Ajungem în satele românești când ne vizităm bunicii sau rudele, dar cel mai adesea le vedem din goana mașinii sau a trenului, în drumul nostru spre alte destinații. Din 13 mai autoarele Iulia Iordan, Laura Grünberg, Cristina Andone și Victoria Pătrașcu, precum și managerul proiectului, Clara Trăistaru*, au străbătut România, predominant în zona rurală, în nouă mini caravane regionale și au susținut 41 de ateliere (39 ateliere derulate în 36 de sate și orașe mici, din zone defavorizate cultural, un atelier bonus în București de 1 iunie la Rezidența Scena9-BRD și un atelier-întâlnire la Școala gimnazială 5 din București).
 

Ce a însemnat Caravana Nesupusele? A însemnat treziri la 6 dimineața, dușuri reci și plecări cu mașina pe drumuri desfundate și șosele în lucru. Campanie electorală, cafea băută de pe capota mașinii. Primari îmbrăcați la costum bleumarin, ouă roșii dăruite în șervețele colorate, miros de ierburi arse, dealuri, vaci, flori de câmp și prăjituri cu nes. Soc, salcâm, muguri de brad. Infinite istorii locale împletite în vorbă domoală. 

A însemnat o halcă de Românie derulată în mersul mașinii și al gândurilor neliniștite, ca un film colorat și zgomotos, din care ai vrea să înțelegi ceva, dar din care nu se lipesc pe retină și pe creier decât crâmpeie. Bucăți de puzzle care așteaptă clipa în care o ceva să le unească, bucată cu bucată, într-o poveste coerentă. O poveste despre ce? Despre copii grozavi care merită să primească o șansă, despre umilințe, frică, necazuri, nevoi, tristețe, părinți plecați și bunici de optzeci de ani care încă ies la muncă, povestește Victoria Pătrașcu.
 
Vlădeşti, Aninoasa, Hârtieşti, Boteni, Slănic-Moldova, Târgu Ocna, Blăgești, Mircea Vodă, Gemenele, Valea Cânepii, Medgidia, Mangalia, Năvodari, Ovidiu, Mihăilești, Găujani, Clejani, Gostinari, Giurgiu, Botoroaga, Izvoarele, Tătărăștii de jos, Troianul, Roșu-Ilfov, Pietrari, Amărăşti, Valea Mare, Râmnicu-Vâlcea, Glăvile, Biertan, Merghindeal, Avrig, Săcădate, Cisnădie,  Naruja, Vidra sunt localitățile în care Nesupusele și autoarele lor s-au întâlnit cu 1093 de copii, dar nu numai cu ei, ci și cu biblotecare, părinți, bunici, autorități locale. S-au spus povești și de o parte, și de alta.

Victoria Pătrașcu: Am cunoscut copii care programează roboți și construiesc stații meteo, am văzut oameni care locuiesc în case cât o coajă de nucă pentru că poartă tot ceea ce le e de trebuință în suflet și nu au nevoie de mai mult, am auzit povești despre femei care au adoptat copii și le-au dăruit iubire până la ultima suflare. Literalmente. Iar Iubirea acestor femei care s-au opus răului și indiferenței a devenit pentru copii un semn al Nesupunerii.
 
Oameni, întâlniri și cifre: sute de kilometri, peste o mie de copii, o carte ca pretext (40 de exemplare ale primului volum din 100 de femei pentru 100 de ani de Românie modernă au fost donate bibliotecilor din localitățile vizitate), alte cărți de citit și de povestit, caiete de basm, povești, multe povești, Nesupuse peste tot – reverențe speciale către bibliotecarele care ne-au găduit în cele 36 de localități. Peste tot  am întâlnit bibliotecare energice, pentru care biblioteca nu e doar un loc de muncă, ci o responsabilitate faţă de copiii care le calcă pragul. a remarcat Laura Grünberg. Am întâlnit bibliotecari care din nimic au făcut locuri de visare și de învățare, completează Victoria Pătrașcu.
 
Călătoria Nesupuselor a fost despre a dărui încredere, despre a duce povestea lui ”se poate” acolo unde ”nu se mai poate așa”. Dar, cumva, fluxul s-a schimbat pe drum. Și, pe nesimțite, din povestitor m-am trezit ascultător. În loc să dau lecții, am primit lecții. Memorabile. Acestea sunt primele concluzii, la cald, ale Victoriei Pătrașcu.

Povestea Caravanei, pe îndelete spusă, va fi disponibilă în șapte podcasturi și într-o formă narativă pe site-ul www.nesupusele.ro, din septembrie 2019. Până atunci micro-povești din Caravană sunt disponibile pe Facebook Nesupusele.

Primele reacții ale oamenilor care ne urmăresc aventura au apărut încă din timpul Caravanei și cel mai bine le sumarizează Iulia Iordan: "Stimată doamnă, Postarea dumneavoastră mi-a schimbat percepția asupra copiilor de la țară!", "Dragă Iulia, m-a impresionat călătoria ta. Spune-mi cum aș putea să te ajut!", "Iulia, și eu țin ateliere de visat cu copiii din Giurgiu. Vrei să colaborăm?" Sunt doar câteva dintre mesajele pe care le-am primit în săptămâna petrecută pe drum, prin satele din Teleorman și Giurgiu pe unde a ajuns Caravana Nesupuselor.” 

M-au impresionat întâlnirile cu copiii și experiența mea a rămas cumva neterminată după această călătorie. Este prea puțin ce am făcut pentru acești copii și totuși atât de mult în raport cu nimicul pe care îl oferă sistemul nostru disfuncțional la nivel cultural și educațional. Copiii de la țară au atâta nevoie să aibă acces la cultură, acces la literatură și este foarte evident cât de mult își doresc acest lucru. 

Dar impresionantă a fost și reacția "celorlalți", a spectatorilor acestei călătorii care din oameni pasivi care privesc de pe margine când cu resemnare, când cu mici străfulgerări apreciative, au simțit brusc urgența de a pune mâna pe telefon sau pe taste și de a-și oferi timpul pentru copiii de la țară, invizibili pentru ei până atunci. "Caravana Nesupuselor" este un mic proiect cultural, dar care sper să dea naștere unui proiect de amploare națională. Copiii au nevoie să fie ascultați, poveștile au nevoie să fie citite, iar societatea noastră are nevoie de o supradoză de cultură! ”.
 
*Din motive obiective, Clara Trăistaru a susținut atelierele Adinei Rosetti, absentă motivat.