Cele 22 de abtineri, alaturi de cele 105 voturi impotriva modificarilor grave aduse de acesta propunere legislativa arata izolarea guvernului in intentia sa de a promova o lege profund neconstitutionala ce ataca dreptul la proprietate.
Proceduri neconstitutionale de expropriere, obligatia autoritatilor de a emite avize, derogari de la legea monumentelor istorice, de la legea monumentelor naturale, de la directiva europeana privind apele, toate acestea au fost denuntate de societatea civila din Romania. Aceste prevederi au constituit si motivele pentru care cetateni din Cluj Napoca si mai apoi Bucuresti au ocupat in ziua votului in Parlament cladirea sediilor partidelor politice, respectiv institutia Avocatului Poporului.
Aceasta propunere de lege a cunoscut o serie de amendamente pe parcursul procesului sau legislativ, ceea ce produce ingrijorare privind modul netransparent in care Guvernul si anumiti parlamentari promoveaza interesele companiilor miniere in legislativ. Sub pretextul elaborarii unui cadru general pentru industria miniera, s-au preluat de fapt cea mai mare parte din propunerile aflate in legea speciala pentru Rosia Montana. Prin aceasta se acorda titularilor de licente miniere prerogative si drepturi derogatorii de la toate prevederile aplicabile celorlalti operatori economici, cu incalcarea grava a drepturilor constitutionale la proprietate, mediu sanatos, acces la justitie si tratament egal in fata legii. In primul rand toate lucrarile privind prospectiunile si explorarile geologice si cele de extractie si prelucrare a resurselor minerale ar fi fost declarate de utilitate publica. In acest fel aceasta propunere legislativa si-ar fi depasit domeniul de reglementare pentru ca numai legea cadru privind exproprierea nr. 33/94 poate sa stabileasca cauzele de utilitate publica.
Un alt amendament propunea ca titulari licentelor miniere sa dobandeasca in mod direct concesiunea asupra oricaror bunuri proprietate publica din perimetrele miniere, fara organizarea unor licitatii, cu incalcarea principiilor tratamentului egal, al nediscriminarii si al liberei concurente.
Guvernul ar fi fost obligat sa declanseze procedurile de expropriere in termen de 30 de zile de când o companie miniera face o solicitare si ar fi putut expropia orice gospodarie si teren din perimetrul minier, pe care apoi le-ar fi pus la dispozitie in mod direct companiilor miniere.
Distrugerea monumentelor istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit a fost vizata prin acordarea unui statut special care nu ar fi necesitat descarcarea prealabila de sarcina arheologica sau deplasarea monumentelor istorice.
Nu in ultimul rand chiar si dreptul de acces la justitie si proces echitabil pentru contestarea de catre cetateni sau organizatii a unor acte obtinute de companiile miniere ar fi devenit absolut ineficiente si iluzorie deoarece autoritatile ar fi avut obligatia sa emita din nou un act anulat in instanta, in numai 60 de zile de la cererea companiei miniere.
Prin aceste masuri, initiatorul legii a dorit sa puna interesul companiilor miniere private deasupra interesului national si deasupra dreptului de a trai in propria casa si pe propriul pamânt. Aceste modificari aduse la legea minelor ar fi reprezentat o disolutie a statului acesta fiind substituit de privat in relatia cu cetatenii sai.
„Vom monitoriza procesele legislative din parlament pentru a ne asigura ca astfel de derapaje nu vor avea loc, iar amendamente de ultima de ora nu au sanse sa fie adoptate pentru favorizarea companiilor de minerit”, a adaugat Stefania Simion, Coordonator juridic Alburnus Maior.