In anul 1996, pe 23 noiembrie, un grup de 24 de parinti ai unor copii cu dizabilitati severe s-au constituit intr-o asociatie pentru apararea drepturilor acestora – Organizatia pentru Copii si Adulti cu Nevoi Speciale TREBUIE!, filaiala Braila.
 
Impreuna cu specialistii si voluntarii am format echipa TREBUIE! care timp de 15 ani nu a incetat niciodata sa lupte pentru o viata mai buna, pentru schimbarea de mentalitati si atitudini.

In cei 15 ani, TREBUIE! a rezistat prin noi parintii dar si prin suportul oferit de membrii de familie, prieteni, colegi de servici, jurnalisti, angajati din institutii publice si private, oameni aflati in posturi decizionale, voluntari dar mai ales prin felul in care echipa a lucrat pentru beneficiarii nostri. Sunt sute de oameni care s-au implicat direct in sprijinirea programelor noastre si aceea nu-i pot nominaliza, mai ales ca as putea omite pe cineva, dar ii asigur de faptul ca spre toti se indreapta gandurile noastre de multumire si apreciere.

Povestea noastra a inceput din ziua in care in familiile unora dintre noi s-au nascut copii cu diferite dizabilitati. A fost momentul de inceput al unei altfel de vieti, o viata plina de batalii duse de noi si copiii nostri pentru a ne castiga dreptul la normalitate.

In anul 1996, pe 23 noiembrie, impreuna cu alti  parinti ai unor  copii care nu erau acceptati nici macar in scolile speciale, am infiintat primul Centru de pedagogie speciala pentru copii cu dizabilitati mintale severe. Timp de 15 ani am sperat ca serviciile pentru persoanele cu handicap se vor dezvolta, ca statul se va implica mai mult in sustinerea lor si ca TOTI copiii si adultii cu dizabilitati vor beneficia de serviciile de care au nevoie.
Desi am parcurs un lung proces de preaderare, desi suntem membri ai Uniunii Europene din 2007, acest lucru nu s-a intamplat, astfel ca in anul 2011, centrul nostru este singurul centru de zi pentru tineri din oras ce-si deschide zilnic usa pentru 24 de  tineri  cu dizabilitati mintale severe si asociate.

In centrul de zi  tinerii invata sa comunice, sa se descurce cat mai mult singuri, asculta muzica, leaga prietenii dar si muncesc: confectioneaza felicitari, bijuterii , picteaza tablouri sau diverse obiecte din sticla pe care le prezinta la targuri si expozitii

In perioada calda  desfasuram  activitati in afara centrului – excursii, competitii sportive, petreceri. Avem printre tinerii nostri campioni la dans si sport, locali, regionali, nationale si chiar o medaliata  europeana si mondiala Special Olympics. Mai multe informatii despre noi puteti obtine de pe site www.trebuiebraila.ro.

Din pacate din cauza spatiului foarte mic in care ne desfasuram activitatea (un apartament de bloc cu o suprafata de 90 mp) calitatea serviciilor este sub standarde. Exista numeroase solicitari de acces la servicii mai ales din partea familiilor care au copii cu tulburari din spectrul autist.
De aceea, in prezent, cautam  resurse pentru a construi  un Complex de servicii pentru copii si tineri cu dizabilitati  mintale  care sa includa un Centru de terapie  pentru copii diagnosticati cu autism si o mica structura de economie sociala formata dintr-un un  atelier protejat  pentru tineri si o gradina cu o sera terapeutica

Un studiu preliminar a demonstrat ca este necesar un buget de 240 000 de euro pentru  constructia si dotarea unui astfel de complex de servicii care sa corespunda obiectivelor propuse

Desi are peste 230 000 de locuitori, Braila este un oras cu un potential economic redus  si nu poate sustine un astfel de proiect din resurse locale iar TREBUIE este un ONG constituit si sustinut de parinti, care in cea mai mare parte au un venit minim pe economie fiind asistenti personali.
Pentru toti cei care au fost aproape de copiii nostri un Multumesc! Sincer si calduros iar pentru parintii ce nu si-au parasit copiii, daruindu-le nopti si zile de grija continua, an dupa an, o plecaciune de respect si admiratie transmisa de toti cei care cunosc si apreciaza iubirea, devotamentul si determinarea puse in slujba copiilor lor, copii care de foarte multe ori nu pot rosti decat cu privirea cuvantul “mama”.

Cu multumiri,
Profesor Teodora Ilie
Presedinte