Detinerea unui permis legal de munca intr-una dintre tarile Uniunii Europene nu-i protejeaza pe romani de abuzurile angajatorilor si autoritatilor de pe respectiva piata a muncii. Pentru cei mai multi dintre cei care isi gasesc de lucru legal in tari ca Marea Britanie, Italia, Spania, Portugalia, Irlanda, Cehia etc. bucuria plecarii catre destinatia mult visata se poate lesne transforma intr-o drama.
Odata ajunsi acolo, ei afla care este cu adevarat conditia muncitorului emigrant: izolare, exploatare, santaj, dezinformare si aducere in dependenta fata de angajator sau de intermediarul de forta de munca prin care reusesc sa plece din Romania. Sclavie moderna numeste Organizatia Mondiala a Muncii acest fenomen, estimandu-l ca fiind un business extem de profitabil, cu o valoare de 15.515 milioane de dolari la scara mondiala.
Cele mai frecvente cazuri de exploatare a muncitorilor romani sunt in agricultura, constructii, in industria procesarii si ambalarii alimentelor, in alimentatie publica, precum si in servicii de genul ingrijirii persoanelor in varsta, baby sitting-ului si a celor de menaj. In urma monitorizarii pietelor muncii din Irlanda, Marea Britanie, Portugalia si Cehia, organizatia umanitara Anti Slavery International a intocmit un raport ale carui concluzii sunt un adevarat manual pentru cei care isi cauta de lucru in spatiul Uniunii Europene. Chiar daca au acte in regula, permise de munca si de sedere la zi, muncitorii emigranti sunt foarte vulnerabili. De regula, ei nu cunosc limba, cultura si geografia locului in care se afla. Nu isi cunosc drepturile, traiesc izolati printre conationali cu acelasi statut ca al lor si sunt in dependenta directa fata de cel care i-a angajat sau de intermediarul care i-a plasat. Toate acestea avantajeaza angajatorii care, profitand de lipsa totala de informatii a muncitorilor si de teama lor de a nu fi trimisi inapoi acasa, le incalca cele mai elementare drepturi, exploatandu-i, subplatindu-i si inducandu-i in eroare.
Sunt cateva modalitati tip prin care toate acestea se intampla. De obicei, muncitorii romani depind de patronii lor europeni pentru slujba, transport, locuinta si nu rareori sunt legati si sub aspect financiar. Salariile nu le sunt platite niciodata integral, au de returnat imprumuturi sau de restituit comisioane de angajare. Intermediarii de forta de munca folosesc, la randul lor, propriile parghii prin care determina muncitorii sa accepte conditii de munca inumane. Astfel, muncitorii romani nu sunt plasati in echipe cu muncitori localnici, neavand astfel posibilitatea de invata limba, de a se integra in comunitatile locale si de a afla ce drepturi au. Ei lucreaza fie numai intre ei, fie sunt amestecati cu muncitori emigranti de alte nationalitati, la fel de dezinformati si dependenti ca si ei. Totodata li se schimba des si domiciliul si sunt descurajati sa foloseasca alte mijloace de transport de la si catre locul de munca decat cele puse la dispozitie de patron. Aceasta izolare fortata de populatia majoritara le diminueaza sansele de a gasi sprijin in afara si de a reusi sa se orienteze pe piata muncii. Ei nu pot lua decizii in cunostinta de cauza in ceea ce priveste locul de munca, autoritatile la care pot apela daca sunt abuzati si asistenta legala pe care au dreptul sa o primeasca.
Marea majoritate fiind oameni simpli, complexitatea reglementarilor pietei muncii din tara in care muncesc constituie pentru ei un obstacol insurmontabil. In Cehia, spre exemplu, permisul de munca este legat de un angajator anume , un loc de munca specific sau de o anumita activitate si este valabil doar un an. Sunt conditii care il fac vulnerabil pe muncitorul emigrant, cu atat mai mult cu cat permisul de sedere este conditionat de cel de munca. Pentru a li se prelungi contractul, oamenii ajung sa lucreze pe sume de nimic si in conditii pe care muncitorul ceh nu le-ar accepta. In Marea Britanie, sistemul este atat de complicat incat si nativilor le este dificil sa il inteleaga. Exista o mare varietate de vize si de permise de munca pentru diferite categorii de muncitori si tari de origine. Avand in vedere complexitatea procedurilor de inspectie a muncii, a sistemului de emigrare, a numarului mare de agentii si departamente implicate in diferite proceduri administrative, muncitorilor emigranti le este foarte greu sa isi inteleaga drepturile si obligatiile. Sunt deci o prada usoara pentru angajatori si intermediari, care le prezinta o realitate falsa.
Autoritatile statelor membre cunosc situatia ingrata in care se afla muncitorii emigranti, dar intre a le proteja drepturile si a ii sanctiona pentru violarea reglementarilor pietei muncii prefera de cele mai multe ori cea de a doua varianta.
Ioana Speteanu