Materialul de mai jos nu este un interviu propriu-zis ci o preluare a unui post de pe blogul www.virtually.ro scris de Nicoleta Gavrila, PR Executive, Millenium Communications.
Mai mult decat a fi un simplu post, este un indemn pentru toti studentii din facultatile de comunicare si nu numai sa faca voluntariat:
"Ladies and gentlemen, let me formally introduce myself: Nicoleta Gavrila este numele meu, sunt PR Executive la Millenium Communications (Lovely People!) si, la invitatia Simonei, o sa-mi pun sufletul si experienta de baby PR-ist pe dashboard, cu speranta ca unora dintre voi s-ar putea sa li se para utila teoria mea despre cum poti sa te angajezi intr-o agentie de comunicare.
Acum aproape doua luni, in cea mai faina zi a anului (ziua mea :D), Bogdan Theodor Olteanu (Fratele cel mare al Diviziei de PR Millcomm), scria cam asa la el pe blog:
Pana sa o cunosc pe Nico traiam cu convingerea ca orice exec proaspat angajat este aproape inutil in primele 3 luni. Mi-a rasturnat aceasta idee in chiar prima saptamana a colaborarii noastre.
Am angajat-o dupa un interviu pe fuga, pentru ca aveam mare nevoie de un om. Lucrase voluntar la unul dintre proiectele noastre, organizarea effie awards, iar colega care o coordonase (multumesc Raluca!) mi-a recomandat-o cat de calduros a putut (de obicei nu prea ii iese chestia asta cu caldura).
Ma opresc aici pentru ca urmeaza partea cu laudele, iar textul asta nu e unul dedicat calitatilor si defectelor mele, ci unei idei in care cred foarte mult si care si-a dovedit deja utilitatea (daca n-ar fi fost asa, nu as fi scris acest text): voluntariatul este pas important in formarea unui om de comunicare.
Teoria mea e una solida si, prin urmare, are la baza cativa piloni relevanti:
1. Voluntariatul face bine la cap si la suflet. Indiferent de domeniul de activitate al ONG-ului sau institutiei in care alegi sa-ti petreci cateva ore din timpul liber, o sa ai posibilitatea sa inveti, more or less in a funny way, o multime de lucruri care te vor ajuta in activitatea viitoare: cum e cu time managementul sau cu project managementul, cat de important e sa-ti indeplinesti fiecare task, oricat ar fi el de mic, cu simt de raspundere, cum e sa te implici trup si suflet intr-un proiect si, la sfarsit, sa te asezi pe-o scara si sa nu-ti dai seama daca sa plangi de fericire (ca ai contribuit la realizarea unui lucru extraordinar) sau de tristete (ca s-a terminat). Odata intrat in campul muncii, s-ar putea sa te numeri printre norocosii care se regasesc in mesajele pe care le transmit clientii lor sau sa fii unul dintre ceilalti. Diferenta e ca nu prea mai mai ai aceeasi libertate de alegere ca-n perioada in care faceai voluntariat.
2. Voluntariatul e o ocazie excelenta de a invata chiar si din greseli. Odata angajat cu acte-n regula, nu prea iti mai permiti luxul de a gresi (foarte des) si asta nu pentru ca ti-ar taia cineva capul, ci din respect pentru omul cu care lucrezi (fie el manager sau client) si pentru propria persoana. Dar pentru ca putini se nasc geniali si pentru ca cei mai multi dintre noi trebuie sa se friga intai ca sa isi dea seama care e temperatura optima la care poate fi bauta cafeaua (element de baza in munca de om de comunicare), trebuie sa mai si gresim. Si daca tot trebuie, macar s-o facem intr-un context care minimizeaza efectele adverse, zic. J
3. Un an de voluntariat intr-o asociatie studenteasca de profil cantareste mai mult (din punct de vedere al abilitatilor dobandite) decat doi ani de facultate. Eu sunt absolventa de Comunicare si Relatii Publice (Facultatea de Litere) si masteranda la FJSC, insa cei trei ani de implicare activa in proiectele PRIME, Asociatia Studentilor la Comunicare si Relatii Publice, m-au pregatit mult mai bine pentru cariera de PR-ist decat toti acesti 5 ani de scoala. In PRIME am invatat sa fac strategie de comunicare, sa vorbesc cu jurnalistii, sa scriu comunicate, sa repar si sa-mi asum greselile si multe alte lucruri pe care, odata angajata, le-am pus in practica si m-au ajutat sa ies bine atat la evaluarea interna, cat si la cea a clientului.
4. Voluntariatul intr-o asociatie studenteasca e o oportunitate excelenta de a-ti crea un network fain - si aici ma refer atat la colegii de asociatie (care, in majoritatea cazurilor, iti devin ulterior colegi de industrie), cat si la oamenii care profeseaza deja si la care incepem prin a ne uita ca la niste zei. Daca esti in echipa de organizare a unui eveniment sau pur si simplu participi la o conferinta sau un workshop, ai posibilitatea de a interactiona cu o multime de oameni care iti pot fi, ulterior, colegi de lucru. Eu una asa am ajuns sa lucrez atat la Agentia de Monitorizare a Presei- Active Watch, cat si la Millenium Communications (dupa cum ati aflat si din copy-paste-ul de mai sus). Si acum sunt mega fericita. J
5. Voluntariatul contribuie la intarirea coloanei vertebrale, un element care nu ar trebui sa lipseasca niciunui om, indiferent de domeniul in care vrea sa activeze. La noi e usor mandatory pentru ca altfel ori suntem exclusi din industrie, ori devenim exemplul perfect de Asa Nu al tuturor case-study-urilor si discutiilor dintre colegii de breasla. And we dont want that.
Daca mai punem la socoteala faptul ca, pe langa toate acestea, voluntariatul iti mai aduce si o multime de petreceri, teambuildinguri, prieteni, iubite, iubiti etc., zau ca nu inteleg de ce un student care vrea sa se si distreze, dar si sa se pregateasca pentru viata de om mare, n-ar merge toamna la recrutarile PRIME, AIESEC, VIP, BOS, ADVICE s.a.
Sa ne voluntarizam, asadar, si sa ne vedem sanatosi la pitch-uri!"
Mai mult decat a fi un simplu post, este un indemn pentru toti studentii din facultatile de comunicare si nu numai sa faca voluntariat:
"Ladies and gentlemen, let me formally introduce myself: Nicoleta Gavrila este numele meu, sunt PR Executive la Millenium Communications (Lovely People!) si, la invitatia Simonei, o sa-mi pun sufletul si experienta de baby PR-ist pe dashboard, cu speranta ca unora dintre voi s-ar putea sa li se para utila teoria mea despre cum poti sa te angajezi intr-o agentie de comunicare.
Acum aproape doua luni, in cea mai faina zi a anului (ziua mea :D), Bogdan Theodor Olteanu (Fratele cel mare al Diviziei de PR Millcomm), scria cam asa la el pe blog:
Pana sa o cunosc pe Nico traiam cu convingerea ca orice exec proaspat angajat este aproape inutil in primele 3 luni. Mi-a rasturnat aceasta idee in chiar prima saptamana a colaborarii noastre.
Am angajat-o dupa un interviu pe fuga, pentru ca aveam mare nevoie de un om. Lucrase voluntar la unul dintre proiectele noastre, organizarea effie awards, iar colega care o coordonase (multumesc Raluca!) mi-a recomandat-o cat de calduros a putut (de obicei nu prea ii iese chestia asta cu caldura).
Ma opresc aici pentru ca urmeaza partea cu laudele, iar textul asta nu e unul dedicat calitatilor si defectelor mele, ci unei idei in care cred foarte mult si care si-a dovedit deja utilitatea (daca n-ar fi fost asa, nu as fi scris acest text): voluntariatul este pas important in formarea unui om de comunicare.
Teoria mea e una solida si, prin urmare, are la baza cativa piloni relevanti:
1. Voluntariatul face bine la cap si la suflet. Indiferent de domeniul de activitate al ONG-ului sau institutiei in care alegi sa-ti petreci cateva ore din timpul liber, o sa ai posibilitatea sa inveti, more or less in a funny way, o multime de lucruri care te vor ajuta in activitatea viitoare: cum e cu time managementul sau cu project managementul, cat de important e sa-ti indeplinesti fiecare task, oricat ar fi el de mic, cu simt de raspundere, cum e sa te implici trup si suflet intr-un proiect si, la sfarsit, sa te asezi pe-o scara si sa nu-ti dai seama daca sa plangi de fericire (ca ai contribuit la realizarea unui lucru extraordinar) sau de tristete (ca s-a terminat). Odata intrat in campul muncii, s-ar putea sa te numeri printre norocosii care se regasesc in mesajele pe care le transmit clientii lor sau sa fii unul dintre ceilalti. Diferenta e ca nu prea mai mai ai aceeasi libertate de alegere ca-n perioada in care faceai voluntariat.
2. Voluntariatul e o ocazie excelenta de a invata chiar si din greseli. Odata angajat cu acte-n regula, nu prea iti mai permiti luxul de a gresi (foarte des) si asta nu pentru ca ti-ar taia cineva capul, ci din respect pentru omul cu care lucrezi (fie el manager sau client) si pentru propria persoana. Dar pentru ca putini se nasc geniali si pentru ca cei mai multi dintre noi trebuie sa se friga intai ca sa isi dea seama care e temperatura optima la care poate fi bauta cafeaua (element de baza in munca de om de comunicare), trebuie sa mai si gresim. Si daca tot trebuie, macar s-o facem intr-un context care minimizeaza efectele adverse, zic. J
3. Un an de voluntariat intr-o asociatie studenteasca de profil cantareste mai mult (din punct de vedere al abilitatilor dobandite) decat doi ani de facultate. Eu sunt absolventa de Comunicare si Relatii Publice (Facultatea de Litere) si masteranda la FJSC, insa cei trei ani de implicare activa in proiectele PRIME, Asociatia Studentilor la Comunicare si Relatii Publice, m-au pregatit mult mai bine pentru cariera de PR-ist decat toti acesti 5 ani de scoala. In PRIME am invatat sa fac strategie de comunicare, sa vorbesc cu jurnalistii, sa scriu comunicate, sa repar si sa-mi asum greselile si multe alte lucruri pe care, odata angajata, le-am pus in practica si m-au ajutat sa ies bine atat la evaluarea interna, cat si la cea a clientului.
4. Voluntariatul intr-o asociatie studenteasca e o oportunitate excelenta de a-ti crea un network fain - si aici ma refer atat la colegii de asociatie (care, in majoritatea cazurilor, iti devin ulterior colegi de industrie), cat si la oamenii care profeseaza deja si la care incepem prin a ne uita ca la niste zei. Daca esti in echipa de organizare a unui eveniment sau pur si simplu participi la o conferinta sau un workshop, ai posibilitatea de a interactiona cu o multime de oameni care iti pot fi, ulterior, colegi de lucru. Eu una asa am ajuns sa lucrez atat la Agentia de Monitorizare a Presei- Active Watch, cat si la Millenium Communications (dupa cum ati aflat si din copy-paste-ul de mai sus). Si acum sunt mega fericita. J
5. Voluntariatul contribuie la intarirea coloanei vertebrale, un element care nu ar trebui sa lipseasca niciunui om, indiferent de domeniul in care vrea sa activeze. La noi e usor mandatory pentru ca altfel ori suntem exclusi din industrie, ori devenim exemplul perfect de Asa Nu al tuturor case-study-urilor si discutiilor dintre colegii de breasla. And we dont want that.
Daca mai punem la socoteala faptul ca, pe langa toate acestea, voluntariatul iti mai aduce si o multime de petreceri, teambuildinguri, prieteni, iubite, iubiti etc., zau ca nu inteleg de ce un student care vrea sa se si distreze, dar si sa se pregateasca pentru viata de om mare, n-ar merge toamna la recrutarile PRIME, AIESEC, VIP, BOS, ADVICE s.a.
Sa ne voluntarizam, asadar, si sa ne vedem sanatosi la pitch-uri!"