De la Andrei Borțun, inițiatorul Galei Societății Civile, cel mai amplu proiect dedicat sectorului neguvernamental din țară. Interviu realizat de Mihnea Petru-Pârvu (M.P-P.)
 
M.P-P.: „Societatea civilă” e o sintagmă benignă. Definiți-o pe limba tuturor. Cu cuvinte obișnuite, pe înțelesul unei bunici cu opt clase, fără neologisme inutile.
 
A.B.: “Stimată bunică, societatea civilă în 2016 este formată din nepoții dumneavoastră și mulți alții din generația lor care sunt interesați, în mod activ, de ceea ce se întâmplă în țara asta, în orașul lor, pe strada lor, cu vecinii lor de scară sau chiar în Europa. Demonstrează acest interes în două feluri: gândesc și fac niște proiecte sau acțiuni care pur și simplu completează ceea ce fac autoritățile pentru că pur și simplu știu sau cred că acestea nu pot (încă?) să acopere toate nevoile și dorințele  tuturor, sau gândesc și fac proiecte care să pună o presiune pe autorități sau mari companii încercând astfel să nu mai facă unele lucruri așa cum le fac astăzi sau să facă ceea ce încă nu este făcut dar ar trebui să se întâmple.”
 
M.P-P.: Cum arătă această „societate civilă” atunci, în diluvianul acestei inițiative extrem de generoase? Și, cum arată astăzi? 
 
A.B.: Acum 15 ani, când am desenat acest proiect, sintagme precum Societatea Civilă sau Asociație, Fundație, ONG erau traduse, de cele mai multe ori, în două feluri:
 
Prima: grupuri de domni, adesea bărboși, folosind o limbă română poate mai rar auzită, care criticau partidul și președintele, care de fapt, promovau interese străine și, eventual, erau plătiți în dolari americani pentru a încerca să schimbe o realitate, aceea a anilor ‘90 românești, retrograzi.
 
A doua : diverși descurcăreți care înregistrau mașini, pe fundație, sau se ocupau cu înfierile ilegale. 
 
După 15 ani diferența este enormă: există o bună înțelegere a sectorului și există mulți jucători, de la mici grupuri de inițiativă la mari fundații, care au o mare și bună reputație .
Desigur, mai este enorm de făcut pentru a-i face pe români să înțeleagă din ce în ce mai mult importanța asocierii, a dialogului, a implicării, a construcțiilor riguroase și pe termen mai lung decât sfârșitul fiecărui an, a ridicării privirii din pământ...
 
M.P-P.: Care este rolul sectorului guvernamental, instituțional? Adică al cadriștilor de carieră, de care nu se poate scăpa! De care te împiedici la fiecare ghișeu de stat. Se simte o schimbare de abordare, o deschidere către oameni? Majoritatea celor din actualul Guvern, cu rare excepții, provin dintr-un astfel de mediu.
 
A.B.: România nu și-a finalizat încă propria Modernizare; era probabil greu ca în doar 25 de ani să fi apărut zeci de mii de funcționari bine pregătiți, împăcați cu propriul statut, mulțumiți de cum sunt plătiți sau priviți și nu este probabil, doar vina perioadei comuniste; acest stat nu a avut răgazul de a se întări în ultima sută de ani.

Desigur că nu promovez resemnarea; dimpotrivă: este rolul statului, dar și al societății civile, să înțeleagă că un pariu este modernizarea României; să definească ce înseamnă acest proces, să stabilească strategia și acțiunile necesare și apoi să recruteze oamenii potriviți acestui demers.
 
Este în linii mari ceea ce cred că încearcă să facă și actualul guvern, pe fugă este adevărat, încercând să șteargă o listă a nefăcutelor de 100 de ani sau mai mult și să lase o listă a următoarei sute de ani sau mai mult. Sau asta este ceea ce simțim și sperăm noi, eu și echipa mea și nu ni se pare neapărat că miniștrii competenți și bine intenționați de astăzi sunt excepții, dimpotrivă. Desigur, dacă discutăm de un întreg aparat înțepenit, viciat sau înfricoșat, discuția se schimbă.
 
M.P-P.: Ce își propune Gala pe termen mediu sau lung și cum poate fi întărit dialogul între societatea civilă cu mediul de business și instituțiile publice?  
 
A.B.: Ne propunem să fim o piesă a procesului de modernizare a României și, măcar teoretic, atât mediul de business, cât și instituțiile publice ar trebui să își dorească același lucru. Teoria poate duce la dialog. Oamenii potriviți pot pune și în practică . Noi suntem deschiși și dialogului punerii în practică a oricărui plan care ar putea debloca și așeza țara aceasta pe o direcție care să ne aducă împăcarea și poate într-o bună zi și mândria de a fi români. 
 
M.P-P.: Presa, presa poate face mai mult? Cea online sau cea tipărită?
 
A.B.: Presa românească a avut un rol imens întru întărirea acestui stat, întru evoluția acestei țări în 1918 și va avea și în 2018. 
Până și în anii ‘50-‘60 presa a contribuit la modernizare și măcar dacă ne imaginăm propovăduirea unei limbi române culte, dacă nu la accesul unei populații preponderent rurale. 

Până și în anii ‘90 a contat imens rolul unei anumite părți a presei, pentru accesul nostru la valori democratice.
Poate, zilele astea, acest rol nu este asumat plenar și astfel răspunsul este da, poate face mai mult, mult mai mult. Atât cea tipărită cât si cea online, în mod diferit, pentru oameni diferiți, în momente diferite, ambele în aceeași măsură.
 
Sursa: Suplimentul Gala Societății Civile, apărut în Evenimentul Zilei, ediția 7 iunie 2016.