Nume proiect: Muzeul Abandonului. Muzeu forum digital și participativ.
Nume organizație: Asociația Q-Arts
Sectiunea / Secțiunile:
Artă și cultură
Premiul Special pentru INOVAȚIE
Perioada în care s-a derulat proiectul:
Iunie – Noiembrie 2021
Acoperirea geografică a proiectului / inițiativei:
Națională
Parteneri:
Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC), Fundația SERA România, Hope and Homes for Children România, IQads, Primăria Municipiului Sighetu-Marmației, Quartz Records SRL, Rețeaua Națională a Muzeelor din România, Scena 9, Zile și nopți.
Rezumatul proiectului:
În 2021 am „săpat” fundația Muzeului Abandonului, un muzeu despre abandon în toate formele lui, dar mai ales despre fenomenul abandonului copiilor în sistemul de protecție moștenit din trecut, despre care încă nu s-a vorbit cu adevărat în România. Muzeul Abandonului este un muzeu-forum digital și participativ, un loc de întâlnire dintre publicul larg și comunitatea invizibilă a copiilor abandonați din România, un spațiu sigur unde această traumă colectivă poate începe procesul de vindecare.
Muzeul abandonului este un proiect cultural, dar cu un impact social semnificativ. În numai 9 luni am reușit un paradox muzeal - am construit o comunitate consistentă în jurul unui muzeu care nu există încă - pagina de FB a proiectului ajungând la un reach de peste 700.000 de users și 80.000 de interacțiuni.
Proiectul a fost elaborat pe mai multe straturi de echipa de specialiști a muzeului și din mai mult perspective: istorică, muzeală, curatorială, socio-psihologică, dar și din cea a arhitecturii spațiilor imersive și de realitate augmentată, precum și ca fenomen de comunicare.
Fosta clădire a Căminului-Spital Sighetu Marmației, transformată prin scanare 3D în artefact digital, este acum căminul simbolic al muzeului care găzduiește prima expoziție de acest tip din România, cu un mix de soluții tehnologice care includ abordări de tip gaming, scanare 3D, fotografie 360, realitate augmentată.
Am demarat un amplu proiect de digitalizare de arhive personale și instituționale ce vor umple un gol istoric legat de fenomenul abandonului și vor fi reunite în colecțiile și arhiva publică a muzeului.
La scurt timp după lansarea site-ului proiectului (platforma gazdă bilingvă - http://www.muzeulabandonului.r o) a fost accesat de peste 6700 de persoane.
Contextul inițierii proiectului:
Muzeul Abandonului se află la intersecția a două nevoi culturale și memoriale:
Cultura abandonului în România. Deși decretul 770 / 1966 ce interzicea avorturile a fost abrogat imediat după ‘89, fenomenul abandonului a continuat sa fie endemic în România.
Recuperarea memorială și istorică a căminului-spital Sighet ce a devenit un loc simbolic, după ce imaginile cu copii abandonați aici au făcut înconjurul lumii. Această clădire tulburătoare a rămasă neatinsă din iulie 2003, când instituția a fost închisă definitiv, iar documentarea prin scanare 3D și arhivarea video în regim de urgență a clădirii a fost ultima șansă de a o conserva digital înainte de a fi renovată și amenajată pentru alte scopuri.
MA redă o narațiune istorică acestui fenomen și creează un spațiu în care această traumă colectivă să fie recunoscută și discutată public.
Scopul și obiectivele proiectului:
Maparea culturii abandonului și redarea unei narațiuni istorice a acestui fenomen prin crearea unui spațiu muzeal, virtual, de întâlnire dintre public și comunitatea invizibilă a copiilor abandonați. Realizarea unui muzeu forum digital și participativ; deschiderea unei discuții publice despre recunoașterea traumei instituționalizării, în prezența supraviețuitorilor; un loc sigur unde trauma colectivă poate începe procesul de vindecare; crearea unei arhive publice a acestui fenomen nedocumentat oficial, prin digitizarea de arhive personale și instituționale private ale organizațiilor umanitare.
Principalele activități:
Vizita de documentare: scanarea 3D a spațiului, documentarea video și foto a clădirii fostului Cămin Spital pentru Irecuperabili de la Sighet, alcătuirea fondului muzeal al expoziției digitale, semplarea audio a spațiului ce a stat la baza scenografiei sonore propuse de Zoli Toth.
Randarea și elaborarea tehnică a artefactului digital - clădirea Căminului Spital Sighet - care a devenit și meta-sediul Muzeului Abandonului.
Arhiva și colecțiile muzeului. Elaborarea unui protocol complex de organizare a obiectelor și mărturiilor ce vor sta la baza arhivei publice a muzeului. Mărturiile și obiectele arhivate au fost împărtășite comunității de pe pagina de FB, ajungând la un reach de peste 700.000 de users. Donațiile au venit în urma unei campanii publice de impact, în urma căreia am primit nu doar mărturii de la donatori privați, dar și arhive complexe de imagini și documente nedigitizate din partea unor ONG-uri active de la începutul anilor ’90 în România. Acestea vor face obiectul unei extinderi de proiect Harta Abandonului.
Platforma gazdă, bilingvă - www.muzeulabandonului.ro
Expoziția imersivă | Sighet. Cămin-Spital. Fosta clădire a Căminului-Spital Sighet, transformată prin scanare 3D în artefact digital, este acum căminul simbolic al muzeului care găzduiește prima expozitie de acest tip din România, cu un mix de soluții tehnologice care includ abordări de tip gaming, scanare 3D, fotografie 360, realitate augmentată.
Beneficiarii direcți:
Comunitatea copiilor adoptați internațional între 1990 și 2003 (când adopțiile internaționale au fost interzise). Numărul nu se cunoaște, pentru că fenomenul nu a fost cu adevărat documentat. Avem însă ca punct de reper comunitatea „Copiii niciodată uitați ai României”, urmărită de peste 60.000 de oameni, unde sute de persoane din străinătate adoptate din România în urmă cu mai bine de 20 de ani au reușit, în ultimii patru ani, să își găsească părinții biologici prin intermediul unei pagini de Facebook. - Supraviețuitorii sistemului de protecție a copilului. La începutul anilor ‘90 aproape 100.000 de copii se aflau oficial în registrele caselor de copii. În realitate, numărul lor era mult mai mare. Mii de copii erau abandonați în spitale și nu intraseră încă sub tutela Statului. - O parte din personalul medical, asistenți sociali etc Li s-a spus Garda Albă. Așa au rămas consemnați în istoria orală a vremurilor medicii care au facilitat intervențiile organizațiilor internaționale în orfelinatele din România. Ei sunt cei care în anii ‘90 au devenit primii activiști ai societății civile și care continuă și azi să participe activ la reforma sistemului de protecție a copiilor. Aceștia, alături de alți angajați în ONG-uri, au documentat realitatea pe care o descopereau în anii 1990. În lipsa unui demers public de documentare și preservare, acești oameni au inițiat arhive private de obiecte si imagini care acum vor putea fi puse în valoare. - Curatorii și echipa proiectului, neimplicați direct în povestea abandonului în România, dar implicați direct în construirea acestei narațiuni - Specialiști din muzee care au urmărit acest experiment muzeal - evoluția unui muzeu-forum digital și participativ.
Beneficiari indirecți:
Părinți care și-au abandonat copiii, care au îngropat traumatic subiectul în trecutul lor personal și care ar putea să înțeleagă mai bine contextul de atunci și faptul că nu a fost, deși poate părea așa, o decizie exclusiv personală; - Mass media națională și internațională care a preluat rezultatele unui îndelung studiu al fenomenului instituționalizării sau abandonului în România; - ONG-urile care au început colaborarea în cadrul proiectului și beneficiază de expertiza și rezultatele finale; - Formatori de opinie și autorități implicate în realizarea de politici publice, care pot găsi în Muzeul Abandonului o resursă valoroasă și un sprijin în demersul lor; - Cetățenii României, care, citind mărturiile despre abandon, s-au regăsit în acest fenomen răspândit, sub o formă sau alta, la scară națională.
Implicarea beneficiarilor:
Deseori fenomenele traumatice (războaie, masacre, dictaturi) stimulează în rândul populației un impuls documentarist și arhivistic spontan. Se naște o formă de responsabilitate personală față de istoria la care ești martor, dar care, prin absența documentării ei oficiale, pare că nu se întâmplă și nu s-a întâmplat niciodată.
În arhiva muzeului se găsesc atât documente oficiale, fotografii și înregistrări, cât și mărturii și obiecte cu povești colectate de la comunitatea adulților care au trecut prin sistemul de protecție a copilului, dar și de la medici, asistenți sociali, psihologi și alți profesioniști implicați în reforma sistemului de protecție a copilului ce păstrează colecții de obiecte-mărturii a ceea ce au văzut și au trăit, obiecte pe care nu le-au putut lăsa în urmă, și care de decenii îi apasă cu încărcătura lor emoțională.
Rezultatele proiectului:
Ne-am propus redarea unei narațiuni istorice a fenomenului abandonului în România printr-un proces colectiv de arhivare personală a mărturiilor unei bucăți din istoria recentă, nedocumentate oficial de Statul Român.
Am primit sute de mărturii, documente și obiecte pentru arhiva muzeului, reușind astfel performanța de-a crea o comunitate în jurul unui muzeu care încă nu exista. Impactul media a fost uriaș (peste 70 de apariții în presa scrisă, radio, TV).
Arhiva Muzeului Abandonului este o arhivă necesară, dar absentă în spațiul public, a cărei existență, fragmentată în arhive personale, și-a găsit în sfârșit un loc care să o adune.
Am colectat peste 50 de obiecte fizice reprezentative, care au fost digitizate (scanate 3D) și au intrat în colecția permanentă a muzeului, iar 10 dintre ele au fost deja preluate de House of European History (Bruxelles), ca documente digitale reprezentative pentru istoria comunismului în Europa.
Am lansat aplicația Sighet. Cămin-Spital, prima expoziție digitală, ce mixează tehnologia scanării 3D, interacțiunea de tip gaming și realitățile augmentate.
Muzeul Abandonului și anexele sale de comunicare (Facebook, Instagram, Youtube și platforma dedicată) funcționează ca elemente de interconectare între această comunitate până acum neștiută a celor abandonați și publicul larg.
Muzeul Abandonului este și un mic laborator de cercetare și testare muzeală în noua era digitală. Sperăm să fim în următorii ani un muzeu prin care să te plimbi cu ochelari VR, iar expozițiile pe care le pregătim sunt deja construite în acest viitor.
Resursele umane implicate:
Avem o echipă interdisciplinară de specialiști: Simina Bădică - curator la House of European History (Bruxelles), doi consultanți specializați în psihologie și psihologia traumei abandonului (Simona Tache și Daniela Boșca – director executiv FONPC), doi specialiști în comunicare socio-culturală (Ioana Călinescu – șef secție comunicare la Muzeul Național de Artă Contemporană și Oana Drăgulinescu), un specialist în tehnologii imersive și realitate augmentată (Ciprian Făcăeru) și un specialist arhivist (Iris Șerban – Șef peste Arhiva de Imagine de la Muzeul Țăranului Român) etc
Roluri / responsabilități ale partenerilor proiectului:
QUARTZ RECORDS – agenția de PR care a asigurat comunicarea proiectului, participând ca resursă financiară, umană și logistică în proiect. Este o agenție cu peste 10 ani de experiență în comunicarea proiectelor sociale și culturale, cu expertiză extinsă în zona categoriilor sociale defavorizate, dar mai ales în comunicarea proiectelor legate de copiii instituționalizați.
HHC ROMANIA – organizație non-guvernamentală care a închis instituție Cămin Spotal Sighet a pus la dispoziție informații și arhive personale, care să sprijine procesul curatorial. Accesul la psihologii și specialiștii organizației au oferit echipei muzeului experiența lor directă de lucru cu copiii institutionalizati, precum și accesul la obiecte memoriale ce au fost incluse în cilecția muzeului.
FONPC (Federația ONG pentru Copil) – o federație de aproximativ 100 de ONG-uri ce își îndreaptă activitate în folosul copiilor a avut un rol major în colectarea fondului material și imaterial al muzeului digital prin diseminarea țintită a anunțului în comunitatea vizată.
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI SIGHETU-MARMAȚIEI – a facilitat accesul și documentarea video și 3D a spațiului, în perioada mai – iunie 2021.
OPERA COMICĂ PENTRU COPII - ne-au asigurat spații necesare filmărilor pentru conferința concluzivă a primei etape de proiect.
PARTENERII MEDIA – Scena9, IQAds, Zile și Nopți, Radio România Cultural - ne-au asigurat diseminarea și vizibilitatea activităților proiectului prin ample materiale editoriale.
Buget:
250.000 lei
Contribuții în natură:
Am primit sprijin din partea mai multor parteneri instituționali pentru navigarea subiectului instituțional al abandonului: DGASPC, Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil, Fundația Hope and Homes for Children România, Fundația SERA România. Apoi Primăria Municipiului Sighetu-Marmației care ne-a permis prin parteneriat scanarea 3D a clădirii acum abandonate a fostului Cămin Spital Sighet. Corul Național de Cameră „Madrigal - Marin Constantin” și Opera Comică pentru Copii ne-au asigurat spații necesare filmărilor pentru conferința concluzivă a primei etape de proiect.
Facultăți din cadrul Universității București ne-au facilitat lucrul pentru arhivarea a peste 3000 de documente: Facultatea de Știinte Politice, Facultatea de Istorie, Facultatea de Litere, Facultatea de Sociologie și Asistență socială.
Obstacole majore întâmpinate:
Primul obstacol a fost legat de lipsa de informații – abandonul, deși este un fenomen covârșitor în România (peste 150.000 de copii în orfelinate în 1989 și țara cu cea mai mare rată de abandon din Europa), totuși documentarea subiectului lipsește aproape cu desăvârșire. Apoi noutatea formatului, Muzeul Abandonului nu este o extensie digitală a unui muzeu fizic, ci un proiect construit pentru zona digitală. Aplicația imersivă Muzeul Abandonului este o soluție tehnologică inovatoare, în care conținutul muzeal obținut utilizează metode mixte de documentare ce variază de la cercetarea de arhivă, interviuri, marturii, documentare foto-video, fotografie 360 și scanare 3D este expus publicului într-un format tridimensional și interactiv ce împrumută limbaje specifice noilor media, jocurilor video și realității virtuale.
Lecții învățate în urma implementarii proiectului:
Probabil am proceda la fel. Am construi întâi comunitatea prin campanii participative (muzeul are 30.000 de urmăritori activi înainte de a fi finalizată prima expoziție). Am porni lucrul pe mai multe paliere – platformă, canale social media, aplicație imersivă, arhivare de mărturii, construirea arhivei naționale, dar am face aceste lucruri cu mai multă răbdare. Dacă ne reproșăm ceva este că am dus echipa de lucru aproape de epuizare, necalibrând entuziasmul cu resursele de timp și financiare.
Calitățile proiectului:
Muzeul Abandonului este un proiect interdisciplinar de mari dimensiuni, ce deschide un drum încă nemapat în domeniul muzeal. Echipa muzeului nu a avut modele de urmat, ci a clădit un drum nou în zona muzeelor digitale. Muzeul Abandonului a devenit un laborator interdisciplinar în care s-a creionat un prototip de muzeu digital. Fosta clădire a Căminului-Spital Sighetu Marmației, transformată prin scanare 3D în artefact digital, este acum căminul simbolic al muzeului care găzduiește prima expoziție de acest tip din România, cu un mix de soluții tehnologice care includ abordări de tip gaming, scanare 3D, fotografie 360, realitate augmentată. Sperăm să fim în următorii ani un muzeu prin care să te plimbi cu ochelari VR, iar expozițiile pe care le pregătim sunt deja construite în acest viitor.
Planul de comunicare:
Campanie mărturii | Experiment social. (sept.-nov.2021). Trezirea empatiei sociale, colective, printr-un apel la propriile abandonuri, mai mici, mai puțin extreme, dar care au lăsat răni la fel de adânci. Am adus astfel împreună publicul larg, care a demonstrat o lipsă de empatie pe subiectul copiilor abandonați – nu am crescut în sistemul de protecție, nu mi-am abandonat copiii – și comunitatea copiilor care au crescut în sistemul de protecție.La umbra marilor abandonuri din orfelinate, au existat mereu micile abandonuri ale copiilor care au avut o familie. Vorbind despre rănile istoriilor noastre mici și foarte personale am reușit să ne conectăm mai puternic și mai real la rana mare a unei întregi societăți. În afara ei, nu poate începe nici vindecarea traumei copiilor care au reușit să scape vii din orfelinate, nici vindecarea noastră.
l Website proiect l
***
Despre Organizator:
Asociația Q-Arts a luat naștere în 2013 ca o extensie culturală a agenției Quartz Records, fondată de Oana Drăgulinescu în 2012, și sunt specializate în comunicarea de proiecte sociale și culturale și dețin un portofoliu amplu de comunicare, strategie și creare de evenimente. Asociația a fost creată pentru a sprijini activitatea agenției și pentru a crea proiecte proprii, după interesele specifice ale echipei – proiecte de restituire culturală, integrarea responsabilității sociale în context cultural.
Nume organizație: Asociația Q-Arts
Sectiunea / Secțiunile:
Artă și cultură
Premiul Special pentru INOVAȚIE
Perioada în care s-a derulat proiectul:
Iunie – Noiembrie 2021
Acoperirea geografică a proiectului / inițiativei:
Națională
Parteneri:
Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC), Fundația SERA România, Hope and Homes for Children România, IQads, Primăria Municipiului Sighetu-Marmației, Quartz Records SRL, Rețeaua Națională a Muzeelor din România, Scena 9, Zile și nopți.
Rezumatul proiectului:
În 2021 am „săpat” fundația Muzeului Abandonului, un muzeu despre abandon în toate formele lui, dar mai ales despre fenomenul abandonului copiilor în sistemul de protecție moștenit din trecut, despre care încă nu s-a vorbit cu adevărat în România. Muzeul Abandonului este un muzeu-forum digital și participativ, un loc de întâlnire dintre publicul larg și comunitatea invizibilă a copiilor abandonați din România, un spațiu sigur unde această traumă colectivă poate începe procesul de vindecare.
Muzeul abandonului este un proiect cultural, dar cu un impact social semnificativ. În numai 9 luni am reușit un paradox muzeal - am construit o comunitate consistentă în jurul unui muzeu care nu există încă - pagina de FB a proiectului ajungând la un reach de peste 700.000 de users și 80.000 de interacțiuni.
Proiectul a fost elaborat pe mai multe straturi de echipa de specialiști a muzeului și din mai mult perspective: istorică, muzeală, curatorială, socio-psihologică, dar și din cea a arhitecturii spațiilor imersive și de realitate augmentată, precum și ca fenomen de comunicare.
Fosta clădire a Căminului-Spital Sighetu Marmației, transformată prin scanare 3D în artefact digital, este acum căminul simbolic al muzeului care găzduiește prima expoziție de acest tip din România, cu un mix de soluții tehnologice care includ abordări de tip gaming, scanare 3D, fotografie 360, realitate augmentată.
Am demarat un amplu proiect de digitalizare de arhive personale și instituționale ce vor umple un gol istoric legat de fenomenul abandonului și vor fi reunite în colecțiile și arhiva publică a muzeului.
La scurt timp după lansarea site-ului proiectului (platforma gazdă bilingvă - http://www.muzeulabandonului.r o) a fost accesat de peste 6700 de persoane.
Contextul inițierii proiectului:
Muzeul Abandonului se află la intersecția a două nevoi culturale și memoriale:
Cultura abandonului în România. Deși decretul 770 / 1966 ce interzicea avorturile a fost abrogat imediat după ‘89, fenomenul abandonului a continuat sa fie endemic în România.
Recuperarea memorială și istorică a căminului-spital Sighet ce a devenit un loc simbolic, după ce imaginile cu copii abandonați aici au făcut înconjurul lumii. Această clădire tulburătoare a rămasă neatinsă din iulie 2003, când instituția a fost închisă definitiv, iar documentarea prin scanare 3D și arhivarea video în regim de urgență a clădirii a fost ultima șansă de a o conserva digital înainte de a fi renovată și amenajată pentru alte scopuri.
MA redă o narațiune istorică acestui fenomen și creează un spațiu în care această traumă colectivă să fie recunoscută și discutată public.
Scopul și obiectivele proiectului:
Maparea culturii abandonului și redarea unei narațiuni istorice a acestui fenomen prin crearea unui spațiu muzeal, virtual, de întâlnire dintre public și comunitatea invizibilă a copiilor abandonați. Realizarea unui muzeu forum digital și participativ; deschiderea unei discuții publice despre recunoașterea traumei instituționalizării, în prezența supraviețuitorilor; un loc sigur unde trauma colectivă poate începe procesul de vindecare; crearea unei arhive publice a acestui fenomen nedocumentat oficial, prin digitizarea de arhive personale și instituționale private ale organizațiilor umanitare.
Principalele activități:
Vizita de documentare: scanarea 3D a spațiului, documentarea video și foto a clădirii fostului Cămin Spital pentru Irecuperabili de la Sighet, alcătuirea fondului muzeal al expoziției digitale, semplarea audio a spațiului ce a stat la baza scenografiei sonore propuse de Zoli Toth.
Randarea și elaborarea tehnică a artefactului digital - clădirea Căminului Spital Sighet - care a devenit și meta-sediul Muzeului Abandonului.
Arhiva și colecțiile muzeului. Elaborarea unui protocol complex de organizare a obiectelor și mărturiilor ce vor sta la baza arhivei publice a muzeului. Mărturiile și obiectele arhivate au fost împărtășite comunității de pe pagina de FB, ajungând la un reach de peste 700.000 de users. Donațiile au venit în urma unei campanii publice de impact, în urma căreia am primit nu doar mărturii de la donatori privați, dar și arhive complexe de imagini și documente nedigitizate din partea unor ONG-uri active de la începutul anilor ’90 în România. Acestea vor face obiectul unei extinderi de proiect Harta Abandonului.
Platforma gazdă, bilingvă - www.muzeulabandonului.ro
Expoziția imersivă | Sighet. Cămin-Spital. Fosta clădire a Căminului-Spital Sighet, transformată prin scanare 3D în artefact digital, este acum căminul simbolic al muzeului care găzduiește prima expozitie de acest tip din România, cu un mix de soluții tehnologice care includ abordări de tip gaming, scanare 3D, fotografie 360, realitate augmentată.
Beneficiarii direcți:
Comunitatea copiilor adoptați internațional între 1990 și 2003 (când adopțiile internaționale au fost interzise). Numărul nu se cunoaște, pentru că fenomenul nu a fost cu adevărat documentat. Avem însă ca punct de reper comunitatea „Copiii niciodată uitați ai României”, urmărită de peste 60.000 de oameni, unde sute de persoane din străinătate adoptate din România în urmă cu mai bine de 20 de ani au reușit, în ultimii patru ani, să își găsească părinții biologici prin intermediul unei pagini de Facebook. - Supraviețuitorii sistemului de protecție a copilului. La începutul anilor ‘90 aproape 100.000 de copii se aflau oficial în registrele caselor de copii. În realitate, numărul lor era mult mai mare. Mii de copii erau abandonați în spitale și nu intraseră încă sub tutela Statului. - O parte din personalul medical, asistenți sociali etc Li s-a spus Garda Albă. Așa au rămas consemnați în istoria orală a vremurilor medicii care au facilitat intervențiile organizațiilor internaționale în orfelinatele din România. Ei sunt cei care în anii ‘90 au devenit primii activiști ai societății civile și care continuă și azi să participe activ la reforma sistemului de protecție a copiilor. Aceștia, alături de alți angajați în ONG-uri, au documentat realitatea pe care o descopereau în anii 1990. În lipsa unui demers public de documentare și preservare, acești oameni au inițiat arhive private de obiecte si imagini care acum vor putea fi puse în valoare. - Curatorii și echipa proiectului, neimplicați direct în povestea abandonului în România, dar implicați direct în construirea acestei narațiuni - Specialiști din muzee care au urmărit acest experiment muzeal - evoluția unui muzeu-forum digital și participativ.
Beneficiari indirecți:
Părinți care și-au abandonat copiii, care au îngropat traumatic subiectul în trecutul lor personal și care ar putea să înțeleagă mai bine contextul de atunci și faptul că nu a fost, deși poate părea așa, o decizie exclusiv personală; - Mass media națională și internațională care a preluat rezultatele unui îndelung studiu al fenomenului instituționalizării sau abandonului în România; - ONG-urile care au început colaborarea în cadrul proiectului și beneficiază de expertiza și rezultatele finale; - Formatori de opinie și autorități implicate în realizarea de politici publice, care pot găsi în Muzeul Abandonului o resursă valoroasă și un sprijin în demersul lor; - Cetățenii României, care, citind mărturiile despre abandon, s-au regăsit în acest fenomen răspândit, sub o formă sau alta, la scară națională.
Implicarea beneficiarilor:
Deseori fenomenele traumatice (războaie, masacre, dictaturi) stimulează în rândul populației un impuls documentarist și arhivistic spontan. Se naște o formă de responsabilitate personală față de istoria la care ești martor, dar care, prin absența documentării ei oficiale, pare că nu se întâmplă și nu s-a întâmplat niciodată.
În arhiva muzeului se găsesc atât documente oficiale, fotografii și înregistrări, cât și mărturii și obiecte cu povești colectate de la comunitatea adulților care au trecut prin sistemul de protecție a copilului, dar și de la medici, asistenți sociali, psihologi și alți profesioniști implicați în reforma sistemului de protecție a copilului ce păstrează colecții de obiecte-mărturii a ceea ce au văzut și au trăit, obiecte pe care nu le-au putut lăsa în urmă, și care de decenii îi apasă cu încărcătura lor emoțională.
Rezultatele proiectului:
Ne-am propus redarea unei narațiuni istorice a fenomenului abandonului în România printr-un proces colectiv de arhivare personală a mărturiilor unei bucăți din istoria recentă, nedocumentate oficial de Statul Român.
Am primit sute de mărturii, documente și obiecte pentru arhiva muzeului, reușind astfel performanța de-a crea o comunitate în jurul unui muzeu care încă nu exista. Impactul media a fost uriaș (peste 70 de apariții în presa scrisă, radio, TV).
Arhiva Muzeului Abandonului este o arhivă necesară, dar absentă în spațiul public, a cărei existență, fragmentată în arhive personale, și-a găsit în sfârșit un loc care să o adune.
Am colectat peste 50 de obiecte fizice reprezentative, care au fost digitizate (scanate 3D) și au intrat în colecția permanentă a muzeului, iar 10 dintre ele au fost deja preluate de House of European History (Bruxelles), ca documente digitale reprezentative pentru istoria comunismului în Europa.
Am lansat aplicația Sighet. Cămin-Spital, prima expoziție digitală, ce mixează tehnologia scanării 3D, interacțiunea de tip gaming și realitățile augmentate.
Muzeul Abandonului și anexele sale de comunicare (Facebook, Instagram, Youtube și platforma dedicată) funcționează ca elemente de interconectare între această comunitate până acum neștiută a celor abandonați și publicul larg.
Muzeul Abandonului este și un mic laborator de cercetare și testare muzeală în noua era digitală. Sperăm să fim în următorii ani un muzeu prin care să te plimbi cu ochelari VR, iar expozițiile pe care le pregătim sunt deja construite în acest viitor.
Resursele umane implicate:
Avem o echipă interdisciplinară de specialiști: Simina Bădică - curator la House of European History (Bruxelles), doi consultanți specializați în psihologie și psihologia traumei abandonului (Simona Tache și Daniela Boșca – director executiv FONPC), doi specialiști în comunicare socio-culturală (Ioana Călinescu – șef secție comunicare la Muzeul Național de Artă Contemporană și Oana Drăgulinescu), un specialist în tehnologii imersive și realitate augmentată (Ciprian Făcăeru) și un specialist arhivist (Iris Șerban – Șef peste Arhiva de Imagine de la Muzeul Țăranului Român) etc
Roluri / responsabilități ale partenerilor proiectului:
QUARTZ RECORDS – agenția de PR care a asigurat comunicarea proiectului, participând ca resursă financiară, umană și logistică în proiect. Este o agenție cu peste 10 ani de experiență în comunicarea proiectelor sociale și culturale, cu expertiză extinsă în zona categoriilor sociale defavorizate, dar mai ales în comunicarea proiectelor legate de copiii instituționalizați.
HHC ROMANIA – organizație non-guvernamentală care a închis instituție Cămin Spotal Sighet a pus la dispoziție informații și arhive personale, care să sprijine procesul curatorial. Accesul la psihologii și specialiștii organizației au oferit echipei muzeului experiența lor directă de lucru cu copiii institutionalizati, precum și accesul la obiecte memoriale ce au fost incluse în cilecția muzeului.
FONPC (Federația ONG pentru Copil) – o federație de aproximativ 100 de ONG-uri ce își îndreaptă activitate în folosul copiilor a avut un rol major în colectarea fondului material și imaterial al muzeului digital prin diseminarea țintită a anunțului în comunitatea vizată.
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI SIGHETU-MARMAȚIEI – a facilitat accesul și documentarea video și 3D a spațiului, în perioada mai – iunie 2021.
OPERA COMICĂ PENTRU COPII - ne-au asigurat spații necesare filmărilor pentru conferința concluzivă a primei etape de proiect.
PARTENERII MEDIA – Scena9, IQAds, Zile și Nopți, Radio România Cultural - ne-au asigurat diseminarea și vizibilitatea activităților proiectului prin ample materiale editoriale.
Buget:
250.000 lei
Contribuții în natură:
Am primit sprijin din partea mai multor parteneri instituționali pentru navigarea subiectului instituțional al abandonului: DGASPC, Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil, Fundația Hope and Homes for Children România, Fundația SERA România. Apoi Primăria Municipiului Sighetu-Marmației care ne-a permis prin parteneriat scanarea 3D a clădirii acum abandonate a fostului Cămin Spital Sighet. Corul Național de Cameră „Madrigal - Marin Constantin” și Opera Comică pentru Copii ne-au asigurat spații necesare filmărilor pentru conferința concluzivă a primei etape de proiect.
Facultăți din cadrul Universității București ne-au facilitat lucrul pentru arhivarea a peste 3000 de documente: Facultatea de Știinte Politice, Facultatea de Istorie, Facultatea de Litere, Facultatea de Sociologie și Asistență socială.
Obstacole majore întâmpinate:
Primul obstacol a fost legat de lipsa de informații – abandonul, deși este un fenomen covârșitor în România (peste 150.000 de copii în orfelinate în 1989 și țara cu cea mai mare rată de abandon din Europa), totuși documentarea subiectului lipsește aproape cu desăvârșire. Apoi noutatea formatului, Muzeul Abandonului nu este o extensie digitală a unui muzeu fizic, ci un proiect construit pentru zona digitală. Aplicația imersivă Muzeul Abandonului este o soluție tehnologică inovatoare, în care conținutul muzeal obținut utilizează metode mixte de documentare ce variază de la cercetarea de arhivă, interviuri, marturii, documentare foto-video, fotografie 360 și scanare 3D este expus publicului într-un format tridimensional și interactiv ce împrumută limbaje specifice noilor media, jocurilor video și realității virtuale.
Lecții învățate în urma implementarii proiectului:
Probabil am proceda la fel. Am construi întâi comunitatea prin campanii participative (muzeul are 30.000 de urmăritori activi înainte de a fi finalizată prima expoziție). Am porni lucrul pe mai multe paliere – platformă, canale social media, aplicație imersivă, arhivare de mărturii, construirea arhivei naționale, dar am face aceste lucruri cu mai multă răbdare. Dacă ne reproșăm ceva este că am dus echipa de lucru aproape de epuizare, necalibrând entuziasmul cu resursele de timp și financiare.
Calitățile proiectului:
Muzeul Abandonului este un proiect interdisciplinar de mari dimensiuni, ce deschide un drum încă nemapat în domeniul muzeal. Echipa muzeului nu a avut modele de urmat, ci a clădit un drum nou în zona muzeelor digitale. Muzeul Abandonului a devenit un laborator interdisciplinar în care s-a creionat un prototip de muzeu digital. Fosta clădire a Căminului-Spital Sighetu Marmației, transformată prin scanare 3D în artefact digital, este acum căminul simbolic al muzeului care găzduiește prima expoziție de acest tip din România, cu un mix de soluții tehnologice care includ abordări de tip gaming, scanare 3D, fotografie 360, realitate augmentată. Sperăm să fim în următorii ani un muzeu prin care să te plimbi cu ochelari VR, iar expozițiile pe care le pregătim sunt deja construite în acest viitor.
Planul de comunicare:
Campanie mărturii | Experiment social. (sept.-nov.2021). Trezirea empatiei sociale, colective, printr-un apel la propriile abandonuri, mai mici, mai puțin extreme, dar care au lăsat răni la fel de adânci. Am adus astfel împreună publicul larg, care a demonstrat o lipsă de empatie pe subiectul copiilor abandonați – nu am crescut în sistemul de protecție, nu mi-am abandonat copiii – și comunitatea copiilor care au crescut în sistemul de protecție.La umbra marilor abandonuri din orfelinate, au existat mereu micile abandonuri ale copiilor care au avut o familie. Vorbind despre rănile istoriilor noastre mici și foarte personale am reușit să ne conectăm mai puternic și mai real la rana mare a unei întregi societăți. În afara ei, nu poate începe nici vindecarea traumei copiilor care au reușit să scape vii din orfelinate, nici vindecarea noastră.
l Website proiect l
***
Despre Organizator:
Asociația Q-Arts a luat naștere în 2013 ca o extensie culturală a agenției Quartz Records, fondată de Oana Drăgulinescu în 2012, și sunt specializate în comunicarea de proiecte sociale și culturale și dețin un portofoliu amplu de comunicare, strategie și creare de evenimente. Asociația a fost creată pentru a sprijini activitatea agenției și pentru a crea proiecte proprii, după interesele specifice ale echipei – proiecte de restituire culturală, integrarea responsabilității sociale în context cultural.