Oraşul este un bun comun al nostru și trebuie să ne implicăm în luarea deciziilor care îl privesc

 

 

Tată, tată, web designer, voluntar. Zic eu. Dar am auzit de la funcționari publici că e Gică Contra, un cârcotaș și un reclamagiu infantil sau direct malițios. Cred că e același simptom cu etichetările de huligani din anii 90, anarhiști ai statului paralel din zilele noastre, cauzat de regula orwelliană din Ferma Animalelor.

 

 

Profesional aș fi inginer mecanic în acte sau web developer freelancer autodidact, dar cred că te referi la parcursul meu de activist civic. Consoarta m-a atras din Cluj în municipiul numit Mediaș și nu m-am putut obișnui cu discordanța dintre cele două orașe, atât în ceea ce privește domeniul public, cât și viața socială. Am văzut o grămadă de anomalii, cele care se văd cu ochiul liber, în parcuri, pe stradă, am început să le fotografiez şi să le încarc pe internet, pe un blog personal prin 2010 [tulai.ro (DEX  it), de atunci reprofilat], apoi văzând că a trezit interesul oamenilor și pentru că nu exista un forum local în care neregulile să fie centralizate laolaltă pentru a putea fi identificate, discutate și rezolvate, în 2012, am creat un grup pe Facebook - „Inițiativa pentru Mediaș“. 

 

Pe lângă scopul acesta pragmatic, am dorit să transmit ideea că oraşul este un bun comun al nostru, nu doar al lor, al conducătorilor, și că trebuie să ne implicăm în luarea deciziilor, să avem grijă şi de ceea ce se întâmplă dincolo de poarta noastră. Toţi avem grijă să fie bine și frumos în apartamentul nostru. Pe casa scărilor este ceva mai urât, iar în faţa sau mai ales în spatele blocului deseori mizerie și paragină. Acele spaţii nu sunt comune, ale tututor, ci ale nimănui. În primul rând mentalitatea aceasta trebuie schimbată, să ne îngrijim şi de spaţiile comune, de oraş. Este casa noastră extinsă. Cei din oraș, medieșenii, sunt familia noastră extinsă. E foarte firesc, așa cum te implici în bunăstarea familiei, să te implici și în bunăstarea comunității.

 

 

Greu să ierarhizez reușitele. În ordine oarecare și sigur incomplet, aș aminti acțiunea de curățare a unei râpe de lângă DN 14A, un depozit comunitar de gunoi, clandestin și secular, unde s-au reunit voluntar pentru munca de jos cetățeni, firme, partide, servicii publice și administrația locală. Acțiunea a fost premiată de CeRe, la Gala Premiilor Participării Publice în 2015. Vreau să cred că datorită sesizărilor și plângerilor Grupului nostru, de câțiva ani se mai semnalizează oarecum lucrările pe carosabil, căci înainte cel mult cu PET-ul de bere și crenguțe. Am reușit să impunem unele Hotărâri de Consiliu, cum ar fi voluntariatul la Poliția Locală, sau să influențăm altele, cum ar fi numirea unor reprezentanți lipsă în asocieri public-privat, sau anularea unor planuri de investiții pe care le-am considerat inoportune. 

 

Precedenta administrație, deși criticată fără milă, a fost deschisă dialogului; consider reușite prețioase și câteva dezbateri publice și emisiuni radio-tv cu reprezentanții conducerii, pe probleme concrete și punctuale. Ar mai fi versiunea 3.0 a platformei noastre civice, Mediaș Alert, care s-a bucurat de încrederea și aprecierea Fondului pentru Democrație, cu ajutorul căruia am lansat aplicația de sesizări și publicația www.medias-alert.ro, în cadrul contractului de finanțare seria 1, numărul 1.  Reușită dătătoare de speranță mai e și că nu puțini funcționari din administrația locală ne aprobă atitudinea, chiar dacă își permit asta doar în taină. Și cum am spus, aleator, deci nu în ultimul rând, premiul-surpriză de la Gala Societății Civile din acest an.

 

Nereușite. Le spun regrete. Regret că dialogul între platforma noastră și administrația locală instalată în 2016 a dispărut complet. Nu doar că noua conducere a orașului nu mai are aceeași deschidere, dar își permite doar să nu răspundă în niciun fel sau doar expeditiv unor sesizări și petiții, chiar și pe legea accesului la informații publice. Pentru că ce se poate întâmpla? I-am putea acționa în judecată. Și, eventual, am putea câștiga dreptul la un răspuns, după 1 an de procese. Eu unul nu pot juca așa. 

 

În legătură cu unele legi sau HCL neaplicate de Primar am apelat la ajutorul Prefectului. Într-un târziu am primit niște răspunsuri. Halucinante. Târzii și în batjocură, dar măcar ceva. CNAIR și Consiliul Județean Sibiu însă nu au onorat cu niciun răspuns o petiție pentru care am adunat 2,563 de semnături, când am cerut salubrizarea și amenajarea decentă a unor parcări de la intrarea în Mediaș. 

 

Ce am învățat din nereușite? Nimic foarte nou. Decât că democrația în fapt nu e participativă. “Alegerea capricioasă a conducătorilor” este un mare neajuns al sistemului democratic, știm de la Platon. Și din nou, în loc să combatem sistemul existent, cred că trebuie să schimbăm paradigma. Sistemul electoral.

 

 

Nu-mi place să fac topuri și se pare că de ce mă tem nu scap. Melania Medeleanu, Vlad Voiculescu sau Binomul care face un spital, sunt activiști pe care îi admir. Mai sunt însă mulți alții, mai puțin vocali, mai puțin vizibili, dar care înfăptuiesc miracole mici și mari în taină. Îi întâlnesc cu prilejul preocupărilor noastre în cadrul Crucii Roșii Mediaș, voluntari care își plătesc “contribuțiile sociale” benevole, risipind din cearcănele și durerile celor mai încercați dintre noi. Îl admir pe părintele Böjte Csaba, coordonatorul Fundației Sf. Francisc din Deva, care de 25 de ani îngrijește trup și suflet în zeci de cămine înființate în toată țara 2500 de copii și tineri orfani sau vulnerabili crescuți în condiții inumane. Și mai sunt “soroșist” convins. Combaterea discriminării, date deschise, incluziunea persoanelor dezavantajate, economie socială și arhitectură socială participativă sunt exact valorile sociale în care cred și eu, și mai cred că Fundația pentru o Societate Deschisă a contribuit enorm în 39 de ani la iluminarea țărilor izolate în beznă și în 26 de ani la dezbrăcarea principiilor și apucăturilor comuniste din ADN-ul nostru românesc. 

 

 

Am povestit mai sus până la Inițiativa pentru Mediaș, și după 5 ani transformarea în platforma Mediaș Alert. Grup informal, fără forme legale. O inițiativă civică pentru dezvoltarea orașului Mediaș. 

 

 

“Aplicaţia şi Grupul de discuţii sunt mijloace de cooperare centralizate şi publice, între Primărie, Consiliul Local, Poliţia Mediaş, serviciile publice şi cetăţeni. Dialog proactiv în favoarea oraşului. Platforma permite cetăţenilor să interacţioneze, să sesizeze probleme de pe domeniul public, să se informeze, şi prin toate acestea, să schimbe în mod concret oraşul în care trăiesc.” 

 

Ne-am propus un pic din statul ideal, oikeiopragia, strop din utopia “România lucrului bine făcut”. Să facă fiecare ce poate, unde e, cu ce are. Dar măcar o societate (mai) deschisă. Oraşul oamenilor, cu oameni, pentru oameni. Din care sper că am reușit măcar un city cu un bit mai smart.

 

Legenda spune că Pitz era omul care patrula în jurul Turnului Trompeţilor, pe o structură de lemn. De la înălţime putea să vadă turcii şi tătarii care se apropiau de cetatea Mediaş, ori incendiile ce mistuiau oraşul. Dădea veştile bune ori rele burgului de pe malul Târnavei Mari.

Azi pericolele nu mai vin din exterior.

Să înviem legenda. E nevoie.

Turre Pitz eşti TU!

 

Societatea. Nu putem schimba administrația, sperând că va rezulta un popor mai bun. Schimbarea trebuie să înceapă de la nivel individual, prin educație, apoi societatea își va alege reprezentanți mai buni și nu îi va mai tolera pe cei aroganți, incompetenți, corupți și nedemni de funcții de demnitate publică. Eu nu pot să protestez în stradă împotriva Guvernului. Nu Guvernul e cauza problemelor noastre, ci 50% dintre alegători care au desemnat acest guvern. Cum protestez împotriva jumătății poporului? 

Desigur e la fel la nivel local, și în Mediaș. Sau in Statele Unite. Tocmai am intrat pe site-ul Fundației pentru o Societate Deschisă, să aflu că și-a încetat activitatea în România de un an. Nu știam nimic despre asta, și nu aștept nimic bun din asta. Se apropie și România de 1984.