“Aproape 300.000 de elevi din învățământul primar și gimnazial din România învață în școli defavorizate, cu risc ridicat de abandon. Din aproximativ 5000 de școli din țară cu învățământ primar și gimnazial, primele 414 din listă sunt încadrate în clasa 1 de risc socio-educațional, adică cel mai înalt grad de risc pe o scară de la 1 la 5. Pe lângă aceștia, mai sunt și copiii din creșe, grădinițe, licee sau școli postliceale. Aceasta este dimensiunea reală a dezastrului din preuniversitarul românesc în 2016.

Datele calculate de noi în prima zi a noului an școlar arată astfel:
- primele 100 din lista școlilor defavorizate însumează 23.246 elevi din ciclul primar și gimnazial
- primele 200 din lista școlilor defavorizate însumează 44.312 elevi 
- primele 500 din lista școlilor defavorizate însumează 134.618 elevi
- primele 1000 din lista școlilor defavorizate însumează 282.701 elevi.

Școala Gimnazială Băcioiu din jud. Bacău e prima în listă, adică cea mai defavorizată școală din țară, urmată de școlile din Târgu Ocna (jud. Bacău), Școala Profesională Gherla (jud. Cluj), Școala gimnazială Bărbulești (jud. Ialomița) și Școala Gimnazială nr. 41 Iași. Ierarhizarea este făcută pe baza listei școlilor cu risc socio-educațional realizată de Ministerul Fondurilor Europene cu Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, la care am lucrat și noi, Asociația Human Catalyst. Lista completă va fi publicată săptămâna aceasta, ca anexă a ghidurilor POCU - FSE.”  Laura Greta MARIN (Președinte, Asociația pentru Educație și Justiție Socială Human Catalyst).
 
În anul 2011, Programul “Școala după școală”, unul dintre cele mai eficiente instrumente de combatere a abandonului școlar, a fost inclus ca necesitate în Legea Națională a Educației. În același an, era reglementată prin Ordin de Ministru metodologia implementării programului în școlile din România. Printre cele patru surse potențiale, actul legislativ menționa bugetul de stat ca sursă de finanțare a Programului pentru copiii din grupurile defavorizate.

LEN 1/2011, art. 58 (4): Statul poate finanța Programul Școală după Școală pentru copiii și elevii din grupurile dezavantajate, potrivit legii
 
În septembrie 2016, după promisiuni repetate că va încerca să găsească soluții, Ministerul Educației încă omite să introducă în bugetul de stat o linie specială pentru acest program. Este al șaselea an școlar în care legea nu se aplică, iar responsabilii din Ministerul Educației refuză să ofere răspunsuri clare la întrebările legate de măsurile pe care le are în vedere pentru rezolvarea situației. Pe acest fond, Asociația Human Catalyst atrage din nou atenția asupra nerespectării legii și asupra răspunsurilor evazive pe care Guvernul le dă cu privire la acțiunile concrete pe care le face pentru punerea în aplicare a art. 58, alin. 4 din LEN.
 
Prin acțiunile sale din ultimii doi ani, Asociația pentru Educație și Justiție Socială Human Catalyst, care militează pentru finanțarea Programului Școala după școală, s-a bucurat să vadă că acesta a fost preluat în planul de măsuri antisărăcie. Astfel, Programul a devenit una dintre măsurile cheie destinate combaterii abandonului școlar, pentru care sunt alocate cu prioritate fonduri structurale (vezi POCU, Programul Școala pentru Toți). Ca urmare, sâmbătă, 10 septembrie, 2016, în atelierul de lucru al Comitetului Coaliția Antisărăcie, reprezentanții Ministerului Educației au anunțat intenția de a include programul Școala după Școală în bugetul de stat 2017, pentru un număr de 50 de școli.  
 
“Actualmente, Programul SdS se aplică doar cu finanțare din partea părinților. Pe baza metodologiei SdS îmbunătățite, pentru anul financiar 2017, adică din semestrul al doilea al anului școlar, vom prevede la bugetul de stat al MENCS includerea SdS în cele 50 de școli care vor beneficia de masa caldă din această toamnă. Am avut deja o discuție cu Ministerul de Finanțe în acest sens.” Monica Anisie, secretar de stat MENCS, în cadrul atelierului din 10 septembrie.
 
Până la concretizarea acestor intenții, Human Catalyst continuă acțiunile de lobby și advocacy pentru susținerea programului SdS. În acest sens, semnalăm încă o dată riscul ca alocarea de resurse din fondurile structurale, posibilă doar pentru un număr restrâns de elevi în raport cu problema reală, să conducă inevitabil, la adâncirea discrepanțelor din sistem. De asemenea, derularea pe termen limitat a proiectelor cu finanțare europeană nu garantează sustenabilitatea și eficiența pe termen lung a efectelor pe care își dorește să le genereze, respectiv diminuarea ratei de abandon școlar, ajunsă la aproape 20%. Aceste două argumente demonstrează că singura soluție pentru o investiție sănătoasă și eficientă rămâne implicarea de urgență, activă și constantă a statului, prin tratarea ca prioritate a programelor de de tip Școala după școală, cu susținere financiară de la bugetul de stat. 
 
“Încurajez și recomand ideea unui proiect necompetitiv în care școlile care nu vor beneficia de competitive să poată implementa cu ajutorul MENCS programul Școală după Școală. ONG-urile trebuie să sprijine MENCS să dezvolte un proiect necompetitiv pe această temă.” a declarat sâmbătă în cadrul atelierului dl. Cristian Ghinea, ministrul Fondurilor Europene.
 
Demersul Human Catalyst este sprijinit prin scrisori de susținere trimise de peste 200 dintre cele mai importante ONG-uri din România, în perioada 2015 - 2016
 
“Este o vorbă: ban la ban trage. Pare că e valabilă și pentru resursele publice. Școlile la care învață copiii din « familii bune » au profesorii cei mai buni, băncile cele mai noi. În timpul ăsta, școlile din marginea satului, la care învață copiii cu care nimeni nu poate face teme acasă, au profesori suplinitori, acoperișul spart sau n-au nici bani de lemne. Profesorii ar face mai degrabă olimpici decât educație remedială. Unul dintre motive este că cei din marginea satului au vocea slabă și nu îi aude nimeni. Finanțarea publică a programului Şcoală după Şcoală pentru copiii din comunități vulnerabile, ar fi un semn că au fost auzite vocile slabe și ar fi o șansă pentru copii, viitori adulți, de a ieși din cercul vicios al sărăciei”. Oana Preda (Director Executiv, CeRe)
 
“În absenţa unui program guvernamental care să asigure accesul tuturor copiilor din sistemul de educaţie din România la activităţi de tipul Şcoală după Şcoală, organizaţiile neguvernamentale au preluat această responsabilitate, de cele mai multe ori cu finanţare internaţională. Prin Fondul ONG, granturile Spaţiului Economic European 2009 – 2014, există 29 de proiecte care au desfăşurat asemenea activităţi. Experienţa organizaţii care au sprijinit copiii aflaţi în dificultate să meargă în continuare la şcoală, poate fi multiplicată.  Fără cineva care să îi ajute să îşi facă temele după ore, aceşti copii nu reuşesc să progreseze. De cele mai multe ori, familiile lor sunt la limita sărăciei, părinţii lucrează pe unde apucă, se confruntă cu probleme de delicvenţă sau consum de alcool. Rata de abandon şcolar, în zonele defavorizate, este prea mare ca să nu devină o responsabilitate a statului. Încurajăm autorităţile statului să ţină cont de experienţele celor care deja au dezvoltat şi furnizat servicii de tipul Şcoală după Şcoală, să le multiplice şi să le facă accesibile fiecărei comunităţi din România.”  Ionuţ Sibian (Director Executiv, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile).