Indiferent cine deține puterea, trebuie să își asume responsabilitatea dialogului și a compromisul

 

 

În primul rând sunt un om care speră să nu ajungă vreodată să vorbească despre el folosind persoana a treia. 

Cred că sunt un hibrid, un fel de antreprenor-activist sau anteprenor-cetățean. Sunt antreprenor în domeniul IT, iar ca pregătire sunt inginer automatist. Sunt fondator și partener în compania Essensys Software. În același timp sunt cetățean, în sensul omului implicat în viața cetății. Sunt membru al Geeks 4 Democracy și am susținut atât financiar, dar și cu resurse profesionale, diverse proiecte civice și ONG-uri. 

 

 

Am fost de mic pasionat de programare. M-am îndrăgostit de calculatoare în școala generală și de atunci doar asta am visat. După facultate am lucrat vreo doi ani într-o companie și apoi am înființat Essensys, unde lucrez și acum.

 

În privința cauzei, cred că este un traseu uman normal. La finalul celui de-al doilea mandat, Barack Obama are un interviu extraordinar cu Doris Kearns Goodwin, în care spune că orice tânăr are ambiția de a realiza ceva în lume, ambiția de a dovedi celorlalți. E o ambiție care provine din experiența copilăriei, mai exact din lipsurile care ne-au marcat copilăria, lipsuri care pot fi un tată absent, o familie severă, lipsuri materiale, discriminare șamd. Prima parte a vieții ne-o petrecem încercând să rezolvăm ambiția respectivă, încercând să compensăm ce ne-a lipsit. La un moment dat însă ambiția respectivă se domolește pentru că rezolvăm, măcar parțial, problema de la care am plecat. Și atunci vine momentul întrebarilor. Momentul în care tu ieși la suprafață. Cine ești? Ce vrei sa faci mai departe? Care sunt valorile tale fundamentale?

 

Obama spunea că în cazul lui, ambiția tinereții a fost cauzată de un tată absent și un mediu în care era discriminat, fiind negru. În cazul meu, în principal, a fost sărăcia tranziției. Deși făceam parte dintr-o familie de ingineri, părinții mei făceau eforturi foarte mari pentru a ne hrăni și îmbrăca. Nu sunt un caz deosebit, așa trăia majoritatea. Când ești îmbrăcat prost și ceilalți își bat joc de tine, când nu prea ai ce mânca, când cărțile sau muzica sunt un lux ... copil fiind lipsurile astea te marchează. Așa că mi-am promis că nu voi mai fi sărac și că celor de lângă mine nu le va mai lipsi vreodată ceva. Astfel, prima parte din viața adultă mi-am petrecut-o rezolvând problema asta. După ce n-am mai fost sărac, mi-am dat seama că aș putea avea un impact mai mare și în viața altora și așa a început această a doua etapă a vieții mele. Am fost tot timpul preocupat de viața publică, dar în ultimul timp am început să fiu mult mai implicat și sigur mult mai vocal. Poate prea vocal uneori. 

 

 

Din punct de vedere profesional, sigur cea mai mare reușită este faptul că am reușit să clădesc o companie de la zero. O companie cu o echipă extraordinară, respectată în piață, care s-a construit corect, cu respect față de oameni și față de clienți.

În plan civic, Fondul pentru Democrație a fost o reușită. Faptul că am reușit să adunăm o comunitate de donatori și reușim să finanțăm câteva proiecte civice pe an.

 

O nereușită din care am învățat multe a fost prima versiune a Fondului pentru educație. Am încercat anul trecut să inființăm, pe modelul fondului pentru democrație, un alt fond prin care să oferim burse copiilor din mediul rural pentru a face liceul. Nu am reușit să atragem finanțare pentru ce ne-am propus și a trebuit să abandonăm temporar proiectul. Am analizat însă acest eșec, am înțeles unde am greșit și îl vom relua foarte curând. 

 

 

Sunt foarte mulți oameni pe care îi admir, dar nu am un clasament. Sunt oameni care donează pentru diferite cauze, oameni care alocă din timpul lor pentru o cauză sau cei care își dedică o bună parte din viață unei cauze. Eu îi apreciez cel mai mult pe aceia care reușesc cumva să facă loc și altora lângă ei. Cei care, în ciuda unor rezultate recunoscute sau a notorietății, reușesc să rămână cu picioarele pe pământ, să nu se pătrundă de importanța proprie și astfel reușesc să construiască echipe și comunități. Îmi vin foarte mulți oameni în minte dintre cei cunoscuți.

Oana, Carmen și echipa lor de la Dăruiește Viață. Daniela și Alina de la Merci Charity Boutique. Irina Zamfirescu și Oana Preda care monitorizează Primăria București. Cătălin Teniță, tot timpul neobosit, optimist și entuziast. Oamenii de la Rise Project, Să Fie Lumină, Recorder, Documentaria, Inquam și mulți alți jurnaliști verticali. Toți donatorii de la Fondul pentru Democrație. Procurorii și judecători care au protestat recent. Sunt chiar foarte mulți oameni pe care îi admir și cărora trebuie să le mulțumesc. Sigur am uitat să amintesc pe cineva, dar sunt mulți. 

 

 

Geeks 4 Democracy a pornit în 2016, după Colectiv, de la ideea lui Cătălin Teniță de a aduna un grup de profesioniști în diverse domenii (IT, comunicare, marketing etc.) care să colaboreze la proiecte civice și să susțină cu competențe și resurse ONG-urile existente. Eu am aflat de grup de pe Facebook, din postarea unui prieten. Tocmai începuse proiectul Fiecare Vot și căutau oameni care să se implice în proiect. Așa că am intrat în acel grup și am întrebat cu ce pot să ajut. Așa am devenit Geeks 4 Democracy și e un exemplu foarte bun pentru oricine vrea să aloce puțin din timpul său unei cauze. E suficient să întrebi un ONG dacă au nevoie de ajutor și sigur se va găsi ceva de făcut.

 

Geeks mă reprezintă pentru că avem o abordare mai antreprenorială. Executăm rapid diverse proiecte și ne asumăm greșelile atunci când ceva nu iese neapărat bine. Pe lângă diversele noastre proiecte proprii, o misiune a noastră este să susținem ONG-urile existente. Fondul pentru Democrație este tocmai un astfel de proiect prin care încercăm să finanțăm alte grupuri și organizații, în condițiile în care societatea civilă este puternic subfinanțată.

 

 

Avem foarte multe probleme sistemice. Avem un declin demografic pronunțat, migrație pronunțată a forței de muncă, un sistem de educație neadaptat vremurilor, un sistem de sănătate disfuncțional și un sistem de pensii nesustenabil. Astea ar fi doar câteva probleme, fiecare din ele e o problemă mare, dar puse împreună au un potențial exploziv pe termen mediu. Cred că e necesară cât mai curând o viziune de țară care să adreseze problemele astea. Dar pentru ca asta să se poată întâmpla,  ar trebui să se schimbe precepția celor care dețin puterea în privința actului de guvernare, care acum este exercitat abuziv și discreționar. Indiferent cine deține puterea, trebuie să își asume responsabilitatea dialogului și a compromisului. Noi încă suntem o democrație reprezentativă, însă majoritatea politică alege să reducă la tăcere opoziția, ceea ce duce la dezbinarea și radicalizarea societății. Prima responsabilitatea a puterii cred că este tocmai aceea de a căuta dialogul și de a găsi compromisul, astfel încât și acea parte a societății aflată în minoritate să se simtă reprezentată. Fără un astfel de dialog permanent, viziunea respectivă rămâne o utopie.