Asistența socială: de la creativitate, la inovație și excelență // analiză realizată de Doru Buzducea despre inovație în domeniul asistenței sociale

Inovația în domeniul asistenței sociale pare a fi un concept și o perspectivă relativ nouă pentru mulți dintre noi. În realitate, inovația în asistență socială s-a manifestat în mod constant, prin dezvoltarea inteligentă, naturală, integrativă și sustenabilă a asistenței sociale, în raport cu nevoile societății. Asistența socială coexistă cu pierderea, trauma și suferința umanității, trăsături dobândite de către ființa umană odată cu dobândirea cunoștinței binelui și răului. Conceptul de inovație în asistență socială poate fi operaționalizat în mod aplicativ mai cu seamă în cadrul inițiativelor, intervențiilor și proiectelor dezvoltate de către structurile asociative. 

 

Asistenţa socială a devenit un partener credibil al administrației publice și al societății civile, în lupta cu ceea ce, la începutul secolului XX, Lordul Beveridge numea cei cinci giganţi: lipsurile, boala, ignoranţa, mizeria şi inactivitatea. Mai mult, putem considera că asistenţa socială participă activ la schimbarea socială având contribuţii importante la reconfigurarea structurilor sociale ale mileniului trei, în contextul mai larg al globalizării.

 

În ultimii ani asistența socială a evoluat enorm ca știință, profesie și sistem administrativ. Atât în Europa, dar mai ales în SUA întâlnim școli doctorale, programe de cercetare fundamentală, rețele profesionale și publicații cotate ISI în domeniul asistenței sociale, dar și investiții serioase în programele de sprijin pentru grupurile vulnerabile. 

 

În România s-au înregistrat progrese importante în acest domeniu, dar suntem încă departe de ceea ce înseamnă un sistem de asistenţă socială centrat pe beneficiar în contextul comunităţii din care face parte. Constatăm o concentrare a sistemului de asistență socială la nivel judeţean, departe de beneficiari şi de problemele reale ale comunităţilor locale, în mod special faţă de comunităţile din mediul rural. La baza piramidei, acolo unde ar trebui să întâlnim instituţii, servicii, prestaţii şi specialişti în asistenţă socială constatăm o subdezvoltare cronică a acestor elemente structurale.

 

Societatea viitorului aparține cu siguranță creativității, iar asistența socială va găsi noi forme inovative de adaptare. Și aceasta pentru că asistența socială traversează vremurile, epocile și toate civilizațiile lumii. Multe inițiative inovative, publice sau voluntare, au la bază o motivație umanistă. Chiar și literatura universală, fie că este vorba de poezie sau proză, povestiri sau legende, relevă coexistența pierderilor cu natura și istoria umanității.  

Cu astfel de provocări se confruntă asistența socială, fiind nevoită să se adapteze diverselor culturi și modalități de organizare socio-administrativă, ce diferă uneori substanțial de pe un continent pe altul, de la o cultură la alta, de pe un meridian pe altul. 

 

Formele de răspuns din partea asistenței sociale sunt diverse, plecând de la inițiative globale până la inițiative locale, de la consiliere și terapie, la servicii de integrare socio-profesională, servicii de suport, programe de reducere a riscurilor, advocacy, etc.

 

În condițiile în care, la nivel internațional, se discută despre regândirea asistenței sociale, despre reconfigurarea și reașezarea profesională și inovativă în cadrul comunităților, despre dezvoltarea și internaționalizarea asistenței sociale, România nu-și mai poate permite confuzii, improvizații și nici cedarea teritoriului șiințific și profesional. Este nevoie de valorizarea profesiei în cadrul administrației publice centrale și locale, de dezvoltarea publicațiilor academice în domeniu, de reforma curriculei în sensul specializării și adaptării acesteia la piața muncii, de introducerea doctoratului în asistență socială, de conectarea la rețele profesionale internaționale. Se resimte, de asemenea, și nevoia unei mișcări și a unui activism social constant pentru apărarea drepturilor și intereselor profesioniștilor în domeniu. Cele enumerate sunt tot atâtea teme ale agendei inovative ale societății viitorului, teme prezente în dezbaterile publice lansate de renumiți comentatori și publiciști internaționali din domeniul asistenței sociale. 

 

Asistăm la tendințe globale, dar și la practici locale inovative în asistență socială, ceea ce denotă credința în viitorul acestui domeniu. Astăzi par a fi în vogă formele informale de manifestare a profesiei, în detrimentul celor formale ce depind în mare de aranjamentele instituționale publice: fie că vorbim de minister, de primării, de consilii locale sau de direcțiile de asistență socială, multe dintre acestea sunt încremenite în proiect, reacționează greoi și deseori fără traiectorie, trădând lipsa de viziune și dezinteres față de profesie și față de suferințele celor ce constituie comunitățile locale. În acest context al inerției instituțiilor statului, o posibilă soluție pare a fi parteneriatul public privat, dar mai ales parteneriatul cu societatea civilă. 

 

Inovația a dat naștere și cercetărilor în asistența socială axate pe inteligența emoțională, pe dezvoltarea personală, mentorat și coach, pe dezvoltarea unei viziuni globale și a interconectării cu tehnologia high tech și rețelele virtuale (Facebook, Twiter). Peste puțină vreme este posibil să citim studii și cercetări axate pe asistența socială oferită prin intermediul facebook-ului, la ora actuală existând cercetări ce evidențiază efectele terapeutice ale artei în îngrijirile paliative, precum și efectele terapeutice ale companiei animalelor în viața persoanelor cu diverse dizabilități. 

De asemenea, conceptul inovator de asistență socială bazată pe evidențe întâlnit frecvent în discursurile academice accentuează relația dintre cercetarea fundamentală și practica de specialitate. Așadar, plecând de la evidențele practice, putem dezvolta pe baza cercetărilor fundamentale noi modele inovative de intervenție. 

 

În viitor, inovația va reprezenta o componentă esențială a inițiativelor moderne de intervenție, fie că discutăm de sistemul public de asistență socială, de inițiativele sectorului asociativ, sau de implicarea mediului de afaceri prin programele de responsabilitate socială corporativă. În întreaga lume are loc o schimbare de paradigmă, de la viziunea birocratică a statului bunăstării, asociată cu dependența socială a grupurilor vulnerabile, la prevenție și inovație în dezvoltarea serviciilor sociale. 

Sectorul asociativ joacă un rol activ în stimularea dezvoltării rețelelor comunitare de sprijin social, a proiectelor sociale inovative. Asemenea structuri organizaționale se caracterizează prin flexibilitate, calitatea și expertiza resursei umane, standarde ridicate, precum și lipsa birocrației și receptivitatea la nevoile sociale. Acestea pot interveni în toate domeniile și problematicile sociale, având fără doar și poate un rol inovator în domeniu, existând situații, și nu puține, ce necesită creativitate în soluționarea ariilor problematice. Deseori, aceste structuri asociative au dezvoltat activități de pionierat în diverse sectoare ale vieții sociale, astfel încât, putem afirma că, dacă asemenea forme de organizare socială nu ar fi existat, atunci ele ar fi trebuit inventate. În ultima vreme se discută și de marketizarea și globalizarea bunăstării, de concesionarea serviciilor sociale către furnizori privați ce pot implementa în mod profesionist programe ca răspuns la probleme sociale punctuale. 

 

Descentralizarea, standardizarea și privatizarea în asistență socială păreau până nu demult teme marginale ale dezbaterilor, dar la ora actuală reprezintă un curent și o perspectivă profesională urgentă și necesară. 

 

Asistența socială ca mișcare a fost încă de timpuriu asociată cu schimbarea și reflecția critică a realităților sociale, iar sistemele moderne de asistență socială au mai degrabă o funcție integrativă. Într-o cultură a schimbărilor rapide și incerte, asistența socială rămâne o profesie umanistă și creativă bazată pe imaginație, pe capacitatea de a visa a celor ce o practică, pe empatie și angajament, susținută de evidențe provenite în mod special din zona capitalului emoțional al grupurilor vulnerabile. 

 

Întrucât nu știm cu certitudine înspre ce ne îndreptăm, considerăm necesar să statuăm valorile pe care asistența socială s-a bazat de-a lungul timpului: respectarea demnității și a unicității ființei umane, autodeterminare, respectarea comunităților. 

 

Fiecare dintre noi avem o viziune, un Vis ce poate să facă istorie, o misiune ce poate construi realitatea transformând în bine viețile a zeci de mii de oameni! Fiecare dintre noi căutăm o idee, o posibilitate, un drum pentru a îndeplini Visul! Metafora visului se regăsește în multe cărți motivaționale și discursuri publice, mai ales în cele legate de activismul social, de notorietate fiind discursul lui Martin Luther King, Jr. “I have a Dream” ținut în 1963, la Marșul pentru Drepturile Civile de la Washington. Dar, dincolo de metaforă, Visul este o realitate înscrisă în structura fiecăruia dintre noi! Uneori visul se depărtează, alteori noi ne depărtăm de vis, dar de fiecare dată acesta revine, într-un fel sau altul, în viețile noastre. Doar o parte dintre noi sunt norocoși, fiind conștienți de existența și realitatea sa, alții îl (re)descoperă mai târziu. Visul stă la baza multora dintre inițiativele și proiectele izvorâte în cadrul structurilor asociative, multe dintre ele ajungând la stadiul de excelență. 

 

Îndemnul către profesioniștii din sistemul de asistență socială, dar și către sectorul asociativ ce dezvoltă proiecte inovative în domeniu, este acela de a nu abandona drumul pe care au pornit chiar dacă în România actuală inițiativele și proiectele în asistență socială nu sunt valorizate și respectate așa cum ar trebui. Visăm la ziua în care asistența socială este prețuită și respectată așa cum merită. Credem în ziua de mâine și în capacitatea noastră de a nu renunța la chemarea și destinul urmat. Saint Exupery spunea: "Faceți din viața voastră un vis și transformați visul în realitate!"