Când ați realizat ca este nevoie de Active Watch?
Bunica organizației ActiveWatch, Agenția de Monitorizare a Presei Academia Cațavencu, s-a născut la începutul anilor ’90 din dorința de a demonta manipularea naționalistă. Prin anii aceia, două partide naționaliste vrăjeau românii cu”pericolul maghiar”, un artificiu eficient, odată ce a reușit să propuleseze un fanfaron populist în parlament și un altul primar la Cluj. O parte a mass-media participau la jocul româno-maghiar, iar noi ne-am gândit că ar fi util să expunem mecanismele manipulării naționaliste. A urmat apoi radiografia presei rasiste – anti-roma – și, în sfârșit, cea a partizanatelor politice. De atunci am început să monitorizăm mass-media în campania electorală și nu am lipsit de la nici o ediție.
De când există ActiveWatch cum credeți ca a evoluat subiectul exprimării libere?
La nivelul societății, evoluția este cu siguranță una pozitivă. Cetățenii sunt tot mai conștienți de acest drept și îl folosesc pentru a-și exprima public, în stradă, prin petiții etc. pentru a-și exprima nemulțimirile, revendicările etc. Societatea se dezmorțește, iar dreptul la liberă exprimare e cel care pune în mișcare sângele societății.
În cazul mass-media, discuția e lungă. La nivel general, situația s-a schimbat mult în ultimii 10-12 ani. Mulți jurnaliști au renunțat la acest drept în favoarea unor avantaje de natură economică și l-au aservit intereselor patronale. Dacă acum 10-15 ani amenințările la adresa libertății presei veneau preponderent din afara profesiei, acum ele provin în special din interiorul redacțiilor. Am putea spune că auto-cenzura a înlocuit cenzura. Din păcate, libera exprimare e compromisă de acest gen de presă, fiind un drept adeseori abuzat dincolo de limitele sale pentru a servi interese străine de misiunea presei de a informa corect și onest.
Dar dacă vorbim despre jurnaliștii care au abandonat instituțiile media convenționale și au lansat publicații alternative – DOR, delazero.ro, casajurnalistului.ro, investigatiimedia.ro și alte câteva – atunci vom descoperi că jurnalismul profesionist mai există și că își caută o cale de supraviețuire economică; iar primul pas a fost făcut: au reabilitat exprimarea liberă
Care este cea mai mare realizare a ActiveWatch?
Cele mai mari realizări ale ActiveWatch sunt următoarele:
Am reușit să rămânem timp de peste 20 de ani consecvenți valorilor organizației, ne-am păstrat echidistanța față de actorii politici și guvernamentali, deci suntem foarte mulțumiți când ne înjură toate taberele politice-mediatice-mafiote.
Am reușit – împreună cu alte câteva organizații – să convingem Uniunea Europeană să adauge, pe lista scurtă a condițiilor politice de aderare a României, libertatea presei.
Am contribuit la edificarea cadrului legislativ favorabil libertatii de exprimare pe care il are România.
Am contribuit la salvarea – în două rânduri – a CNSAS (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității), de fiecare dată în stradă: am co-organizat primul lanț uman în jurul Palatului Parlamentului și am ieșit la Universitate a doua oară.
Am scos din beciurile Poliției peste 50 de cetățeni europeni care fuseseră reținuți de jandarmi pentru că se gândeau dacă să protesteze sau nu împotriva summitului NATO de la București.
Am moșit nașterea primelor generații de ziariști romi și a primei generații de medici romi.
Deși suntem printre cele mai vechi ONG-uri din România, am reușit mereu să aducem oameni noi în organizație și să rămânem tineri.
Cum credeți că sunteți percepuți de jurnaliști și oameni din politică?
Credem sau sperăm că jurnaliștii onești ne percep încă drept niște apărători ai drepturilor și misiunii lor. De le restul nu mai avem așteptări. Ne percep în funcție de interesele lor de moment – fie ca “PasiveWatch” atunci când nu considerăm oportun să intervenim în situații reclamate de ei și care vizează întotdeauna comportamente neprofesioniste ale concurenței din piață, fie ca agenți ai unor interese politice sau de altă natură atunci când reacționăm la diverse abateri etice/situații.
Oamenii din politică, luați unul câte unul, au început să înțeleagă că intervențiile noastre nu pot fi reduse la paradigma comună culturii de partid (“io ce am la chestia asta?”); așa se poate înțelege de ce am reușit să promovăm intervenții sociale de interes public cu ajutorul câtorva politicieni din parlament ori din administrația publică centrală sau locală.
Dacă vorbim despre politicieni în general, atunci credem că nu ne simpatizează și asta mai ales de când, în 2012, am lansat sintagma “toate partidele aceeași mizerie” – mesaj care pentru noi înseamnă un apel la împrospătarea clasei politice cu actori noi.
Care a fost ultima sezisare în urma careia cineva a primit amendă?
Asta:
“...ăștia vor stăpâni exact ca pe vremuri acel Ținut, acolo va fi cel mai mare măcel posibil. Va fi un dezastru, nu există cuvinte. Ce autonomie? Ce Ținut Secuiesc? Va exploda toată zona aia. Este incalificabil. Cum justifici tu de la București, un politician efemer faptul că ți-ai bătut joc de niște oameni? Ce vină au ăia [românii din Harghita și Covasna][…] pur și simplu să-i trimiți la tăiere printr-o asemenea decizie. Acolo nu există prietenie, astea sunt de suprafață. Nu există compatibilitate, astea sunt de suprafață. În momentul în care ei [maghiarii] vor fi stăpâni pe zona respectivă, România a luat foc în acea parte.”[...]”Eu știu că la noi se va da în cap pe stradă. Oamenii nu vor mai putea să vorbească în limba română, vor fi atacați pe stradă, vor fi batjocoriți.”
Vă lăsăm satisfacția să identificați autorul.
Ce faceți în restul timpului, când nu faceți sesizări pentru jurnaliști?
Sesizări facem destul de rar, încercăm să evităm o avalanșă de asemenea epistole pentru a nu ajunge ca-n povestea cu lupul. Cea mai mare parte a activității noastre este dedicată sprijinului oferit jurnaliștilor atunci când le sunt încălcate drepturi. Păstrăm sesizările către CNA sau CNCD pentru situațiile cu adevărat grave.
Și mai facem câte ceva:
Mai multe informații despre activitatea organizației ActiveWatch regăsiți pe www.activewatch.ro.