Mandrie si Beton // Ioana si Petrut Calinescu // Premiul I // Arta si Cultura // GSC 2014

Nume organizatie: Ioana Calinescu

 

Arta si cultura

 

 

Oct / 2010

Dec / 2013

 

 

Interantionala

Nationala

 

 

World Press Photo, Panos Pictures, Administratia Fondului Cultural National (AFCN), Ordinul Arhitectilor din Romania (OAR), ICR Paris, Muzeul Tarii Oasului, Muzeul Taranului Roman.

 

Daca il cauti acasa pe taranul roman azi, n-ai sa-l gasesti. E plecat la munca in strainatate. Si vrea sa stii asta. Ti-a lasat un mesaj – o casa din beton cu patru etaje, atat de mare “ca poti sa intorci tirul in ea”. 

 

„Mandrie si Beton” este un proiect multimedia ce si-a propus sa documenteze transformarile recente petrecute in satele traditionale din Romania, in mod special in cele din Tara Oasului si Maramures, in urma plecarii oamenilor la munca in strainatate. Fotograful Petrut Calinescu impreuna cu Ioana Hodoiu, jurnalist, au urmarit acest fenomen in perioada 2010-2013, atat in tara, cat si in Franta, unde s-au stabilit cei mai multi dintre oseni.

 

Activitati: lungi deplasari in tara, in mod special de sarbatori si in luna august, cand toti cei plecati la munca in strainatate se intorc acasa si transforma satul in scena deschisa a unei competitii sociale scapate de sub control; o rezidenta ICR de o luna la Paris, interviuri cu batranii ramasi acasa, cu doua generatii plecate la munca in strainatate (primii plecati si copiii lor care au crescut fara parinti si la 16 ani au fost luati si ei la munca – generatia adulta de azi), interviuri cu sociologi, antropologi, autoritati locale, afaceristi locali care au prosperat de pe urma celor plecati; 60 de ore de filmari si inregistrari audio, plus o arhiva de peste 100 de fotografii de cea mai inalta calitate, o selectie de 30 de fotografii de expozitie, printate si caserate; design, programare, editare site multimedia.

 

Rezultate: 7 expozitii personale in tara si in strainatate, un site multimedia, un scurt metraj documentar si primul album foto din Romania finantat integral de catre cititori printr-o campanie de crowdfunding care si-a depasit targetul cu 25%.

 

Modelul de succes al taranului care pleaca in Occident si trimite in tara bani pentru reconstructia casei este unul vizibil si privit ca un exemplu de succes in comunitate. Aceasta competitie sociala a afectat ireversibil, in numai cativa ani, o mostenirea culturala a Tarii Oasului si a Maramuresului, conservata sute de ani. Pentru cei plecati la munca in strainatate construirea unei case noi inseamna dovada succesului, pentru autoritatile sume bune de bani la impozitele locale, dar pentru majoritatea celor neimplicati in acest cerc inseamna distrugerea patrimoniului national. In mod cert satul evolueaza si se transforma, dar aceasta transformare peste noapte se produce muteste si este necesara creearea unei dezbateri atata timp cat se mai pot lua masuri menita sa amelioreze acest fenomen.

 

Scopul proiectului a fost acela de a documenta, intr-un mod accesibil publicului larg, un fenomen contemporan de amploare, discutat doar intr-un limbaj academic si cercetat numai in cercurile de specialisti, fenomen ce nu a fost expus pana acum cu adevarat in fata opiniei publice.

Obiectivele proiectului: 

- sa informeze si sa provoace discutii despre invazia betonului ce distruge ireversibil patrimoniul cultural.

- sa demonstreze ca se pot face proiecte jurnalistice independente in Romania.

- sa creeze un standard profesional si sa genereze un bun exemplu de executie multimedia.

 

Folosind tehnici mixte digitale de documentare si expunere in mediul online, o echipa formata la inceput dintr-un fotograf/videograf si un etnolog/jurnalist, carora li s-au alaturat pe parcurs un editor foto/video, un webdesigner si un traducator, au realizat o serie de activitati diferite, dar complementare, pentru a spune intr-un mod nou povestea transformarii satului traditional romanesc. 

 

Principalele activitati: realizarea unei expoztii foto, a unui site multimedia, a unui scurt metraj documentar si a unui album foto finantat integral de cititori.

 

Documentarea a fost facuta publica pas cu pas pe pagina de Facebook a proiectului, care astazi are 6.600 de fani. 

 

In realizarea produselor finale s-au combinat in mod inovativ tehnici de programare, de editare video si audio. Astfel, navigatorul de internet grabit si mai comod poate urmari filmul si implicit povestea dand un simplu play. Pentru restul publicului, websiteul este un puzzle de informatii, video - interviuri, texte, grafice ce are ca scop sa recompuna vizual povestea, atat prin prisma autorilor, dar mai ales a celor implicati in proces, carora li s-a dat cea mai puternica voce in proiect si sansa sa-si spuna singuri povestea. 

 

Tonul/abordarea s-au vrut neutre, echilibrate, proiectul propunandu-si sa informeze si sa creeze dezbateri generatoare de solutii, nicidecum sa judece, sau sa dea verdicte. Pe langa continut, o mare atentie s-a acordat elementelor vizuale si a noilor tehnici de publicare digitala. 

 

 

- osenii plecati la munca in strainate, estimati la un numar de peste 30. 000 din 70.000, in special tinerii din randul lor, deoarece ei sunt cei care pot rupe “blestemul betonului” - tinerii ramasi in tara, dar care ar putea emigra in viitor - autoritatilor locale, care prin legi sau alt fel de sprijin (cresterea sau reducerea impozitelor in functie de natura constructiilor) pot incuraja pastrarea si continuarea modului de viata traditional sau macar adaptat unor nevoi firesti - Muzeul Tarii Oasului care a intra in posesia unei documentari vizuale antropolgice realizata de un fotograf cu experienta.

 

- studenti, cercetatori (sociologi, antropologi, etnologi) - exista doar cateva studii de specialitate asupra acestui fenomen, dar nicio referinta foto-video profesionala. - pasionati de fotografie si de arte vizuale, arhitecti - formatori de opinie care au comentat fenomenul in afara canalelor noastre de comunicare.

 

Beneficiarii directi, cei plecati la munca in strainatate, au fost cei care au facut posibila realizarea proiectului. Le suntem recunoscatori osenilor si maramuresenilor care ne-au primit in casele si vietile lor cu o ospitalitate coplesitoare si care au acceptat sa-si spuna povestea cu o sinceritate dureroasa uneori.

Rezultate (eficacitate)

Proiectul s-a bucurat de un deosebit interes national si international inca de la inceput. Au avut loc 7 expozitii personale in tara si in strainatate, din care una chiar in mijlocul comunitatii fotografiate la Negresti Oas in luna august (2012) cand tot ce-i plecati se intorc acasa. Numai expozitia de debut din noiembrie 2011 de la Muzeul Taranului Roman a atras cateva mii de vizitatori (doar intr-un weekend, conform custodelui de sala au fost inregistrati 500 de vizitatori). Cel care a avut cuvantul de deschidere, antropologul Vintila Mihailescu, a afirmat ca se poate spune, fara indoiala, ca Mandrie si Beton este cea mai frumoasa si completa expozitiei fotografica gazduita vreodata de muzeu. 

Pagina de Facebook a proiectului are azi 6.600 de fani.

Albumul Mandrie si Beton a fost prefinantat de catre cititori printr-un crowdfunding care avea ca target 200 de albume vandute in avans si s-au vandut 260 de albume, Mandrie si Beton devenind primul album foto din Romania finantat integral de cititori.

Credem ca proiectul Mandrie si Beton le-a dat tinerilor din Oas sansa sa spuna ceea ce nu indraznesc: cei mai multi dintre ei nu-si doresc aceste case mari, care le consuma resursele financiare in totalitate. Multi ar vrea sa studieze, sa calatoreasca si nu sa investeasca intr-o casa cu 4 etaje. Exista un conflic mocnit intre generatii, dar pana una alta, intr-o asemenea societate traditionala tinerii se supun dorintei parintesti. Acest proiect le poate fi un aliat si el poate declansa o scanteie a schimbarii. 

 

Fotograf si videograf, coordonator proiect: Petrut Calinescu

Jurnalist, interviuri, documentarist, editor text, comunicare: Ioana Hodoiu

Web master: Ciprian Ciocan

Traducator: Alina Miron

Editor foto si video, consiliere tehnici multimedia, promovare si distributie internationala: Agentia Panos Pictures - Anna Stevens.

 

AFCN – a finantat in 2011 documentarea si realizarea primei expozitii foto care a avut loc la MTR, iar in 2012 a finantat documentarea si realizarea site-ului multimedia.

 

OAR – a finantat in 2012 realizarea scurtmetrajului documentar.

 

ICR Paris - a finantat in 2011 un stagiu de o luna de zile pentru documentarea in Paris.

 

Panos Pictures – este una dintre cele mai renumite agentii de fotojurnalism din lume, specializate in feature si multimedia. Petrut Calinescu este membru al agentiei din 2006. Agentia a editat si montat scurt metrajul documentar si s-a implicat si in distribuirea proiectului catre publicare in presa internationala.

 

World Press Photo - „Mandrie si Beton” a luat nastere in urma unui program World Press Photo si Robert Bosch intitulat „See New Perspectives in the Balkans”. In 2010, 15 fotografi din Balcani, in urma unui concurs, au primit cate o bursa pentru a ilustra o poveste fotografica din Balcani. De la inceputul anului 2013 si pana in prezent expozitia comuna este itineranta prin Balcani, dar si Europa Occidentala. Exista un website al proiectului si o carte.

 

Muzeul Tarii Oasului – a gazduit prin resurse proprii expozitia fotografica in august 2012, in timpul zilelor orasului Negresti. 

 

Muzeul Taranului Roman – a gazduit prima expozitia foto in noiembrie 2011, lansarea site-ului si a filmului in decembrie 2012 si lansarea albumului foto in octombrie 2013.

 

142359,00

 

Nikon a oferit pe perioada documentarii un aparat de filmat.

Muzeul Taranului Roman a pus la dispozitie spatiul: sala mare de expozitii pentru expozitia foto si cinematograful pentru lansarea site-ului si a scurtmetrajului documentar.

 

Petrut Calinescu

Proiectul nu a fost auditat.

Pagina de Facebook a proiectului a functionat ca o platforma de dezbatere, fiind permise comentariile. Nu de putine ori aceste discutii au derapat in injurii si in deturnarea intentionata a scopului initial. A fost un efort constant de moderare a comentariilor in cel mai scurt timp cu putinta. In urma acestui proiect este posibil ca aceasta comunitate sa fie judecata mai dur decat este cazul. Pentru a echilibra aceasta nedreptate, am incercat sa sustinem cat mai mult punctul lor de vedere in aparitiile din presa. Distrugerea patrimoniului este un fenomen ireversibil, dar din pacate este prezent in absolut toata tara. Nu putem acuza niste oameni simpli de acest lucru atata timp cat el se intampla sub nasol tuturor, in centrul Bucurestiului sau in inima Deltei Dunarii.

 

Desi interactivitatea este cheia succesului in noile produse media, exista cazuri in care aceasta aduce mai mult dezavantaje decat avantaje. Este si cazul proiectului Mandrie si Beton. Interactivitatea permisa de pagina de Facebook si comentariile lasate deschise la articolele din presa au compromis cateodata relatia greu constuita cu subiectii, au ingreunat documantare. Daca am lua-o de la capat, am reduce interactivitate la minim.

 

In momentul de fata exista pe piata o larga selectie de albume fotografice, dar aproape toate esueaza in a documenta realitatea. Ele prezinta o Romanie rurala traditionala, neschimbata de secole, ca un un muzeu al satului in aer liber locuit, unde batrani in opinci asteapta turistii torcand sau cantand din fluier. 

 

In „Mandrie si beton” asistam oarecum la aceeasi scena, dar ne dam doi pasi inapoi (ne uitam sa nu ne calce vreun BMW!) si cuprindem intreg tabloul in care intra si vila mastodont construita de nepotul plecat la munca in strainatate.

 

“Mandrie si Beton” este singurul demers de antropologie vizuala /fotografie documentara profesionista, care vine sa completeze nenumaratele studii sociologice si antropologice facute pe zona de nord a tarii din momentul inceperii migratiei fortei de munca, inca de la inceputul anilor ’90 (un studiu referinta pe aceasta tema fiind cel al Danei Diminescu – “Deplasarile osenilor in strainatate, un nou model de migratie”).

 

 

Cum adopta satul traditional vilele de beton cu multe etaje ridicate cu banii castigati afara si pastreaza, in aceeasi batatura, casele batranesti din lemn? Cum a reusit diversitatea culturala din cosmopolitul Paris sa intareasca identitatea locala (traditiile osenesti au cunoscut o spectaculoasa revigorare in ultimii ani) si in acelasi timp sa le-o transforme (nu exista nunta fara costume osenesti, iar valoarea lor consta in numarul de cristale Swarowsky cusute pe ele)? Cum coexista astazi traditia oseneasca si influentele occidentale cu care se intorc acasa cei plecati la munca in strainatate? 

 

Sunt intrebari la care acet proiect a incercat sa raspunda.

 

In momentul de fata exista pe piata o larga selectie de albume fotografice, dar aproape toate esueaza in a documenta realitatea. Ele prezinta o Romanie rurala traditionala, neschimbata de secole, ca un un muzeu al satului in aer liber locuit, unde batrani in opinci asteapta turistii torcand sau cantand din fluier. 

 

In „Mandrie si beton” asistam oarecum la aceeasi scena, dar ne dam doi pasi inapoi (ne uitam sa nu ne calce vreun BMW!) si cuprindem intreg tabloul in care intra si vila mastodont construita de nepotul plecat la munca in strainatate.

 

Intr-un moment in care presa traditionala nu este capabila sa sustina financiar un proiect vizual documentar de amploare, rezultatul acestei finantari se doreste a fi un exemplu care sa ridice calitatea si competivitatea creatilor audio-vizuale romanesti. 

 

Comunicatele de presa, interviuri si recenzii au fost publicate pe: Radio Cultural, Romania Actualitati, Digi TV, Mediafax, Catavencii, RFI, Antena 1, Radio Guerilla, Europa FM, Hotnews, Thinks Ousitde de Box, Metropotam, 7 seri, si pe retelele de socializare ale: ICR, Carturesti, Igloo, Nikonisti, MTR, Modernism.

Proiectul a fost publicat atat in tara (Elle Magazine, Adevarul, Igloo, Decat O Revista, Zeppelin), cat si in presa internationala - Sunday Times (UK), 6Mois (FR), Bloomberg Business Week (USA), New Statesman (UK), Alternatives Internationales (FR), Southern People Weekley (China).

 

Jurnalisti independenti