La fel ca in ultimii 9 ani, si in acest an, in ciuda tuturor dificultatilor inerente, am incercat sa asiguram o vacanta frumoasa copiilor. In lunile iulie si august peste 80 de copii din cei 250 sustinuti de organizatie au participat la cate o saptamana minunata de tabara.
Copii din familii cu o situatie materiala precara din Centrele de zi ale organizatiei din Galati si Pechea, copii din scolile cu care colaboram in Pechea, Frumusita, Tecuci, copii si tineri cu dizabilitati din Galati, Cudalbi si Liesti, de 7, 10 sau 18 ani, voluntari si personal al organizatiei, au fost cu totii in aceste saptamani o mare familie.
Intr-un sat din Vrancea, in mijlocul naturii, copiii au putut sa cante, sa se joace, sa faca drumetii pe dealurile si in poienile din jur, sa se scalde in raul din apropiere. Au jucat ratele si vantorii, volei, fotbal, badmington, s-au intrecut la alergari si prinsul mingiei, au desenat si pictat, au facut gimnastica dimineata si au umplut serile cu cantecele si scenetele lor. Au fost impartiti in grupe de inimioare, fluturasi, margarete, merisoare, mielusei, randunele si pinguini. Si copiii au adorat fiecare grupa si numele lor pe care au incercat sa il faca mereu castigator in concursurile din tabara.
Fiecare zi a fost un nou prilej de a lega noi prietenii, de a invata din micile povestiri cu talc pe care le discutau in fiecare dimineata incercand sa inteleaga cum pot sa aplice ceva din ceea ce invatau, cum pot fi mai cuminti, mai buni, mai atenti cu cei din jur. Si cum pot face mai bine deosebirea dintre bine si rau si ceea ce ar trebui sa isi doreasca pe viitor si ce nu. Tabara a fost o oaza de bucurie si liniste pentru copii care adesea, sau mai bine spus mereu, vad in jurul lor sau traiesc durere si suferinta, lipsuri sau neputinta de a fi ca ceilalti.
Copii din familii cu o situatie materiala precara din Centrele de zi ale organizatiei din Galati si Pechea, copii din scolile cu care colaboram in Pechea, Frumusita, Tecuci, copii si tineri cu dizabilitati din Galati, Cudalbi si Liesti, de 7, 10 sau 18 ani, voluntari si personal al organizatiei, au fost cu totii in aceste saptamani o mare familie.
Intr-un sat din Vrancea, in mijlocul naturii, copiii au putut sa cante, sa se joace, sa faca drumetii pe dealurile si in poienile din jur, sa se scalde in raul din apropiere. Au jucat ratele si vantorii, volei, fotbal, badmington, s-au intrecut la alergari si prinsul mingiei, au desenat si pictat, au facut gimnastica dimineata si au umplut serile cu cantecele si scenetele lor. Au fost impartiti in grupe de inimioare, fluturasi, margarete, merisoare, mielusei, randunele si pinguini. Si copiii au adorat fiecare grupa si numele lor pe care au incercat sa il faca mereu castigator in concursurile din tabara.
Fiecare zi a fost un nou prilej de a lega noi prietenii, de a invata din micile povestiri cu talc pe care le discutau in fiecare dimineata incercand sa inteleaga cum pot sa aplice ceva din ceea ce invatau, cum pot fi mai cuminti, mai buni, mai atenti cu cei din jur. Si cum pot face mai bine deosebirea dintre bine si rau si ceea ce ar trebui sa isi doreasca pe viitor si ce nu. Tabara a fost o oaza de bucurie si liniste pentru copii care adesea, sau mai bine spus mereu, vad in jurul lor sau traiesc durere si suferinta, lipsuri sau neputinta de a fi ca ceilalti.