și, acolo unde condițiile pandemice au permis acest lucru, abilități de colaborare și lucru în echipă.
 

Într-adevăr, prima iterație a proiectului s-a încheiat. Rezultatele bune obținute însă ne-au permis să solicităm finanțare suplimentară de la Ordinul Arhitecților prin Timbrul de Arhitectură. Am obținut această finanțare astfel încât vom putea implementa proiectul în 12 comunități cu un număr de 250+ copii. Din octombrie 2022 noul proiect a început. Am avut ocazia înainte să analizăm rezultatele primei etape, să cerem feedback și să încercăm să integrăm lecțiile învățate.
 

Astfel, din modificările propuse menționăm: modificări aduse lecțiilor, o colaborare și mai strânsă cu cadrele didactice și o nouă activitate care să implice părinții și alte clase.

Modificările aduse lecțiilor sunt mai degrabă legate de kituri, de materialele didactice și facilitatea folosirii acestora. Am căutat deci, acolo unde au fost întâmpinate dificultăți, să simplificăm materialele sau să căutăm să atingem mai bine obiectivele educaționale - de pildă să introducem mai mult subiectul sustenabilității la lecția despre inginerul de instalații.

Prin colaborare mai strânsă cu profesorii ne referim la a oferi mai mult sprijin în etapa de implementare și păstrarea unui contact mai strâns - mai multe discuții de feedback sau suport pe parcurs. Scopul este ușurarea sarcinii lor cât și o urmărire mai clară a obiectivelor educaționale. De exemplu am avut situații în care profesorii s-au jenat să ne contacteze cu întrebări și au căutat soluții sau răspunsuri singuri.

În fine, în ceea ce privește lecția suplimentară aceasta a venit din două direcții. Pe de o parte a fost dorința noastră de a crea o oportunitate copiilor din alte clase să interacționeze cu proiectul. La fel, ne-am dorit tare mult ca părinții să aibă oportunitatea să vadă direct rezultatele activităților copiilor lor, să vadă utilitatea practică pe care o pot avea activitățile de la școală. Pe cealaltă parte, am primit feedback de la profesori că elevii au tot căutat să prezinte prietenilor și colegilor din alte clase proiectul. Am conceput astfel, la finalul celor 7 lecții de curs, o activitate deschisă. În aceasta copiii vor putea să prezinte colegilor și părinților ce au descoperit, ce au construit și chiar vor avea oportunitatea să îi implice pe ceilalți copii într-o activitate din curs, punându-se în rolul de facilitatori.

Monitorizarea de Impact va avea patru etape și va ajunge la final în luna octombrie 2023. Pentru a urmări evoluția proiectelor participante, rămâneți cu ochii pe website-ul GSC, dar și pe canalele de Facebook și Instagram.

***

Ashoka este cea mai mare organizație globală de promovare și sustinere a antreprenoriatului social și a inovației sociale, prezentă începând din 2017 și în România unde își propune să contribuie la crearea unei societății în care fiecare persoană este un creator de schimbare, capabil să ia acțiune în mod creativ pentru a rezolva probleme sociale și a genera schimbări sistemice.

Gala Societății Civile este un proiect THE INSTITUTE, care promovează și premiază an de an activitatea sectorului asociativ din România.