Fundația Inimă de Copil și familia Dănilă. Două povești, un singur destin

Dintre toate cele peste 15.000 de povești de la Fundația Inimă de Copil, există una care are ceva aparte: povestea familiei Dănilă. De fapt, e povestea fundației însăși. Nu există moment mai bun să v-o spunem decât acum, la 25 de ani de la înființarea Inimă de Copil.

„Ea era îngerul meu păzitor”
Fundația Inimă de Copil s-a născut în 1996, când patru copii au fost salvați de pe stradă și li s-a oferit șansa unui viitor bun. Printre ei se număra și Adrian Dănilă, care avea atunci doar 14 ani și o valiză plină de suferințe. Dureri pe care alții nu le trăiesc nici într-o viață întreagă. „Anna (Burtea, n.r., una dintre cele trei inițiatoare ale Fundației) m-a salvat. Nici acum nu știu de ce a făcut-o. Nici acum nu pot să înțeleg cum poate o tânără de 25 de ani să aibă curajul să ia copii de pe stradă și să îi salveze. De fapt, cred că știu de ce m-a salvat. Ea era îngerul meu păzitor”, își amintește Adrian zâmbind cu ochii plini de lacrimi.

Muncă, dragoste, familie
La Fundația Inimă de Copil, alături de alți patru frați ai lui, Adrian a învățat să fie un adult care să se poată îngriji singur, care nu trăiește din mila altora. „Cred că asta a contat cel mai mult. Și cred că asta este diferența dintre Fundația Inimă de Copil și alți binefăcători. Cei de la Fundație au avut mereu grijă să nu primesc totul de-a gata, ci să muncesc pentru ceea ce primesc. Așa am ajuns să fiu angajat la un centru din Cudalbi, unde am fost bucătar, îngrijitor”, povestește Adrian. Și, pentru că destinul ține cu cei cu suflet de mătase, zece ani mai târziu, la acel centru s-a angajat și Simona. Ați intuit perfect: a fost dragoste la prima vedere, care a evoluat în căsătorie în doar un an.

O familie superbă
A fost prima familie născută în familia Inimă de Copil. Apoi, rând pe rând, au venit pe lume Sara (acum are 13 ani), Rut (11 ani), Luca (10 ani), Alma (8 ani). Și parcă era nevoie ca cercul să se închidă perfect, nu? În urmă cu 4 ani a sosit și mezina familiei. Anna. „Anna vine de la Anna”, ne explică Adrian, încercând să se asigure să înțelegem legătura.
- Cine este Anna, o întrebăm pe mezina Anna?
- Anna este doamna lui mama, răspunde senin Anna.
Simona se trezește la ora 6 dimineața și face naveta de la Costache Negri până la Pechea ca să aibă grijă de cei 25 de copii de la Centrul de Consiliere și Sprijin al Fundației Inimă de Copil. La ora 16:30 se întoarce acasă ca să aibă grijă de cei 5 copii ai familiei sale. Acasă, Adrian tocmai a gătit ceva gustos. Adrian, Simona, Sara, Rut, Luca, Alma și Anna se așază la masă, dar nu înainte de a face o rugăciune de mulțumire pentru ceea ce s-a petrecut în urmă cu 25 de ani, atunci când s-a născut Fundația Inimă de Copil. Și familia Dănilă.

Continuitate. De 25 de ani
Fundația Inimă de Copil este o casă, un cămin, o grădină, un loc în care visurile capătă o stare materială. Fundația Inimă de Copil este o familie. O familie mare, cu mii de copii care primesc oportunitatea de a duce un trai normal și dreptul la un destin echitabil. Fundația Inimă de Copil este locul în care vii pe jos, cu inima și aripile frânte, dar din care pleci în zbor, dornic de a da mai departe dragostea pe care ai primit-o. Sau, așa cum se întâmplă cu familia Dănilă, nu pleci niciodată pentru că trebuie să ai grijă să crești și alte familii Dănilă.

Povestea familiei Dănilă merge mai departe. La fel și povestea Fundației Inimă de Copil. Cu ajutorul tău, sute de copii primesc și astăzi dreptul de a visa la un viitor mai bun.
Implică-te!
Binele face bine! Orice ar fi!