Sănătatea, alături de Educație, sunt temele principale în România anului 2017

Ce mă uimește e că inițiativele organizațiilor care decid să înscrie proiecte la această secțiune reușesc să acopere acele goluri și să satisfacă acele nevoi ale pacienților pe care autoritățile statului nici măcar nu le identifică. Sau dacă o fac, preferă să închidă ochii, în detrimentul românilor. Realitatea este că problemele din sistemul sanitar sunt multe. Trista realitate este că ele sunt ascunse sub preș de autorități: nu există predicție în sistem, nu există continuitate, strategii reale iar grija pentru pacient vine pe planul secund, deși raportul ar trebui să fie invers. Și vedem asta zilnic. Și, tocmai aici e marele câștig pentru noi atunci când tot mai multe ONG-uri se implică pe zona de Sănătate. Mare parte din proiectele înscrise în competiție în 2017 au reușit să identifice acele nevoi stringente ale bolnavilor, acele lipsuri pe care statul deși le cunoaște alege să le ignore. Au strâns fonduri, au derulat proiecte extrem de complexe și, cel mai important, au fost proiecte care au produs schimbări reale pentru grupurile țintă. 

 

Am remarcat în acești patru ani, de când fac parte din juriu, că numărul proiectelor înscrise la categoria Sănătate este tot mai mare. De la 14 proiecte, câte am jurizat în 2013, am ajuns să jurizez 23 în 2017. Cu siguranță e vorba de un progres. Proiectele din ultimii ani au reușit să mai schimbe din fața prăfuită a sistemului, fie că vorbim de acordarea unor consultații gratuite pentru bolnavi, de monitorizare a bolilor prin intermediul dispozitivelor electronice, de aducerea unor medicamente esențiale care erau de negăsit, de dotarea unor spitale cu aparatură esențială ori de reabilitarea unor unități sanitare în care viața pacienților era la risc. Iar acestea sunt doar câteva dintre exemple. De la an la an, proiectele au devenit tot mai ambițioase, au fost tot mai bine făcute. Faptul că sistemul sanitar funcționează pe avarie a contribuit într-o mare măsură la acest interes crescând al ONG-urilor pentru zona de Sănătate. Să nu uităm că în ultimii ani, Marele Premiu al Galei a fost acordat tot unor organizații care și-au înscris proiectele la Sănătate, iar asta spune deja foarte multe despre cât de prioritar a devenit acest domeniu pentru sectorul asociativ și pentru românul de zi cu zi. 

 

Din punctul meu de vedere, Gala Societății Civile este un liant, un motor pentru aceste organizații. Am văzut, începând cu 2013, organizații care an de an se înscriu la secțiunea Sănătate, vin cu un suflu nou, cu un proiect mai bun decât cel înscris în competiția anterioară. Cred că pentru cei care lucrează la astfel de proiecte de ale căror rezultate ne bucurăm cu totții, recunoașterea venită din partea Galei Societății Civile este un alt motiv pentru a merge înainte, în ciuda dificultăților pe care le întâmpină pe parcursul derulării proiectului: lipsa de comunicare a autorităților locale, bugete restrânse, oameni puțini, lipsa unui buget pentru diseminarea informației, etc. Personal, trebuie să recunosc că primul meu contact cu Gala Societății Civile a fost în 2010, din pură întâmplare. Am fost de-a dreptul impresionată de toți oamenii care au urcat atunci pe scenă, care au vorbit din suflet, care au investit timp și emoții în proiectele pe care le-au derulat. Cred că, de fapt, marele câștig al acestor oameni buni din ONG-uri este că, datorită Galei, reușesc să se autodepășească de la an la an. 

 

Am observat că față de anii precedenți, cel puțin în zona de Sănătate, numărul organizațiilor active a crescut, proiectele devin tot mai specifice, tot mai nișate, chiar dacă au acoperire locală sau națională. Sunt ferm convinsă că vom avea de-a face cu o implicare mai mare în perioada următoare. Asta pentru că, din punctul meu de vedere ca jurnalist, cu toate că problemele din sistemul de sănătate devin tot mai stringente măsurile venite din partea statului sunt prea puține, sunt luate târziu sau nu există deloc, iar aici, poate cel mai relevant exemplu și cel mai actual, este cel al lipsei vaccinurilor în contextul epidemiei de rujeolă. Prin urmare, consider că sectorul se va dezvolta, asociațiile vor deveni mai active și mai vocale, dată fiind latența autorităților din Sănătate. Mă aștept, de pildă, ca numărul de proiecte înscrise la viitoarea ediție să fie chiar mai mare decât cel din 2017 pentru că nevoile românilor din perspectiva sănătatii vor fi mai mari - nu există medicamente esențiale, nu au acces la investigații la timp și sunt depistați în stadii târzii ale bolii, condițiile din spitale sunt precare iar exemplele pot continua. Consider că Gala trebuie să rămână un nucleu pentru sectorul neguvernamental, este acel loc unde se întâlnesc oameni puși pe treabă, gata să munte munții din loc și dispuși să facă treaba autorităților incompetente de la noi din țară doar pentru a face „bine” și pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie.