Adoptarea Legii Tinerilor constituie un prim pas, nu un salt. Pentru prea multe dintre prevederile acesteia, statul are doar posibilități și nu obligații de intervenție. Politicile adoptate astăzi sunt insuficiente pentru a răspunde nevoilor și aspirațiilor anului 2022, cu atât mai puțin ale anilor ce urmează.
Nu considerăm că noua lege a tinerilor reprezintă o victorie, cel puțin nu până la adoptarea normelor de aplicare, mai ales având în vedere palmaresul negativ al ministerului în elaborarea de politici publice, precum și istoricul de alocare bugetară insuficientă pentru nevoile actuale ale tinerilor.

În același timp, suntem conștienți de necesitatea unui cadru legislativ actualizat și de facilitarea procesului în această sesiune parlamentară, astfel că salutăm evoluția față de legea în vigoare nr. 350/2006, aceasta fiind transpusă prin:
 
  • o mai bună definire a terminologiei (servicii pentru tineri, personal de tineret, consiliul consultativ pentru tineret, centru de tineret, comunitatea de practică în domeniul tineretului ș.a.);
  • obligativitatea ca statul să sprijine dezvoltarea unui program național de formare a personalului de tineret;
  • obligativitatea autorităților locale de a realiza strategii locale în domeniul tineretului, precum și planuri de măsuri aferente, corelate cu politicile de tineret la nivel național, precum și de a publica anual un raport de implementare dezbătut în consiliul consultativ pentru tineret/forumul pentru tineret;
  • operaționalizarea unui consiliu interministerial de tineret, prin participarea directă la dezbateri a reprezentanților ONG-urilor reprezentative de și pentru tineret;
  • implicarea studenților în consiliile de administrație ale Caselor de Cultură Studențești și a Complexului Cultural Sportiv Studențesc „Tei";
  • recunoașterea ca organizații naționale de tineret și studențești exclusiv a organizațiilor neguvernamentale;
  • îmbunătățirea modului în care statul se implică în sprijinirea participării active a tinerilor în societate;
  • realizarea finanțărilor în domeniul tineretului, în baza Legii Tinerilor, care să permită accesarea resurselor prin mecanisme simplificate, exclusiv pentru organizațiile de și pentru tineret;
  • obligația autorităților publice locale de a angaja sau desemna cel puțin un responsabil de tineret, ținând cont de pregătirea sa în acest domeniu;
  • crearea standardelor de calitate pentru activitatea centrelor de tineret;
  • obligația ministerului de a stabili modul de organizare și funcționare, precum și de a constitui Registrul Național al Organizațiilor Neguvernamentale de și pentru Tineret, Registrul Național al Centrelor de Tineret, Registrul Național al Centrelor de agrement pentru copii și tineri, Registrul furnizorilor de activități și servicii de tineret din România, Registrul personalului de tineret din România și Platforma de informare națională și de consultare publică în domeniul tineretului;
  • obligativitatea păstrării destinației infrastructurii pentru tineret în proporție de cel puțin 50%, precum și menținerea acesteia în stare de funcționare.
  • dezvoltarea programelor specifice pentru prevenirea și combaterea consumului de alcool, tutun, droguri, precum și a traficului de persoane;
  • posibilitatea ca UAT-urile să poată oferi cu titlu gratuit bază materială de tineret necesară desfășurării activităților destinate tinerilor și organizațiilor de/pentru tineret;
  • posibilitatea consiliilor locale de a decide anual diminuarea sau scutirea de la plata taxelor și impozitelor locale a ONGT-urilor;

    • Să nu uităm totuși că societatea civilă de și pentru tineret și studenți a fost implicată activ în întregul proces de adoptare a noii legi, fiind principala voce care a adus modificări esențiale din anul 2016 până în ultima zi înainte de votul plenului.

    În același timp, nu avem cum să nu criticăm tergiversarea adoptării acestei legi de către parlament, precum și, lipsa de interes pentru dialog a ministerului în ultimele 7 luni, dar și neglijența cu care acesta a tratat proiectul de lege (convocarea în ultima zi posibilă a unei întâlniri cu organizațiile, pregătirea precară a delegației ministerului pentru această întâlnire, precum și transmiterea punctelor de vedere abia în dimineața dezbaterii de la Comisie - cu toate că au existat asumări clare în repetate rânduri cu privire la acest aspect).

    Totodată, criticăm modul în care a fost abordată dezbaterea pe amendamente de la nivelul comisiei, prin respingerea, la solicitarea ministerului, a unui număr relativ mare de amendamente în principal de către coaliția de guvernare, în unele cazuri chiar fără oferirea unei motivații/justificări reale, fundamentată clar.

    Având în vedere toate cele de mai sus, organizațiile naționale de și pentru tineret/studenți rămân vigilente și atente la tot ceea ce înseamnă legislație subsecventă. Dorința noastră nu este doar aprobarea legii în contextul Anului European al Tineretului, care să fie bifată ca realizare de către politicieni, ci conturarea, susținerea și implementarea de măsuri clare care să aibă efecte pentru fiecare tânăr și asupra întregului ecosistem de tineret din România.