Cunoasteti cu siguranta senzatia care se instaleaza in tot corpul atunci cand ajungeti in fata unui sit istoric. De parca povestile generatiilor precedente apasa necontenit pe umerii vostri. Aceeasi emotie o avem si noi, acum. Suntem in fata celei mai vechi fabrici de panificatie din Miercurea Ciuc, chiar din judetul Harghita. Pe umerii nostri apasa acum o traditie de peste 65 de ani.   
  
Ne intampina gigantice silozuri de cereale, presarate printre caile de acces pentru camioane. Trecem pe langa cea mai tanara anexa a fabricii: un bistro care afiseaza cu mandrie in vitrina sa, produsele de panificatie-adevarati magneti ai papilelor gustative.  
  
Cum intram, doamna Kinga - directoarea de marketing, ne arata drumul spre inima fabricii, un loc care pulseaza de energie. Facem cunostinta cu sefa sectiei de panificatie, tanara Orsolya. Este ghidul nostru in acest “dulce muzeu”.
  
“In prima zi eram foarte emotionata, chiar tematoare as zice. Era si primul meu loc de munca, este o firma mare si renumita, iar eu eram abia absolventa. Colega mea m-a condus prin toate sectiile si aceasta, patiseria mi-a placut cel mai mult. Imi amintesc si de ce. Pentru ca aici era cel mai bun miros: de prajituri, de cozonaci.”
 
Alaturi de ea sunt cinci doamne intre 30 si 50 de ani, care invart cu indemanare rotocoalele de aluat. Asistam coplesiti la spectacolul plamadirii, impletitului, coacerii si decorarii diverselor delicii. In fata noastra ni se dezvaluie o coregrafie bine coordonata repetata de mai bine de 20 de ani. 
 
“Credem cu pasiune si placere in ceea ce facem. Numai asa rezultatele vor fi pe masura si satisfactia este maxima. Cred ca cel mai important lucru este sa fie cu adevarat secrete, retetele noastre chiar sunt tinute sub lacat si nu vorbim despre ele cu nimeni. Secretul este ca retetele sunt secrete, cred ca doar parintii nostri le mai cunosc! Lucram manual si produsele sunt traditionale ca si la mama acasa. Ne ghidam dupa gusturile acumulate de sute de ani de experienta si retete vechi.”
 
Tavile trec pe deasupra noastra. Biscuitii sar necontenit pe masa. Un nor de zahar cu miros de vanilie pica din aer precum o bruma. Sase maini impletesc siruri lungi de aluat sau “maia” cum i se spune aici, sufletul painii. Ca sa o citam pe Orsolya: “Trebuie sa fim deschizatori de drumuri! Sa avem curaj sa fim maia in viata!”, in traducere directa “La inceput a fost aluatul!”. 
  
In fabrica este trafic precum in centrul orasului. Doamnele sunt intr-un “du-te vino” continuu si, totusi, nici un accident. Se inteleg si vorbesc din priviri, prin limbajul corpului.
 
“Am avut perioade mai tensionate si dificile, insa sunt aici acum, ceea ce inseamna ca am trecut peste. M-am intarit si in fiecare zi invat si invatam ceva nou.” 
  
Linistea este intrerupta de sunetele acute ale cuptorului, care ne anunta ca s-au copt cornuletele. Doamnele noastre sunt calme, nimic nu le perturba dansul, nici macar sunetul asurzitor al cuptorului. Isi pun manusile si scot “capodoperele” finisate prin foc.
 
“Cel mai mult imi place, cand in etapa de dezvoltare a produselor, incercam noi retete pentru un produs nou. Facem probele de coacere si toata lumea este entuziasmata de cum va iesi. Testele si rabdarea de dinaintea degustarii sunt momente foarte placute. Avem un nou cuptor si de cand a venit, mi se pare ca totul merge foarte bine, parca si produsele sunt mai frumoase.”
 
 
Orsolya stie foarte bine ce a atras-o la meseria de patiser pe care o practica cu pasiune de peste patru ani. Ca orice om care isi iubeste meseria, are standarde inalte. 
“Cand eram mica, imi doream sa ma fac medic, s-au schimbat insa multe de atunci. Am studiat si terminat Facultatea de Inginerie Alimentara. Toata teoria invatata atunci, de patru ani de zile de cand sunt aici o pun in practica. Dupa ce am aprofundat diferite chimii, microbiologie, tehnologii si terminat masterul in domeniu, lucrarea mea de licenta a fost o reteta originala si inovatoare de paine. Ne dorim sa fim un fel de sanitari ai comunitatii. Medicii salveaza vieti omenesti, iar noi facem alimente si produse sanatoase pentru oameni!”
 
Cu entuziasmului unei tinere care abia a prins gustul merseriei, Orsolya incearca sa se imagineze in viitor. 
“Nimeni nu poate sti ce va fi peste 5 ani, dar stiu sigur ca vreau sa raman in domeniu si as vrea sa mai invat in continuare. Sa evoluez! Imi plac cel mai mult expozitiile si concursurile precum Gastropan, de la Targu Mures, unde anul acesta am luat locul 3. Este cel mai mare concurs din acest domeniu din tara. In concurs se tine cont de criterii pe care noi, intotdeauna le luam in considerare: inovatie, aspect, gust si sursa materiei prime din produse.”
 
Acest proiect este initiat de VECO-ROM SRL si TES Business Solutions si este cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013. 
  
Mai multe informatii sunt disponibile pe site-ul: 
 
Kanabé Gabriella 
Manager de proiect
VECO-ROM SRL
office@vecorom.ro