Ne-ar prinde bine să învățăm să lucrăm impreună mai des și mai cu cap

 

 

 

Olivia este unul dintre co-fondatorii Code for Romania și stresul permanent al voluntarilor din organizația noastră. Mă ocup de aplicațiile și de echipele de proiect și mă asigur că munca e dusă de la cap la coadă. Altfel, sunt om care încearcă să se mențină organizat și puțin naiv pentru a garanta doza zilnică necesară de optimism. 

 

 

La bază sunt om de comunicare. Am lucrat în presă câțiva ani, vreo șapte la număr, dar din 2013 am început să migrez, în paralel cu munca de redacție, spre zona IT. Nu ca developer, ci ca user experience designer. A fost un parcurs destul de firesc în mintea mea. Din poziția de coordonator, munca mea în media a început să aibă mai puțin de a face cu textele și mai mult cu cifrele din analytics, cu publicul țintă, cu strategia. Combinat cu pasiunea mea pentru tot ce înseamnă online, iată-mă astăzi om de UX, parte din a doua cea mai mare organizație de civic tech din lume. Am avut noroc, oamenii potriviți alături, de la care am învățat enorm, și curaj să mă arunc cu capul înainte. De ce într-un ONG? Nu știu dacă trebuie să aibă un nume sectorul în care sunt, dar cu siguranță trebuie să aibă sens, misiune și impact real, pozitiv, în viețile celor din jurul meu. 

 

 

Am ajutat la a pune pe picioare o mișcare de aproape 600 de oameni care lucrează pro-bono pentru a face din România un loc mai bun. Pentru mine încă este de necrezut ca de la un Google doc cu o structura de funcționare, în doar doi ani, am ajuns una dintre cele trei organizații din comitetul executiv al Code for All, că avem voluntari pe 11 fusuri orare și că sunt oameni care își donează timpul și skill-urile lor în proiecte care durează și doi trei ani până să vadă lumina zilei. 

 

Nereușita din care am învățat cel mai mult? Sunt multe. Cred foarte mult în capacitatea eșecului de a te duce pe drumul cel bun. Am învățat din toate, dar poate cel mai mult am avut de învățat din câteva proiecte în care am investit mult timp și energie din entuziasm nedocumentat. E minunat să te ia valul și să pornești proiecte pe cont propriu, dar dacă nu înțelegi în ce te arunci și nu te documentezi temeinic, e inevitabil că urmează un drum anevoios care de multe ori se termină într-un zid. Aceasta este scurta mea poveste de freelancer de un an și jumătate din care am ieșit cu un bagaj enorm de învățături despre mine; cele mai importante fiind ca sunt un om care are nevoie să fie mereu într-o echipă și căruia îi trebuie un contabil bun. 

 

 

Am o lista interminabilă. Primele persoane care îmi vin în minte sunt Carmen Uscatu, Oana Gheorghiu și Codru Vrabie. Nu cred că argumentele își au vreun rost. Pe plan global admir multă lume pentru motive diferite. Așa că voi nominaliza câțiva: pe Justin Arenstein pentru că reușește să inspire și să conducă practic un continent întreg în ceea ce privește tehnologia civică, pe Alma Rangel pentru că este o femeie fascinantă care stă în fruntea unei organizații puternice, pe Micah Sifry, un om despre care cred cu tărie că are un sac infinit de știință pe care nu ezită să o împartă cu toată lumea de pe glob. 

 

 

Din toate motivele posibile. Am ales Code for Romania pentru că din punctul meu de vedere problemele trebuie rezolvate printr-o abordare largă și pornind de la o înțelegere foarte bună a contextului, a oamenilor și a instrumentelor pe care le ai la dispoziție. Probabil și datorită domeniului spre care am migrat, m-am obișnuit cu un mod foarte calculat și așezat de a rezolva lucrurile, cu flow-uri clare, proceduri, planuri pe termen lung, impact măsurat și implicare constantă. În al doilea rând, mi-a plăcut foarte mult faptul că pentru prima dată am găsit un loc în care skillurile mele profesionale și-au găsit întrebuințare. Sunt UX designer. 

 

Desi aș avea ce face în (poate) orice organizație non-guvernamentală, aici chiar îmi pun toate abilitățile la lucru zi de zi, pentru că unul dintre skillurile de bază în developmentul de soluții software este ceea ce fac eu acum. De asta am venit. Și am rămas pentru că așteptările mele au fost nu doar atinse, ci și depășite. Am găsit aici o organizație extraordinară, cu niște oameni foarte dedicați, la momentul potrivit pentru România. 

 

 

Tech for Social Good și-a propus să echipeze sectorul neguvernamental, comunitățile, oamenii, cu instrumente de secol 21 pentru a le face viața mai bună. Dezvoltăm aplicații în domenii foarte variate care ajută la transparență, date deschise, educație, cultură, grupuri vulnerabile etc. în al doilea rând, oferă infrastructura necesară voluntariatului în tech, care nu este deloc un lucru mic și simplu de pus la punct. În al treilea rând, construiește comunități puternice, conectează diaspora la realitatea românească și le oferă o oportunitate de a contribui la binele României. În al patrulea rând, aduce împreună experți, specialiști, cercetători, oameni de comunicare și developeri și îi pune la aceeași masă cu problemele reale din jur, provocându-i să le rezolve eficient și sustenabil. 

 

 

Aș spune că e obosită, dar de neînvins. Asta simt în jurul meu de ceva timp, o sfârșeală nervoasă, dar care totuși are speranța de mai bine. Iar dacă mi-aș dori să se schimbe ceva, ar fi să învățăm să măsuram de 10 ori și să tăiem o dată. Avem o meteahnă mare noi. Ne grăbim și ne irosim pe soluții imediate, peticim și nu o dată udăm florile în timp ce plouă. Ne-ar prinde bine să învățăm să lucrăm impreună mai des și mai cu cap.