Salvați Copiii anunță deschiderea a două centre de zi, pentru a preveni instituționalizarea copiilor

Organizația Salvați Copiii deschide două noi programe de prevenire a separării copiilor vulnerabili de familiile lor, în județele Hunedoara și Caraș-Severin, astfel încât acestea să fie sprijinite activ să facă față, împreună, situațiilor critice.  Datele oficiale arată că peste 50.000 dintre copii erau, la finalul anului 2019, în sistemul de protecție specială. Astfel, dintre cei 3.645.267 de copii cu vârsta sub 18 ani din România (1), 52.783 (2) se află în sistemul de protecție a copilului, dintre care:

 

 copii în servicii de tip rezidențial: 17.096

 copii în servicii de tip familial: 35.687

 pe lângă aceștia, anual, aproximativ 700 de copii sunt părăsiți în unități sanitare, dintre care aproximativ 500 în maternități.

 

În ceea ce privește situația celor două județe unde Salvați Copiii demarează cele două programe, datele oficiale arată că:

• În Caraș Severin sunt 893 de copii în sistemul de protecție specială, dintre care 142 în servicii rezidențiale publice și 33 în servicii rezidențiale private. 

 

Ceilalți se află incluși în servicii de tip familial: 490 la asistenți maternali profesioniști, 166 în plasament la rude până la gradul IV și 62 în plasament la alte familii/persoane.

• În județul Hunedoara: 1.067 de copii în sistemul de protecție specială, dintre care 127 în servicii rezidențiale publice și 236 în servicii rezidențiale private. 

 

Ceilalți copiii se află  în servicii de tip familial: 225 la asistenți maternali profesioniști, 401 în plasament la rude până la gradul IV și 78 în plasament la alte familii/persoane.
 

Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România, a explicat: ”Instituționalizarea are consecințe dramatice asupra copiilor, atât în ceea ce privește integrarea socială, cât și dezvoltarea psiho-emoțională. În foarte multe cazuri, vorbim despre copii iubiți, dar pentru educația și îngrijirea cărora familiile nu au resurse materiale. Aceste familii trebuie sprijinite și îndrumate, astfel încât copiii să nu fie separați de mediul familial și mai ales de afecțiunea părintească. Mai ales acum, în acest context atât de complicat al pandemiei, copiii vulnerabili trebuie să fie în atenția noastră”. 

Rezultatele unui studiu desfășurat de Charles Nelson, Nathan A. Fox, Charles H. Zeanah (3) cu copiii din Centrele de plasament din România, în cadrul Proiectului de Intervenție Timpurie „București” (PITB), scot la iveală consecințe adânci și pe termen lung ale instituționalizării.
 

Cercetarea a pus în evidență efectele instituționalizării copiilor (grupul I) asupra dezvoltării lor până la vârsta de 8 ani, comparativ cu copiii care, deși abandonați, au beneficiat de măsura îngrijirii în sistem familial (grupul II), pe de o parte și cu copiii crescuți în familiile de origine (grupul III), pe de altă parte.

 Copiii instituționalizați sunt mult mai expuși diferitelor forme de abuz și neglijare în lipsa unui mediu cald și predictibil. Acei copii care au experimentat diferite forme de abuz și neglijare sunt de 4 ori mai predispuși să dezvolte tulburări de personalitate la vârsta adultă decât ceilalți copii (Johnson si colab, 1999). Aceste tulburări sunt caracterizate de o serie de trăsături cognitive, afective și relaționale disfuncționale persistente în timp, cu un impact negativ asupra funcționalității lor. La maturitate, acești copii pot manifesta lipsă de empatie, inflexibilitate cognitivă, comportamente heteroagresive și autoagresive, tulburări de adaptare, comportamente de disimulare a adevărului (4); 

 Copiii instituționalizați (grupul I) “suferă declinuri și întârzieri semnificative în toate aspectele cogniției și limbajului: au o funcție intelectuală diminuată, prezintă deficite atât ale funcțiilor executive, cât și ale memoriei și profunde întârzieri ale limbajului”, arată rezultatele evaluării cognitive. (Charles Nelson, Nathan A. Fox, Charles H. Zeanah – Copiii abandonați ai României. Privațiune, dezvoltare cerebrală și eforturi de recuperare, București, Editura Trei, 2014)

 Copiii plasați în familii sociale (grupul II), mai ales dacă acest lucru se întâmplă înaintea vârstei de 2 ani, pot prezenta progrese semnificative ale IQ-ului și ale limbajului, însă niciodată ca acelea ale copiilor care nu au fost  instituționalizați (grupul III).

 Creșterea copiilor în instituții determină apariția și persistența unui număr mai mare de comportamente stereotipe (legănat, lovit etc.) față de copiii din celelalte două grupuri, ca urmare a privării în anii timpurii de o stimulare senzorială adecvată.

 

Studiul a fost realizat de o echipă multidisciplinară, mixtă (româno-americană), pe durata a mai bine de 10 ani, cu concluzii relevante pentru specialiști (din domeniul protecției copilului, asistenței sociale, psihologiei, psihiatriei), organizații neguvernamentale care se ocupă de  copii, factori politici de decizie, administrație locală și sănătate publică.

 

Pentru protejarea acestor copii vulnerabili și rămânerea lor în familie, Salvați Copiii a identificat soluții viabile, pe care le-a inclus într-un program complex. Prin proiect vor fi identificați si monitorizați 230 de copii expuși riscului de separare de famili: 

• 115 din judetul Hunedoara 

• 115 din județul Caraș-Severin. 

 

Activitățile efective de identificare și monitorizare vor fi susținute și prin crearea a două rețele interinstituționale, câte una la nivelul fiecărui județ, formată atât din reprezentanți ai autorităților și instituțiilor publice, cât și din ONG-uri și alți actori privați, cu roluri în protecția, sprijinirea și educația copilului. 

 

Cei 230 de copii vor beneficia de servicii sociale complexe atât prin centre de zi (patru centre de zi, câte două în fiecare județ, dezvoltate prin proiect), cât și prin servicii furnizate la nivelul comunității de echipe de specialiști. 

 

Totodată, acompanierea copiilor expuși riscului de separare se va face și prin acordarea de ajutoare materiale, care să contribuie la scăderea gradului de vulnerabilitate socială și economică, precum și prin organizarea și derularea a patru tabere de socializare, dezvoltare a abilităților și a stimei de sine.

 

Proiectul propus va contribui astfel la prevenirea separării de familie a copilului prin identificarea realistă a cazurilor și prin furnizarea de servicii adaptate necesității fiecărui caz în parte.

 

Salvați Copiii este o organizație neguvernamentală, asociație de utilitate publică, non-profit, democratică, neafiliată politic sau religios, care militează activ pentru protecția drepturilor copilului în România, din 1990, în acord cu prevederile ConvenţieiNaţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și cu legislația României. 
 

Salvați Copiii adoptă o poziție independentă în raport cu acțiunile și măsurile instituțiilor, recunoscând că implementarea legislaţieişi a politicilor publice în materia drepturilor copiilor nu poate ignora strânsa colaborare dintre autorităţi, familie, copii şi societatea în care fiecare actor implicat îşi acceptă responsabilitatea conform principiilor unui parteneriat autentic şi viabil.
 

În calitate de membru al SavetheChildren, cea mai mare organizaţie independentă din lume care promovează drepturile copilului şi care cuprinde 28 de membri şidesfăşoară programe în peste 120 de ţări, VIZIUNEA noastră este o lume care respectă, pentru fiecare copil, dreptul său la supraviețuire, educație, protecție și participare, asumându-ne MISIUNEA de a obţine progrese importante privind modul în care copiii sunt trataţişi producerea schimbărilor imediate şi de durată în viaţa acestora. În cei 30de ani de activitate, peste 2.200.000 de copii au fost implicați în programele și campaniile Organizației Salvați Copiii.

 

_________________________________________

(1) *Sursa: Institutul Național de Statistică (Populația rezidentă la 01 ianuarie 2019)

(2) ** Sursa: Statistici A.N.P.D.C.A. – 01 ianuarie 2019

(3) Charles Nelson, Nathan A. Fox, Charles H. Zeanah – Copiii abandonați ai României. Privațiune, dezvoltare cerebrală și eforturi de recuperare, București, Editura Trei, 2014  

(4) Johnson G.J., Cohen P., Brown J., Smailes M.E., Bernstein D. P. (1999) Childhood Maltreatment Increases Risk for Personality Disorders During Early Adulthood. ARCH GEN PSICHIATRY 56, 600-606.