Găgăuzii din Câmpia Bugeacului și strada principală care poartă încă numele lui Lenin; amintiri din copilăria în Transnistria; visul american de la Deveselu; Paul nebunul de la poalele Ceahlăului și rămășițele unui timp al gândrii magice; Republica Moldova și spiritul tinereții, al vulnerabilității și al stângăciei într-o societate în care adolescența are “o reputație rea”.
Centrul de Fotografie Documentară publică proiectele celor cinci tineri fotografi sub 30 de ani din România și Republica Moldova realizate cu ajutorul burselor CdFD.
În 2020 CdFD a acordat, prin concurs, 5 burse pentru proiecte de fotografie documentară pe termen lung. Juriul a ales dintr-un număr impresionant de 125 de aplicații foarte bune venite în egală măsură din România și de peste Prut. Din juriu au făcut parte: Andra Matzal, editor si jurnalist Scena 9 (RO); Ramin Mazur, fotograf independent, reprezentat de Panos Pictures (MD); Matei Bejenariu, artist, fondator si director al Centrului de Fotografie Contemporana din Iasi (RO); Ioana Cîrlig, fotograf, cofondator Cdfd, (RO); Petruț Călinescu, fotograf, cofondator CdFD (RO).
Bursierii CdFD | 5 UNDER 30 și poveștile lor
Tulu-Kuu – Gagauzlar. Mihail Călărașan [n.1993, Rîbnița, Transnistria] documenteză comunitatea găgăuză din Republica Moldova.
„Găgăuzii sunt un grup etnic foarte puțin numeros (120 000 în Republica Moldova și 25 000 în Ucraina). Cei mai mulți dintre ei trăiesc în Câmpia Bugeacului, Moldova de Sud. Aici, în cel mai îndepărtat loc de marile orașe, în Etulia (Tulu-Kuu), strada principală încă poartă numele lui Lenin. Găgăuzii din Etulia, ca mai toți locuitorii țării, practică agricultura de subzistență și periodic își suplimentează veniturile muncind în străinătate.
"Я приду когда-нибудь туда, никуда" în traducere "Mă voi întoarce odată, acolo, nicăieri". Andriana Oborocean [n.1995, Bender (Tighina), Republica Moldova] după o viață nomadă care a purtat-o prin Republica Moldova, România, Italia, Spania, Anglia, se întoarce să exploreze orășelul din Transnistria în care s-a născut. Restricțiile provocate de pandemie au blocat complet teritoriul separatist.
“De când a început pandemia, între 1 -10 mai 2021 a fost singura fereastră de timp în care transnistrenii au lăsat circulația liberă pentru moldoveni. Reîntoarcerea în Transnistria a fost spontană, intensă și de scurtă durată din păcate. A fost emoționant să găsesc Benderul la fel cum mi-l aminteam din copilărie. Acum părea doar mult mai mic și abandonat. Am interacționat mai mult cu locuri decât cu oameni. M-a întristat să văd asta când am primit filmul de la developat, însă am înțeles mai apoi că a fost o reîntâlnire intimă între mine și locul în care am copilărit.”
Deveselu. Diana Păun [n.1995, Slatina, România] a documentat satul Deveselu, unde s-a decis construirea scutului Anti-Rachetă și atmosfera din acest mic orășel care trăiește Visul American la el acasă.
Prima dată când am auzit ceva despre Deveselu se întâmpla prin 2011-2012. Se zvonea că o să se construiască un scut anti-rachetă lângă Caracal, un zvon care ne îngrijora și pe noi, cei din Slatina. Nu știam cum funcționează un astfel de scut și nici dacă o să fim în siguranță sau nu. Ne consolam cu ideea că nu e chiar așa aproape de noi.
Luni, 20 iunie 2020 am ajuns pentru prima dată la Deveselu. M-am bucurat să descopăr o localitate cu un aer texan, oameni primitori și vorbăreți. Mulți dintre ei și-au găsit un loc de muncă în baza militară, alții sufletul pereche, iar școala din sat a fost modernizată cu ajutorul Ambasadei Americane. Cu toate astea, am simțit o doză de precauție când în discuție aminteam de vecinii americani. Majoritatea localnicilor m-au rugat prietenește, să nu îi fac de râs la București. „La Deveselu au venit americanii, dar oltenii tot cu WC-ul în fundul curții”.
Gândire magică. Paul Nebunu. Tudor Platon [n.1991, Piatra Neamț, România] continuă un proiect mai amplu intitulat „Gândire magică” cu o serie de portete ale unor personaje care, prin felul de a fi și de a trăi, reprezintă rămășite ale unui timp trecut, al superstițiilor și al obiceiurilor păgâne, un timp în care gândirea magică o domina pe cea științifică.
Am copilărit și am crescut la bunici, în satul Ceahlău de la poalele Muntelui Ceahlău - loc încărcat de mituri și legende (mitul etnogenezei românilor, legenda Pietrei Dracului și altele care încep cu se spune că). Paul și cu mine am crescut pe aceeași uliță din sat și eram foarte apropiați. Când era mic, Paul a suferit un accident în urma căruia s-a ales cu un ochi de sticlă. Paul a devenit o legendă a satului, un adolescent teribilist care ieșea noaptea din umbra copacilor ca să sperie trecătorii. Fetele erau îngrozite, iar bătrânele din sat încuiau porțile când îi auzeau chiuiturile. Mulți ani mai târziu am revenit în sat și am filmat un scurtmetraj în care a apărut și Paul. La finalul filmărilor l-am întrebat cum vrea să fie trecut pe generic. După un moment de liniște mi-a spus: Paul Nebunu.
Cu o înfățișare specială și o legătură strânsă cu natura și vietățile ei, Paul aduce aminte de un faun – un protector al pădurilor, câmpurilor și, prin extensie, al întregii comunități de la poalele muntelui. Asemenea unui Caron pitoresc, el se plimbă cu luntrea între cele două maluri, cel real și cel magic.
Young in love. Elena Sirețanu [n.1997, Stășeni, Republica Moldova] Proiectul ei fotografic, Young Love, va explora idei despre intimitatea, educația sexuală, miturile și taboouri despre sex, rușine și dorință ale câtorva tineri din Republica Moldova.
În afara imaginilor prelucrate, perioada adolescenței nu prea e documentată în Republica Moldova, sau are o reputație rea. Printr-o serie de portrete, proiectul Young in Love explorează aspecte ale intimității în rândul tinerilor din Republica Moldova pentru a accentua necesitatea și importanța conversațiilor despre intimitate, iubire, și educație sexuală. Faptul că am fotografiat pe timp de pandemie a adăugat încă o dimensiune proiectului. Pe lângă incertitudinea viitorului, să faci un proiect strâns legat de intimitate pe vreme de distanțare socială și izolare e paradoxal. În ciuda faptului că doctrina comunistă timpurie era despre egalitate sexuală și iubire liberă, în perioada târzie a regimului, sexul era asociat cu promiscuitate și depravare. Lucru reflectat în faimoasa afirmație din 1986 la o emisiune TV a Ludmilei Ivanova, membră al Comitetului pentru Femei Sovietice, că Nu există sex în URSS. Acest proiect speră să reflecte ceva din spiritul tinereții, al vulnerabilității și stângăciei caracteristice perioadei de maturizare, când treci prin cele mai puternice dileme, iar sentimentele și emoțiile îți sunt mai confuze și mai agitate ca oricând. Unele din cupluri s-au despărțit deja, dar asta a făcut proiectul și mai valoros pentru mine. La început, cu toții credem că prima dragoste e pentru totdeauna.
***
Despre CdFD
Lucrăm la proiecte de fotografie pe termen lung și le încheiem cu expoziții, albume și tipărituri experimentale. Oferim granturi de fotografie, am lansat prima colecție tipărită de fotografie documentară din România și creștem o arhivă digitală pe www.cdfd.ro
„5 under 30” este cofinanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Centrul de Fotografie Documentară publică proiectele celor cinci tineri fotografi sub 30 de ani din România și Republica Moldova realizate cu ajutorul burselor CdFD.
În 2020 CdFD a acordat, prin concurs, 5 burse pentru proiecte de fotografie documentară pe termen lung. Juriul a ales dintr-un număr impresionant de 125 de aplicații foarte bune venite în egală măsură din România și de peste Prut. Din juriu au făcut parte: Andra Matzal, editor si jurnalist Scena 9 (RO); Ramin Mazur, fotograf independent, reprezentat de Panos Pictures (MD); Matei Bejenariu, artist, fondator si director al Centrului de Fotografie Contemporana din Iasi (RO); Ioana Cîrlig, fotograf, cofondator Cdfd, (RO); Petruț Călinescu, fotograf, cofondator CdFD (RO).
Bursierii CdFD | 5 UNDER 30 și poveștile lor
Tulu-Kuu – Gagauzlar. Mihail Călărașan [n.1993, Rîbnița, Transnistria] documenteză comunitatea găgăuză din Republica Moldova.
„Găgăuzii sunt un grup etnic foarte puțin numeros (120 000 în Republica Moldova și 25 000 în Ucraina). Cei mai mulți dintre ei trăiesc în Câmpia Bugeacului, Moldova de Sud. Aici, în cel mai îndepărtat loc de marile orașe, în Etulia (Tulu-Kuu), strada principală încă poartă numele lui Lenin. Găgăuzii din Etulia, ca mai toți locuitorii țării, practică agricultura de subzistență și periodic își suplimentează veniturile muncind în străinătate.
"Я приду когда-нибудь туда, никуда" în traducere "Mă voi întoarce odată, acolo, nicăieri". Andriana Oborocean [n.1995, Bender (Tighina), Republica Moldova] după o viață nomadă care a purtat-o prin Republica Moldova, România, Italia, Spania, Anglia, se întoarce să exploreze orășelul din Transnistria în care s-a născut. Restricțiile provocate de pandemie au blocat complet teritoriul separatist.
“De când a început pandemia, între 1 -10 mai 2021 a fost singura fereastră de timp în care transnistrenii au lăsat circulația liberă pentru moldoveni. Reîntoarcerea în Transnistria a fost spontană, intensă și de scurtă durată din păcate. A fost emoționant să găsesc Benderul la fel cum mi-l aminteam din copilărie. Acum părea doar mult mai mic și abandonat. Am interacționat mai mult cu locuri decât cu oameni. M-a întristat să văd asta când am primit filmul de la developat, însă am înțeles mai apoi că a fost o reîntâlnire intimă între mine și locul în care am copilărit.”
Deveselu. Diana Păun [n.1995, Slatina, România] a documentat satul Deveselu, unde s-a decis construirea scutului Anti-Rachetă și atmosfera din acest mic orășel care trăiește Visul American la el acasă.
Prima dată când am auzit ceva despre Deveselu se întâmpla prin 2011-2012. Se zvonea că o să se construiască un scut anti-rachetă lângă Caracal, un zvon care ne îngrijora și pe noi, cei din Slatina. Nu știam cum funcționează un astfel de scut și nici dacă o să fim în siguranță sau nu. Ne consolam cu ideea că nu e chiar așa aproape de noi.
Luni, 20 iunie 2020 am ajuns pentru prima dată la Deveselu. M-am bucurat să descopăr o localitate cu un aer texan, oameni primitori și vorbăreți. Mulți dintre ei și-au găsit un loc de muncă în baza militară, alții sufletul pereche, iar școala din sat a fost modernizată cu ajutorul Ambasadei Americane. Cu toate astea, am simțit o doză de precauție când în discuție aminteam de vecinii americani. Majoritatea localnicilor m-au rugat prietenește, să nu îi fac de râs la București. „La Deveselu au venit americanii, dar oltenii tot cu WC-ul în fundul curții”.
Gândire magică. Paul Nebunu. Tudor Platon [n.1991, Piatra Neamț, România] continuă un proiect mai amplu intitulat „Gândire magică” cu o serie de portete ale unor personaje care, prin felul de a fi și de a trăi, reprezintă rămășite ale unui timp trecut, al superstițiilor și al obiceiurilor păgâne, un timp în care gândirea magică o domina pe cea științifică.
Am copilărit și am crescut la bunici, în satul Ceahlău de la poalele Muntelui Ceahlău - loc încărcat de mituri și legende (mitul etnogenezei românilor, legenda Pietrei Dracului și altele care încep cu se spune că). Paul și cu mine am crescut pe aceeași uliță din sat și eram foarte apropiați. Când era mic, Paul a suferit un accident în urma căruia s-a ales cu un ochi de sticlă. Paul a devenit o legendă a satului, un adolescent teribilist care ieșea noaptea din umbra copacilor ca să sperie trecătorii. Fetele erau îngrozite, iar bătrânele din sat încuiau porțile când îi auzeau chiuiturile. Mulți ani mai târziu am revenit în sat și am filmat un scurtmetraj în care a apărut și Paul. La finalul filmărilor l-am întrebat cum vrea să fie trecut pe generic. După un moment de liniște mi-a spus: Paul Nebunu.
Cu o înfățișare specială și o legătură strânsă cu natura și vietățile ei, Paul aduce aminte de un faun – un protector al pădurilor, câmpurilor și, prin extensie, al întregii comunități de la poalele muntelui. Asemenea unui Caron pitoresc, el se plimbă cu luntrea între cele două maluri, cel real și cel magic.
Young in love. Elena Sirețanu [n.1997, Stășeni, Republica Moldova] Proiectul ei fotografic, Young Love, va explora idei despre intimitatea, educația sexuală, miturile și taboouri despre sex, rușine și dorință ale câtorva tineri din Republica Moldova.
În afara imaginilor prelucrate, perioada adolescenței nu prea e documentată în Republica Moldova, sau are o reputație rea. Printr-o serie de portrete, proiectul Young in Love explorează aspecte ale intimității în rândul tinerilor din Republica Moldova pentru a accentua necesitatea și importanța conversațiilor despre intimitate, iubire, și educație sexuală. Faptul că am fotografiat pe timp de pandemie a adăugat încă o dimensiune proiectului. Pe lângă incertitudinea viitorului, să faci un proiect strâns legat de intimitate pe vreme de distanțare socială și izolare e paradoxal. În ciuda faptului că doctrina comunistă timpurie era despre egalitate sexuală și iubire liberă, în perioada târzie a regimului, sexul era asociat cu promiscuitate și depravare. Lucru reflectat în faimoasa afirmație din 1986 la o emisiune TV a Ludmilei Ivanova, membră al Comitetului pentru Femei Sovietice, că Nu există sex în URSS. Acest proiect speră să reflecte ceva din spiritul tinereții, al vulnerabilității și stângăciei caracteristice perioadei de maturizare, când treci prin cele mai puternice dileme, iar sentimentele și emoțiile îți sunt mai confuze și mai agitate ca oricând. Unele din cupluri s-au despărțit deja, dar asta a făcut proiectul și mai valoros pentru mine. La început, cu toții credem că prima dragoste e pentru totdeauna.
***
Despre CdFD
Lucrăm la proiecte de fotografie pe termen lung și le încheiem cu expoziții, albume și tipărituri experimentale. Oferim granturi de fotografie, am lansat prima colecție tipărită de fotografie documentară din România și creștem o arhivă digitală pe www.cdfd.ro
„5 under 30” este cofinanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.