Mi se spunea “avocatul familiei” pentru că mereu încercam să rezolv problemele adulților

 

Anca Sohorca, actuală Godini :) este o fată simplă cu visuri mărețe…

În copilărie mi se spunea “avocatul familiei” pentru că mereu încercam să rezolv problemele adulților, iar ei mi se confesau de parcă eram “unul de-ai lor.” Ulterior, prin clasa a X-a, am realizat faptul ca ceea ce făceam în copilărie nu avea de-a face cu profesia de avocat, ci pur și simplu, pe atunci, nu era cunoscută noțiunea de psiholog. Îmi amintesc faptul că după prima oră de psihologie din liceu am știut ce carieră vreau să urmez. Nu a fost psihologie, ci a fost asistență socială și apoi o formare în psihoterapie de familie, dar a fost exact ce aveam nevoie pentru a deveni ceea ce sunt astăzi.

Am absolvit Facultatea de Sociologie și Asistență Socială și o formare în psihoterapie de familie și am acumulat o experiență profesională de 8 ani în domeniul ONG. Primii 4 ani din carieră i-am dedicat activităților pentru vârstnici cu Alzheimer și copii defavorizați, în calitate de asistent social. Ulterior, am acumulat o vastă experiență de coordonare de proiecte intergeneraționale, implicând vârstnicii din diverse comunități în acțiuni de voluntariat.

Cea mai mare reușită nu există, pentru că de fiecare dată este detronată de următoarea. Aș putea să vorbesc însă despre satisfacția pe care o am în cadrul vizitelor de monitorizare la centrele din țară când stau de vorbă cu voluntarii vârstnici și copiii. Bucurie mai mare nu există pe plan profesional decât să văd legăturile frumoase dintre copii și vârstnici pe care le creează acest proiect. Și da, o mare reușită poate fi considerat Premiul I pentru proiectul Generații - Centrul Comunității, pe care l-am obținut în acest an la Gala Societății Civile. :) 

Nereușite, din fericire, nu prea am întâmpinat, dar într-adevăr colaborarea cu oamenii/autoritățile care nu cred în misiunea proiectului este de cele mai multe ori dificilă, însă nu imposibilă.

Cu riscul de a fi subiectivă, dar cu mândrie că pot spune asta, Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române, reprezintă un model pentru mine. În primul rând, un model de OM, iar apoi un model demn de admirat din domeniul ONG. Cine mă intreabă: “Cum este această persoană model?”, răspund simplu: “Cel mai uman OM pe care eu l-am cunoscut până acum”.  Un OM blând, de o bunătate cum rar am întâlnit și cu o grijă imensă față de oameni.

Nu pot spune ca eu am ales Fundația, ci ea m-a ales pe mine, dar o spun cu emoție că mă simt extrem de norocoasă. Mă leagă de Fundație, în primul rând, grija față de oameni și misiunea care este respectată cu sfințenie de fiecare dintre colegii din echipă. 

Proiectul Generații – Centrul Comunității și-a propus să ducă mai departe misiunea Fundației și să creeze punți puternice între generații și comunități, printr-un spațiu în care cei mici să învețe de la cei mari, iar cei mari să se simtă utili făcând asta. Pe viitor, ne propunem să extindem Metoda Intergenerațională în cât mai multe centre din țară.

România este o țară bogată, cu oameni frumoși, dar care uită să aibă grijă de țara lor. Cel mai important lucru care trebuie să se schimbe în societate este mentalitatea fiecăruia dintre noi cu privire la grija față de țară. România ne oferă toate bogățiile ei, iar dacă fiecare dintre noi am ține cont de trei dintre aceste mari aspecte: spiritul civic (prezența la vot), grijă față de mediul înconjurător și grija față de oameni, sunt convinsă că țara noastră ar funcționa mai bine.