În vremuri în care e greu să găsești repere și exemple de verticalitate, vă invităm să vă lăsați inspirați de poveștile lor.
Maria Kovacs este managerul programului ”Școli Conectate la Comunitate” al Fundației Noi Orizonturi (FNO). Proiectul urmărește să înființeze o rețea de școli comunitare cu obiectivul de a îmbunătăți sistemul de învățământ din România. Totodată promovează implicarea părinților și mai departe a întregii comunități pentru a susține procesul educațional și succesul acestuia.
Cine este Maria Kovacs?
O idealistă cu destui prieteni sceptici, o sceptică pentru prietenii idealiști, iubitoare de provocări și inamica rutinei.
Povestește-ne despre parcursul tău profesional. Cum și de ce ai ales o carieră în sectorul neguvernamental?
În CV-ul meu firul roşu e sectorul „educație”. În 1991, am devenit profesor de engleză și până în 2002 am predat la toate nivelurile de învățământ: de la grădiniță la educația adulților, în învățământul public și privat. În 1998, am început ușurel tranziţia spre sectorul neguvernamental prin programul ”Lectura și Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice”. Acest program a fost o cotitură semnificativă în viața mea: am înțeles ce înseamnă să fii profesionist în educație.
Nu am ales să fac carieră în ONG, dar m-am regăsit aici datorită flexibilității sectorului și entuziasmului caracteristic.
Care a fost cea mai mare reuşită de până acum? Dar nereușită din care ai învăţat cel mai mult?
Probabil că tocmai învățarea faptului că ceva categorisit la un moment dat ca o mare reușită s-ar putea dovedi, la o distanță în timp, o nereușită și invers. Sunt însă multe lucruri mărunte care mă stimulează: e o reușită pentru mine să aflu că cineva se bucură realmente de ceva ce am dus la bun sfârșit. Și mai am câteodată revelații, promisiuni de reușită, când mi se clarifică detaliile orizontului spre care mă îndrept.
Care este persoana din mediul neguvernamental pe care o admiri cel mai mult? De ce?
Recunosc că mă sperie superlativele ... Profilul ONG-iștilor pe care îi admir are ceea ce la Noi Orizonturi numim servant leadership.
De ce Fundația Noi Orizonturi și nu altă organizație? Ce te leagă de ea, cum te regăsești în ea, cum te reprezintă? Ce și-a propus să facă proiectul „Școli Conectate la Comunitate”?
FNO mi-a oferit o provocare fantastică: proiectul s-a construit pe înțelegerea potențialului și a realității curente în relația școală-comunitate și pe a ajuta școlile să construiască această relație „pe bune”. Ce mă ține aici? Ideea de noi și noi orizonturi întrezărite, care scot din ecuație capătul de drum. Aici pot fi vizionară, curajoasă. Am încredere în capacitatea FNO de a cataliza procese valoroase în și pentru sistemul de învățământ.
Acum întărim și extindem rețeaua de școli comunitare și o pregătim să devină un partener de dialog constructiv al decidenților în educație. Căutăm și testăm soluții la problemele sistemului în diferite contexte; când nu găsim soluții, semnalăm disfuncționalitățile care necesită intervenții macrosistemice. Școlile sunt obosite de efortul de a da bine și de scosul castanelor din foc. Au nevoie să fie investite cu încredere în primul rând pe plan local ca să poată deveni responsabile și să investească la rândul lor elevii cu încredere, să devină responsabili.
Cum ai caracteriza România acum și care crezi că este cel mai important lucru care trebuie să se schimbe în societate?
România e ca un adolescent care are nevoie să-și asume responsabilitatea pentru viitorul său. Societatea trebuie să interiorizeze sensul lui „a învăța”, oamenii să învețe să coopereze și să aibă încredere.
Proiectul Școli Conectate la Comunitate al Fundației Noi Orizonturi a câștigat locul I la secțiunea Comportament civic și Participare publică în cadrul Galei Societății Civile 2018.
Acest articol este parte a proiectului editorial Profil de ONGist, realizat de Gala Societății Civile în parteneriat cu portalul Știri.ong.
Maria Kovacs este managerul programului ”Școli Conectate la Comunitate” al Fundației Noi Orizonturi (FNO). Proiectul urmărește să înființeze o rețea de școli comunitare cu obiectivul de a îmbunătăți sistemul de învățământ din România. Totodată promovează implicarea părinților și mai departe a întregii comunități pentru a susține procesul educațional și succesul acestuia.
Cine este Maria Kovacs?
O idealistă cu destui prieteni sceptici, o sceptică pentru prietenii idealiști, iubitoare de provocări și inamica rutinei.
Povestește-ne despre parcursul tău profesional. Cum și de ce ai ales o carieră în sectorul neguvernamental?
În CV-ul meu firul roşu e sectorul „educație”. În 1991, am devenit profesor de engleză și până în 2002 am predat la toate nivelurile de învățământ: de la grădiniță la educația adulților, în învățământul public și privat. În 1998, am început ușurel tranziţia spre sectorul neguvernamental prin programul ”Lectura și Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice”. Acest program a fost o cotitură semnificativă în viața mea: am înțeles ce înseamnă să fii profesionist în educație.
Nu am ales să fac carieră în ONG, dar m-am regăsit aici datorită flexibilității sectorului și entuziasmului caracteristic.
Care a fost cea mai mare reuşită de până acum? Dar nereușită din care ai învăţat cel mai mult?
Probabil că tocmai învățarea faptului că ceva categorisit la un moment dat ca o mare reușită s-ar putea dovedi, la o distanță în timp, o nereușită și invers. Sunt însă multe lucruri mărunte care mă stimulează: e o reușită pentru mine să aflu că cineva se bucură realmente de ceva ce am dus la bun sfârșit. Și mai am câteodată revelații, promisiuni de reușită, când mi se clarifică detaliile orizontului spre care mă îndrept.
Care este persoana din mediul neguvernamental pe care o admiri cel mai mult? De ce?
Recunosc că mă sperie superlativele ... Profilul ONG-iștilor pe care îi admir are ceea ce la Noi Orizonturi numim servant leadership.
De ce Fundația Noi Orizonturi și nu altă organizație? Ce te leagă de ea, cum te regăsești în ea, cum te reprezintă? Ce și-a propus să facă proiectul „Școli Conectate la Comunitate”?
FNO mi-a oferit o provocare fantastică: proiectul s-a construit pe înțelegerea potențialului și a realității curente în relația școală-comunitate și pe a ajuta școlile să construiască această relație „pe bune”. Ce mă ține aici? Ideea de noi și noi orizonturi întrezărite, care scot din ecuație capătul de drum. Aici pot fi vizionară, curajoasă. Am încredere în capacitatea FNO de a cataliza procese valoroase în și pentru sistemul de învățământ.
Acum întărim și extindem rețeaua de școli comunitare și o pregătim să devină un partener de dialog constructiv al decidenților în educație. Căutăm și testăm soluții la problemele sistemului în diferite contexte; când nu găsim soluții, semnalăm disfuncționalitățile care necesită intervenții macrosistemice. Școlile sunt obosite de efortul de a da bine și de scosul castanelor din foc. Au nevoie să fie investite cu încredere în primul rând pe plan local ca să poată deveni responsabile și să investească la rândul lor elevii cu încredere, să devină responsabili.
Cum ai caracteriza România acum și care crezi că este cel mai important lucru care trebuie să se schimbe în societate?
România e ca un adolescent care are nevoie să-și asume responsabilitatea pentru viitorul său. Societatea trebuie să interiorizeze sensul lui „a învăța”, oamenii să învețe să coopereze și să aibă încredere.
Proiectul Școli Conectate la Comunitate al Fundației Noi Orizonturi a câștigat locul I la secțiunea Comportament civic și Participare publică în cadrul Galei Societății Civile 2018.
Acest articol este parte a proiectului editorial Profil de ONGist, realizat de Gala Societății Civile în parteneriat cu portalul Știri.ong.
