"Doar ochii sunt orbi – spune un vers al lui Theodor Răpan. "Restul e lumină. | Cearșafuri de patimi întinse la uscat. | Dintr-o întâmplare, | inima mea bună | într-o fântână de lacrimi | s-a înecat". În aceeași cheie se va desfășura, vineri 12 ianuarie 2024, și primul recital de chitară al anului găzduit de clubul Green Hours, cel mai boem loc din București. O seară cu inima afară, cum numai îndrăgitul chitarist Maxim Belciug știe să și-o stoarcă de pe strune, fără vorbe, dar cu tremolo, cu vibrato, cu căldură și tumult și un repertoriu preaplin, cu Bach, cu Tárrega ori un Prokofiev, cu arii baroce și tangouri sau tarantele, sonate, capricii ori ritmuri de flamenco împletite eclectic în fire de senin cântate aievea. Căci muzica e lumină.
Întâlnirea cu Maxim Belciug într-un recital de chitară solo este pur și simplu o desfătare. Dacă, în formulele de cameră în care îl mai regăsim, chitaristul caută cu eleganță să-și pună în valoare partenerii, punctul de sublim nu i se oferă decât în ocaziile în care se regăsește singur cu chitara sa. Sunt momentele sale de sinceritate totală, când lasă în urmă constrângeri și mode și își permite să viseze din vârful degetelor. Iar visele sale sunt molipsitoare. O fi poate sonoritatea specială a chitarei, atât de diferită de timbrul cunoscut al unei viori sau al unui pian, ori îmblânzirea totală a tehnicii care pe mulți instrumentiști îi ține captivi, însă la Maxim Belciug un lucru e cert: chitara plânge, și iubește, și dansează pe una și o mie de voci, ca o orchestră ireală care atacă pasional, fără să-i pese de drumul înapoi. Muzică ce se încăpățânează să sune altfel decât cea izvorâtă din trecerea mai mult sau mai putin ritmată a arginților sunători dintr-o mână în alta, cum spunea, cândva, însuși chitaristul.
Recitalul are loc vineri, 12 ianuarie 2024, la Green Hours, Calea Victoriei 120, București și începe la ora 20:00. Biletele sunt disponibile pe bilet.ro sau în locație, înainte de începerea concertului.
***
