Economia UE depaseste capacitatea de sustinere a ecosistemelor sale

Cresterea economica a Uniunii Europene a dublat impactul ecologic asupra planetei in ultimii 30 de ani, arata un nou raport dat publicitatii de WWF. In ciuda progresului tehnologic, presiunea asupra mediului a inregistrat o crestere mai rapida decat populatia Europei, creandu-se astfel un deficit de resurse naturale atat pentru restul lumii, cat si pentru generatiile viitoare. Romania are cea mai mica amprenta ecologica din UE.

„Cu doar o generatie in urma, Europa era un creditor ecologic, folosind mai putine resurse naturale decat erau disponibile. Astazi insa, consumul europenilor depaseste cu mult capacitatea de suport a ecosistemelor naturale. Daca toti oamenii de pe aceasta planeta ar avea acelasi stil de viata cu cel al europenilor, am avea nevoie de mai mult de 2.6 planete care sa asigure necesarul de resurse si care sa neutralizeze deseurile generate.”, afirma Tony Long, Directorul Biroului European al WWF. 

In noul raport, „Europa 2007 – Produsul Intern Brut si Amprenta Ecologica”, WWF realizeaza o analiza comparativa a performantelor tarilor din Uniunea Europena, inregistrate incepand cu anul 1971 in trei domenii cheie: cresterea economica, masurata in functie de produsul intern brut (PIB); presiunea exercitata asupra resurselor naturale, masurata prin amprenta ecologica; si dezvoltarea umana, evaluata prin indicele dezvoltarii umane elaborat de Organizatia Natiunilor Unite.

„Dezvoltarea pe care noi o evaluam in prezent este foarte departe de obiectivul declarat al UE si al statelor lumii cu privire la dezvoltarea durabila. Aceasta discrepanta este cauzata de faptul ca deciziile economice ignora in mod frecvent capitalul natural pe care il avem la dispozitie.”, afirma Emeka Anyaoku, Presedintele organizatiei WWF. „Indicatorii economici sunt esentiali. Dar, fara o contabilizare sanatoasa a resurselor naturale, deficitul ecologic va trece neobservat si va fi ignorat. Este ca si cum ne-am cheltui banii, fara sa realizam ca lichidam capitalul natural al acestei planete.”, a adaugat Emeka Anyaoku.

Exceptand Finlanda, Letonia si Suedia, toate tarile Uniunii Europene se confrunta cu un deficit de resurse naturale. Chiar daca aceste tari dispun de rezerve ecologice mai importante comparativ cu celelalte membre UE, aceasta nu inseamna ca le si gestioneaza corect. De exemplu, in Finlanda, presiunea asupra mediului a crescut cu 70% incepand din 1975, una dintre cele mai mari rate de crestere din cadrul UE.

Germania, impreuna cu Bulgaria si Letonia, au reusit sa isi reduca amprenta ecologica in ultimele trei decenii si, in acelasi timp, sa isi creasca indicele dezvoltarii umane. Cu toate acestea, amprenta ecologica a Germaniei este de 2.5 ori mai mare decat resursele naturale de care dispune si de doua ori mai mare decat media globala per persoana.

In Grecia si Spania atat economia, cat si consumul, se afla intr-o continua crestere. In Grecia s-a inregistrat cea mai mare crestere a amprentei ecologice, in timp ce indicele dezvoltarii umane nu a urcat foarte mult.

Franta se inscrie in tendintele generale ale UE. Cu o tehnologie imbunatatita, Franta dispune de un volum mai mare de resurse, dar si consumul este in crestere, in special in domeniul energetic.

In Europa de Est, spre exemplu, amprenta ecologica a Ungariei – ca si a altor tari care au avut o economie centralizata – s-a redus incepand cu anul 1991, in special datorita schimbarilor economice aparute odata cu incheierea perioadei sovietice. In cazul Sloveniei, in anul 1995 se putea vorbi de o dezvoltare durabila, in termeni globali; in 2003 insa, amprenta ecologica per capita s-a dublat, in timp ce nivelul de dezvoltare a crescut cu mai putin de 5%.

„In Romania, amprenta ecologica este de 2.4, cea mai scazuta din UE, dar tara ramane un debitor ecologic (biocapacitatea fiind de 2.3). Diferenta dintre amprenta ecologica si biocapacitate a variat in timp: pana in 1970, biocapacitatea a fost mai mare decat amprenta ecologica; intre 1970 si 1994, raportul s-a inversat. Evaluarile realizate dupa 1994, pana in 2003, arata ca biocapacitatea a fost mai mare decat amprenta ecologica, cu exceptia a doi ani. Este interesant de urmarit daca aceste tendinte vor continua, tinand cont de cresterea PIB care s-a realizat in aceasta perioada si de integrarea tarii in UE.”, se arata in raportul „Europa 2007 – Produsul Intern Brut si Amprenta Ecologica”.

„Romania dispune inca de un capital natural exceptional, comparativ cu alte tari ale UE. Presiunile la care acesta este supus sunt insa enorme. Dezvoltarea economica haotica, proiecte de infrastructura – unele finantate chiar cu fonduri UE – care nu tin cont de impactul devastator asupra mediului, exploatarea irationala a resurselor naturale, toate acestea conduc la o crestere rapida a presiunii asupra ecosistemelor. Exista solutii pentru o dezvoltare economica sanatoasa, care sa nu rezulte in cresterea datoriei ecologice.”, afirma Dana Caratas, Coordonator Comunicare WWF Programul Dunare-Carpati Romania.

„Tarile incep sa constientizeze din ce in ce mai mult importanta pe care capitalul natural o are in crearea unei economii competitive, in asigurarea securitatii nationale si a justitiei sociale. Ideea de dezvoltare trebuie redefinita. Cresterea calitatii vietii a sute de milioane de oameni va trebui delimitata de cresterea continua a consumului si risipei resurselor naturale.”, precizeaza Tony Long, Directorul Biroului European al WWF.

Raportul „Europa 2007 – Produsul Intern Brut si Amprenta Ecologica” este elaborat cu prilejul conferintei „Dincolo de PIB”, organizata la Bruxelles de Parlamentul European, Comisia Europeana, Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OECD), WWF si Clubul de la Roma, in perioada 19-20 noiembrie 2007. WWF sprijina evenimentul de la Bruxelles, in speranta ca lucrarile din cadrul conferintei vor duce la crearea unui plan de actiune pentru reformarea procedurilor europene de evaluare, astfel incat resursele naturale sa fie incluse in procesul de masurare a cresterii si progresului economic.

Amprenta ecologica (Ecological Footprint) masoara presiunea pe care omenirea o exercita asupra biosferei, in functie de suprafata productiva (teren si luciu de apa) a planetei necesara pentru furnizarea resurselor naturale pe care le consuma si pentru neutralizarea deseurilor pe care le genereaza locuitorii planetei. Amprenta ecologica a unei tari include suprafata de terenuri cultivate, pasuni, paduri si ariile piscicole necesare pentru productia de fibre, materie lemnoasa si alimente destinate consumului si neutralizarea deseurilor generate. Biocapacitatea reprezinta suma totala a ariilor productive. Diferenta dintre amprenta ecologica si biocapacitate arata daca o tara este debitor sau creditor ecologic.

Uniunea Europeana detine 7.7% din populatia globala si 9.5% din biocapacitatea planetei. Uniunea Europeana este responsabila pentru 16% din amprenta ecologica globala.

Linkuri:

- Raportul „Europa 2007 – Produsul Intern Brut si Amprenta Ecologica”
- Informatii complete despre amprenta ecologica a tarilor UE si a celor din afara spatiului european, in raportul „Planeta vie” 2006, publicat de WWF o data la doi ani
- Conferinta „Beyond GDP”
- WWF Romania