Copiii si tinerii aflati in afara sistemului de educatie preuniversitar superior in Romania

Background 

Daca studiul din 2012 s-a focalizat pe participarea la educatie a copiilor de varsta nivelului primar si gimnazial de educatie (7-14 ani), in acest caz am urmarit situatia copiilor de varsta invatamantului secundar superior de educatie (15-18 ani), pentru a obtine un tablou cat mai complet cu privire la acest fenomen, acoperind astfel in intregime invatamantul primar si secundar. 

Prin intermediul acestui studiu, am urmarit sa evaluam amploarea fenomenului de neparticipare scolara a copiilor/tinerilor de varsta invatamantului secundar superior, sa exploram unele caracteristici ale acestora si sa identificam bariere si provocari in legatura cu participarea la educatia de nivel secundar superior. Astfel, pornind de la datele de cercetare ale acestui raport, vom putea contura un profil mai detaliat al copiilor de varsta invatamantului secundar superior care se afla in afara sistemului de educatie sau in risc major de a ajunge in aceasta situatie. In acest fel, putem face un pas inainte in procesul complex de identificare si eliminare a multiplelor forme de excludere cu care se confrunta acesti copii prin politici educationale si interventii mai eficiente si focalizate.

In categoria copiilor/tinerilor din afara sistemului de educatie am inclus pe cei care au urmat scoala in trecut, dar au abandonat, precum si copiii care nu au frecventat niciodata scoala. Astfel, in cadrul acestui studiu, copiii in afara sistemului de invatamant reprezinta diferenta dintre totalul populatiei in varsta de 15-18 ani si suma copiilor de aceeasi varsta din urmatoarele categorii: copii/tineri cuprinsi in invatamantul secundar superior, cei care frecventeaza deja invatamantul post secundar (tertiar sau non-tertiar), precum si copiii care inca urmeaza gimnaziul. 

• Pe baza metodologiei folosite s-a putut stabili ca aproape 183.000 de copii in anul scolar 2010/2011 si 174.000 de copii in 2011/2012 nu erau cuprinsi in sistemul de invatamant. Aceste cifre reprezinta 19% din populatia de 15-18 ani, proportie ce ramane constanta la nivelul celor doi ani asupra carora s-a focalizat analiza. 

• Segmentul de populatie de varsta corespunzatoare invatamantului secundar superior care prezinta riscul cel mai ridicat privind participarea la educatie este reprezentat de copiii din mediul rural. Rata abandonului scolar din anul 2011/2012 indica un risc crescut pentru elevii din zonele rurale: valoarea indicatorului este cu aproximativ 30% mai mare in cazul acestora fata de cei din urban. Ratele repetentiei in acelasi an scolar, pentru clasele IX, X si XII, erau cu peste 40% mai mari in cazul populatiei elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din urban. 

• Rata abandonului a evidentiat si prezenta unor inegalitati de gen. Diferentele constatate intre fete si baieti, de aproximativ 1 punct procentual plaseaza fetele in pozitie de avantaj. 

 

• Rata abandonului in functie de cele doua criterii – mediu de rezidenta si gen – indica faptul (cel putin pentru anul scolar 2011/2012) ca riscul cel mai inalt de excluziune prin abandon este asociat baietilor din mediul rural (6% in anul mentionat, comparativ cu 4,7% pentru baietii din urban).

• La nivelul anului 2011, cea mai mare proportie a populatiei din afara sistemului de educatie era in varsta de 16 ani (aproape 85%), iar aproximativ 81% finalizasera cel mult nivelul gimnazial. Aceasta situatie semnifica faptul ca o proportie importanta din populatia de 15-18 ani necuprinsa in sistemul de invatamant a fost supusa riscului excluziunii de la educatie inainte sau cel mult la absolvirea gimnaziului.

• Proportia de aproape 20% a copiilor de etnie roma in segmentul populatiei de 15-18 ani din afara sistemului de invatamant reflecta situatia defavorizata a acestora sub aspectul educatiei. 

• Peste jumatate dintre copiii din afara scolii intervievati au lucrat in cursul ultimei saptamani, aproape doua treimi fiind de gen masculin. Mai mult de 99% dintre acestia au lucrat, insa, fara contract de munca.

• In privinta participarii la educatie, rata bruta de cuprindere in invatamantul secundar superior subliniaza disparitatile dintre urban si rural, diferentele ajungand la 27-28 puncte procentuale, ceea ce evidentiaza faptul ca o proportie importanta a segmentului de tineri din zonele rurale nu frecventeaza invatamantul secundar superior. 

• Rata neta ajustata de cuprindere scolara permite identificarea unor disparitati privind participarea la educatia de nivel secundar superior si intre diferitele regiuni de dezvoltare, diferentele ajungand pana la 23-26 puncte procentuale. Valoarea cea mai redusa a indicatorului este inregistrata in Regiunea Nord-Est, regiune cu nivel mai redus de dezvoltare economica, iar cea mai ridicata in Regiunea Bucuresti-Ilfov, cu cel mai inalt nivel de dezvoltare.

• Romania a asumat o tinta ambitioasa de reducere a fenomenului de parasire timpurie a sistemului de educatie la 11,3% pana in anul 2020 (de la 17,4% valoare a acestui indicator in 2012) si masurile in aceasta arie trebuie sa continue si sa dezvolte interventiile sustinute in nivelurile inferioare de invatamant (ante si prescolar, primar, gimnazial). 

• In paralel, avand in vedere dimensiunea ingrijoratoare a fenomenului de excludere din sistemul de educatie (prin nescolarizare sau abandon scolar) in invatamantul secundar superior, o serie de politici si masuri de interventie focalizata trebuie sa se afle printre prioritatile Ministerului Educatiei.

• Sustinerea unor politici educationale coerente si a unor programe la nivel national pentru prevenirea abandonului scolar in invatamantul primar, gimnazial si secundar superior, dublate de masuri de sustinere de continuare a studiilor dupa clasa a VIII-a in cazul copiilor cu oportunitati reduse, pot conduce in mod direct la diminuarea fenomenului de parasire timpurie a sistemului de educatie.

• In conditiile in care participarea la invatamantul secundar superior prezinta, in continuare, disparitati importante pe medii de rezidenta, in defavoarea mediului rural, este nevoie de noi programe de sprijin pentru segmentul de tineri din aceasta zona, atat de prevenire, cat si de interventie pentru reintoarcerea la scoala. Aceste masuri pot viza, cu prioritate, anumite regiuni de dezvoltare, unde rata neta ajustata de cuprindere scolara inregistreaza cele mai scazute valori (N-E, S, S-V).

• Masurile privind cresterea calitatii trebuie, de asemenea, sa vizeze in mod sistematic atat unitatile de invatamant de nivel secundar superior din mediul rural (tinand cont, de exemplu, de faptul ca rata repetentiei este mult mai inalta in cazul populatiei elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din urban), cat si toate unitatile care scolarizeaza un numar ridicat de copii aflati in situatie de risc: copii care provin din familii foarte sarace, copii de etnie roma, copii cu dizabilitati. 

• Masurile de interventie trebuie sa tina cont si de faptul ca riscul cel mai ridicat de excluziune prin abandon este asociat baietilor din mediul rural, aceasta categorie fiind, in prezent intr-o masura redusa tintita in mod focalizat de politicile educationale.

• De asemenea, sistemul de educatie trebuie sa clarifice rolul si statutul invatamantului profesional si tehnic (oferit in cadrul programelor de studii ale scolilor profesionale si ale liceelor tehnologice) si sa promoveze mecanisme si instrumente mai clare de adaptare a retelei si ofertei scolare la realitatile pietei muncii si de implicare a angajatorilor.